Cum recunoşti un tonomat de presă? Conceptul de tonomat presupune să obţii melodia care-ţi place pe banii tăi. Melodia poate fi, de pildă, un atac furibund. Avem, ca exemplu, un caz clar: moştenitorii hotelului Lido. Din martie 2007, publicaţiile “Curierul Naţional”, “7 plus” şi “Gazeta de Sud”, dar şi B1TV au început un concert cu titlul emblematic “Retrocedări miraculoase cu acte dubioase”. Frustraţi, cei vizaţi – moştenitorii Lido – cer să li se permită să-şi exprime punctul de vedere. Nu primesc răspuns de la postul de televiziune, dar primesc unul de la CAN: negative (semnează preşedintele de atunci, Ralu Filip). Noi atacuri apar în mediile enumerate după fiecare process care îi apropie pe moştenitori de retrocedare. În februarie 2008, după o nouă execuţie publică declanşată înaintea unui înfăţişări la Curtea Supremă, victemele primesc, în sfârşit, acces la un drept la replică pe B1TV, dar numai după ce CAN-ul s-a exprimat în favoarea acestuia. Dreptul la replică se desfăşoară sub titlul – care stă pe ecran tot timpul, ca nu cumva spectatorul să uite că persoana pe care o ascultă este penală – “Mafia retrocedărilor”. După emisiunea cu pricina, posturile îşi continuă atacurile zile şi ore în şir, ignorând în continuare solicitările la dreptul la replică. Beneficiarul: ca să poţi acuza pe cineva că e tonomat, e nevoie să dovedeşti şi că există un beneficiar, care şi-a băgat “teancul de euro” în aparat. În cazul “Lido”, din fericire, nu e greu: cei care au de înfruntat procese cu moştenitorii sunt chiar fraţii Păunescu. Ei sunt proprietarii postului B1TV şi acţionari ai ziarelor pe care le putem recunoaşte după melodia pe care o interpretează.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.11/2008 (autor Mircea Toma)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu