10 aprilie 2009

Intelectualii de colhoz (II)


Se numeşte Şuhan Georgeta, lucrează în continuare, pensionară fiind, la Şcoala Tătărăşeni, Havîrna (o şcoală de pe aici). În ’89 era directoarea aceleiaşi şcoli, datorită faptului că spăla creiere cu sârg (comunistă convinsă fiind, era singura din şcoală care ne punea să cântăm “Trăiască Ceauşescu!”; mai târziu, când am devenit colegi de serviciu, am realizat că toată cultura ei muzicală se reduce la manele şi alte porcărele). Cum pcr-ul (pile-cunoştinţe-relaţii) a continuat să guverneze România şi după ’89, stimabila a mai prins câţiva ani de directorat, deşi nu a dat nici un concurs vreodată, pentru a obţine acel post. Iar de la obţinerea definitivatului în învăţământ nu s-a mai complicat cu examenele, munca la colhoz fiind, nu-i aşa, mult mai tentantă. Se presupune că, alături de soţ (despre acesta într-un articol viitor), ar fi fost turnători la Securitate, dar nu există dovezi în acest sens, nimeni de pe aici nefiind interesat de subiect, doar suntem în zona roşie a României, chiar dacă foştii activişti bolşevici au emigrat prin tot soiul de partide. Un exemplu de incultură în privinţa tovarăşei Şuhan Georgeta este următoarea întâmplare. Prin 2001 doream să-mi fac un abonament la revista “22”, iar pentru profesori se acorda o reducere la preţ. M-am dus la “marea intelectuală” Şuhan Georgeta, directoarea şcolii pe atunci, după o adeverinţă de salariat. Aceasta credea că revista “22” e o revistă matematică (??!), n-auzise la colhoz de aşa ceva, iar în adeverinţa de salariat are următoarea scriere la un moment dat: “… spre ai servi la …”. Ce mai conta pentru tovarăşa Şuhan Georgeta că se scrie corect “a-i”, nu “ai”. Iar această persoană, care a scris zeci de ani cu greşeli în limba română, îşi permite, după “modelul Vadim”, să facă ceea ce a şi făcut: aruncatul cu lături în oricine gândeşte altfel decât ea. În acea perioadă de dictatură a ignoranţei în acea şcoală, cu ajutorul foştilor tovarăşi comunişti, au ieşit de pe băncile şcolii viitorii emigranţi, cei care au speriat vestul, sau viitori maturi care nu vor condamna niciodată dictatura, poluarea sau manelele, deoarece modelul lor spiritual, “gospodină”, “mamă devotată”, …, n-a făcut-o niciodată. Dacă ne întrebăm uneori de ce arată România cum arată, un posibil răspuns stă în modelele de gândire propuse de (de)formatorii de conştiinţa din învăţământ.

Niciun comentariu: