31 martie 2010

Un măscărici la curtea mogulului


Nu mică mi-a fost mirarea când, butonând telecomanda, am dat serile trecute peste celebrul analist, specialist şi deontolog Mugur Ciuvică într-o ipostază inedită, cel puţin pentru mine. Ciuvică presta de data aceasta la o emisiune în care unor fete cu un IQ sub medie li se puneau întrebări de genul „Calul troian se află printre cele şapte minuni ale lumii?“, iar ele bineînţeles că habar nu aveau sau se prefăceau foarte bine. Văzându-l pe Ciuvică, am zăbovit preţ de câteva minute, mai ales că era în compania unor personaje şi vedete neobişnuite în anturajul marelui analist. Uşor jenat de ipostază, Ciuvică nu s-a dat înlături de la glumiţe decoltate sau de la hăhăieli cu băieţii care beau bere în direct în emisiune. Deh, ordinele mogulului se execută, nu se discută... Uitându-mă cum se scălămbăia la televizor, mi-am amintit că doar cu o seară în urmă ne vorbea cu o morgă atotştiutoare despre siguranţa naţională, despre implicaţiile cazului Hayssam şi despre prestigiul funcţiei de consilier prezidenţial, pe care şi domnia sa a ocupat-o în mandatul lui Emil Constantinescu. Ce-l poate face pe un om să coboare de la statutul de fost consilier prezidenţial la poziţia de măscărici la curtea unui mogul potent? În afara banilor, nu găsesc un răspuns plauzibil, şi-ajung să cred că strălucirea arginţilor aruncaţi din când în când de la masa mogulului, precum şi senzaţia de impor-tanţă dată de prezentarea sa frecventă în calitate analist la tot felul de talk-show-uri l-au transformat într-un redutabil măscărici, gata oricând să satisfacă dorinţele stăpânului. Dacă stăpânul ordonă atac la Băsescu, Ciuvică se execută imediat. În plină criză însă, a ajuns să presteze la emisiuni în care se bea bere în direct şi se fac glume despre blonde. Dacă mai durează mult criza, o să ajungem în curând să-l vedem pe Mugur Ciuvică dezbătând, cu profesionalism bineînţeles, teme de actualitate precum silicoanele Mihaelei Rădulescu sau dedesubturile relaţiei ei cu Dani. Asta da mişcare de rezistenţă!

Preluare din "Curentul".

29 martie 2010

Cum putem schimba tonul de apel la telofon


Intraţi pe http://www.makeownringtone.com/, acolo unde puteţi să vă transformaţi în ‘ringtone’ orice melodie, fie ea mp3, wav sau orice prostie care face zgomot pe calculator. E simplu, nu trebuie downloadat sau instalat nimic. Se face un upload în browser, se marchează segmentul dorit, se mai fac nişte setări la calitatea sunetului, se adaugă efecte după gust şi pricepere, se alege tipul de conversie şi gata! Bine aţi venit printre cei cărora telefonul le sună a orice în afară de telefon!

Pentru a face cele de mai sus, trebuie să ştiţi ce tip de format audio suportă telefonul şi să puteţi conecta telefonul la calculator, eventual printr-un cablu de date, pentru a descărca tonurile pe telefon.


27 martie 2010

27 martie, ziua în care visul reîntregirii a început (începe?) să devină realitate


Spre deosebire de anii precedenţi, pe 27 martie 2010, dată de comemorare a 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România, nu va mai fi expulzat sau arestat niciun cetăţean.

Anul acesta, cetăţenii români şi tinerii basarabeni, aflaţi la studii în România, care vor veni în ziua de 27 martie la Chişinău pentru a serba Unirea istorică din 1918 pot să răsufle uşurat. Poliţia nu-i va mai acuza că au comis acte de huliganism, aşa cum s-a întâmplat pe parcursul ultimilor trei ani, din 2007 până în 2009.


Schimbarea clasei politice din R. Moldova, le-a permis tinerilor de pe ambele maluri ale Prutului să anunţe mobilizarea generală pentru a comemora 92 de ani de la Unirea Basarabiei cu România. Atât în capitala R. Moldova, cât şi în zeci de oraşe din România (Iaşi, Bucureşti, Timişoara, Sibiu, Galaţi, Craiova, Suceava, Botoşani, Mangalia, etc ) vor fi organizate slujbe de pomenire a ostaşilor căzuţi în apărarea neamului românesc, vor fi organizate lecţii de istorie şi dezbateri pe seama relaţiilor actuale dintre Chişinău şi Bucureşti. Toate activităţile dedicate acestui eveniment se vor încheia, tradiţional, prin jucarea Horei Unirii.

La Chişinău manifestaţiile, legate de 27 martie vor avea loc începând cu ora 8.00 la biserica Sfânta Teodora de la Sihla, unde se va face un Parastas pentru ctitorii Unirii. La ora 9.00 se vor depune flori la mormintele deputaţilor în Sfatul Ţării şi ale fruntaşilor Mişcării de renaştere naţională din Cimitirul Central, precum şi la stela lui Pantelimon Halippa, de lângă cinematograful Gaudeaumus. La ora 10.00 va avea loc vernisarea expoziţiei „Unire-n cuget şi-n simţiri” în incinta Uniunii Scriitorilor din Moldova, care va fi urmată de o masă rotundă „Hotărârile istorice ale Sfatului Ţării şi integrarea Basarabiei în sistemul interbelic de valori europene”. La ora 14.00 tinerii veniţi din dreapta şi din stânga Prutului vor organiza marşul cu nume generic „Calea Unirii”, care va începe de la Academia de Ştiinţă a Moldovei. Tinerii vor merge până la clădirea Sfatului Ţării din str. Alexei Mateevici, 111, unde vor reconstitui actul votării unirii, iar la 16.30 se va juca Hora Unirii şi se va da un spectacol în scuarul teatrului de Operă şi Balet.


Amintim că în 2009, în perioada 23-27 martie 50 de cetăţeni români nu au putut să intre pe teritoriul R. Moldova, pe motiv că nu aveau suficienţi bani ca să se întreţină, că nu aveau certificatul medical care demonstra că nu sunt infectaţi cu virusul HIV sau că nu aveau invitaţia din partea unui cetăţean moldovean legalizată la notariat. În acelaşi timp, un alt grup de 50 de basarabeni nu au reuşit să ajungă de la Iaşi la Chişinău, fiind reţinuţi la vama din Sculeni. În 2009 isteria comunistă a continuat cu reţinerea a doi tineri George Simion şi Eugen Rusu din „motive administrative”.

În 2008 organizatorii manifestaţiilor din 27 martie au fost reţinuţi înainte de începerea întrunirii, iar un cetăţean român a fost expulzat în aceeaşi zi. A doua zi alte două persoane au fost reţinute şi au fost achitate ulterior în instanţele de judecată.

În 2007 zeci de poliţişti au tăbărât asupra 15 reprezentanţi ai PL şi asupra echipei de filmare PRO TV, care se deplasau regulamentar pe trotuar, fără să pericliteze ordinea publică şi circulaţia transportului. Atunci poliţia a lovit în oameni, frângându-le mâinile, i-a introdus cu forţa în dubele Ministerului de Interne şi i-a dus la sediul Comisariatului de Poliţie din sectorul Centru.


Preluat de pe site-ul http://www.stiri.romanism.net/

25 martie 2010

Sentimentul românesc al ignoranţei


Am o veste proastă pentru cei care mai cred că într-o ţară se poate trăi bine fără ca eficienţa muncii să crească: acest lucru este imposibil. SUA este cea mai mare putere economică mondială deoarece are cea mai înaltă productivitate a muncii (nu va fi egalată în următorii 50 de ani, spun specialiştii). La noi, ineficienţa muncii s-a moştenit de la regimul comunist, stimaţi tovarăşi nostalgici ai comunismului. În dictatura comunistă nu se punea problema eficienţei muncii decât pe hârtie. În realitate, se muncea mult şi prost. În agricultură, de exemplu, vă daţi seama ce ‘grijă’ aveau elevii şi studenţii aduşi pe ogoare faţă de recolta agricolă sau cum era risipită aceasta la transport, dacă nu era furată până acolo. În alte sectoare economice, era cam la fel. La construcţia Canalului Dunăre-Marea Neagră, de exemplu, unii şoferi de basculante aruncau motorina din rezervorul maşinii şi în acest fel justificau munca depusă, aceştia fiind plătiţi la numărul de rezervoare de motorină consumate (nu controla nimeni ce făceau cu acea motorină). Aceste realităţi nu-i interesează pe nostalgicii comunismului. Mai mult chiar, într-un dispreţ total faţă de victimele dictaturii comuniste, zeroTV are emisiuni laudative la adresa dictaturii (nu-mi imaginez emisiuni la televiziunile germane în care să se facă apologia lui Hitler). Acelaşi dispreţ faţă de memoria eroilor căzuţi pentru libertatea noastră se întâlneşte şi la unii ce lucrează în învăţământ. Pentru aceştia nu contează că eram ţinuţi ca nişte animale într-un ţarc, primind curent electric şi altele necesare traiului atunci când Ceaşcă era binedispus, nu contează că bolşevicii au distrus satele româneşti, ne-au distrus tradiţiile şi o parte a culturii creştine româneşti, nu contează că a promovat ateismul păgubos sau corupţia totală. Aceşti (de)formatori de viitori cetăţeni fac în continuare, fără nici o jenă, apologia dictaturii comuniste, într-o ţară care se vrea liberă de comunism. Aceşti tovarăşi nici n-au clipit atunci când bolşevicii de la Chişinău maltratau şi omorau oameni nevinovaţi în aprile 2009, pentru aceşti români (?), mari iubitori de tătuci, mai importante erau minorele lor probleme de familie. Noi nu avem o Românie mare deoarece suntem prea mici în tot ce înseamnă evenimente importante. În Moldova KGB-istului Iliescu, unde nu a fost nici un fel de Revoluţie, comunismul este mai viu ca niciodată, iar aici se agită lumea doar pentru castronul cu mălai, nici într-un caz pentru dreptate, unitate naţională sau progres. Dreptatea nu există pe aici (totul este putred de corupt), unitatea românilor nu interesează pe nimeni, iar progresul nu poate exista atâta vreme cât se priveşte cu nostalgie înapoi. Marile naţiuni sunt formate din oameni care au îndrăznit să înfrunte necunoscutul. În Moldova nefurată de ruşi îndrăzneala de a încerca un alt tip de gândire se pedepseşte cu sentimentul inutilităţii.
Dacă această ţară are o şansă, aceasta rezidă în capacitatea majorităţii tinerilor de a schimba societatea coruptă şi comunizată moştenită de la tătucii Ceauşescu şi Iliescu. Dinozaurii roşii au făcut praf legalitatea şi moralitatea în această ţară. Nu vor plăti niciodată răul făcut, dar cei 20 de neocomunism vor ajunge la coşul de gunoi al istoriei.


23 martie 2010

Unde putem urmări filme gratis


Se numeşte Watch Movies şi este o adresă de la care se pot urmări filme pe gratis, direct din browser. Site-ul colecţionează filme din alte locaţii (rapidshare.com, megaupload.com, megashare(s), mega, dailymotion.com, myspace.com, ouou.com, stage6.com, tudou.com,veoh.com, youku.com,youtube.com) şi apoi pune trimiteri către locul unde se află ele. Există şi o opţiune de download, dar n-am verificat-o.
Avantaje.
Aici vezi mai mult decât un trailer şi poţi să-ţi dai seama dacă filmul respectiv merită cumpărat/văzut la cinema/descărcat de pe net sau nu. Aveţi şi de unde alege: sunt 6.872 de filme.
Dezavantaje.
O parte din filme sunt trase prost, iar site-ul este plin de reclame, ad-uri şi altele de acest fel. Subtitrarea în limba română este o problemă în multe cazuri. Mai mult, puteţi nimeri peste subtitrări dintre cele mai ciudate, în limba turcă, de exemplu, sau dublare în limba japoneză.


21 martie 2010

Sforarul roşu al capitalismului de cumetrie


Viorel Hrebenciuc, alias ‘Guzganul rozaliu’, a intrat în atenţia unei ţări ieşite din întunericul dictaturii comuniste prin 1992, odată cu instalarea celui mai incompetent guvern de după 1989, guvern susţinut de formaţiuni securisto-comuniste (PRM, PSM, PUNR, PDSR) şi cu un premier pe care-l interesau doar stelele de pe sticlele de tărie, nu intrarea în lumea bună a Europei. Şi de atunci acest neica nimeni, venit din ‘oraşul european’ Bacău, a devenit un personaj de ‘legendă’ pentru filmul de groază ce rulează, uneori, în România. Este parlamentar din 1996, adică la al patrulea mandat, iar din declaraţia de avere rezultă că tovarăşul Hrebenciuc este unul din cei mai săraci parlamentari. Are trecut acolo nişte mizilicuri: un teren forestier de 500 m2 (valoare 25.000 RON), o locuinţă de 100 m2 (valoare 100.000 RON, dacă am înţeles bine scrisul tovarăşului), plus alte venituri de câteva mii de euro din active financiare. Mi-a atras atenţia ceasul de 6.000 de euro (marca ‘Vacherot’), cu care probabil îi dă gata pe asistaţii social ce votează cu PSD=PCR, şi faptul că are un credit de doar 10.000 de euro, probabil pentru bani de buzunar. Cum doar fraierii îşi trec toate veniturile în declaraţia de avere, Hrebenciuc Viorel are cu siguranţă multe alte bunuri şi bani trecuţi pe numele rudelor sau în conturi din străinătate. În 2008, atunci când a fost ales parlamentar, a beneficiat de sprijinul nemijlocit al înalţilor prelaţi ortodocşi din zonă, cei care, în schimbul unor arginţi, au început să-l lingă pe Hrebenciuc (vezi “Academia Caţavencu”, nr.48/2008). Ce contează că în judeţul Bacău bătrânii sunt ucişi de indivizi care la ultimul recensământ s-au declarat creştini (?) ortodocşi, din moment ce, prin judeţul Bacău, Biserica Ortodoxă are preocupări mult mai ‘importante’, cum ar fi propaganda electorală pentru partidul celor mai iubitori de arginţi politicieni din România, PSD-ul Bunicuţei. Mulţumim tovarăşe Viorel Hrebenciuc pentru cei 20 de ani în care ne-ai luat banii şi te-ai îmbogăţit pe seama statului roman, iar nouă (de fapt lor) ne-ai dat ajutorul social, adică atât cât să nu murim de foame, pentru a avea cine să te voteze odată la patru ani.

P.S. În comuna ‘europeană’ Havîrna (sau Havârna), acolo unde a fura, a arunca gunoaiele oriunde, inclusiv pe drumurile publice, a circula fără permis, a avea drumri ca în Africa, a nu respecta nici o lege, a avea directori de şcoli numiţi pe criterii politice, a avea primari semianalfabeţi, aleşi doar după cantitatea de vodcă sau după gradul de rudenie reprezinta normalitatea, ei bine, dragii mei, PSD-ul a obţinut întotdeauna, pe aici, în ultimii 20 de ani, cele mai multe voturi. Şi ca să citez un ‘clasic’ în viaţă de pe aici, care a spus “Aşa merită cei care l-au votat pe Băsescu!” (adică nu merită salarii la timp în învăţământ), cei care au votat tot timpul PSD-ul merită democraţia de cacao inventată de tovarăşul Ilici Iliescu. Victimele colaterale sunt doar românii inventivi, inteligenţi, muncitori, harnici, cei care-i ţin în spate pe politicienii corupţi din PSD+PNL=PCR, pe electoratul asistat social al PSD-ului, pe pensionarii înşelaţi de măririle pensiilor fără suport economic ale guvernului Tăriceanu, pe toţi cei care, fără să facă nimic în România, trăiesc din miliardele furate în timpul capitalismului de cumetrie. În China erau executaţi de mult, dar aici, cu ‘dictatura Băsescu’, ne dau lecţii de moralitate la televizor. Iar ca ei sunt milioane, doar că aceştia, ‘micii Becali şi Voiculeşti’, au furat mai puţin, neavând de unde. Nu putem noi cerceta, cât au putut ei fura.


20 martie 2010

În 2008, prin presiuni, şantaj, trafic de influenţă şi ignoranţa ‘boborului’, au obţinut pesediştii mandate de parlamentari


Se numeşte Petru-Şerban Mihăilescu, fost aghiotant al celui mai corupt prim-ministru al României, Adrian Năstase. Senatorul pesedist Mihăilescu este cunoscut, mai ales, după poreclă: Micky Şpagă. În actualul mandat de parlamentar, Şerban Mihăilescu a obţinut rezultate ‘strălucite’, numai bune pentru un nou mandat: declaraţii politice-zero, întrebări-zero, interpelări-zero, moţiuni-zero, interpelări adresate Primului Ministru-zero, iniţiative legislative-zero. Dar cum a ajuns un asemenea specimen în Parlamentul României, mai ales cu o asemenea poreclă? Un reportaj în această privinţă a publicat “Academia Caţavencu”, nr.48/2008. Iată-l mai jos.

“Şerban Mihăilescu, mai cunoscut sub porecla simpatică de Micky Şpagă, candida la Turnu Măgurele, în Colegiul I, pentru fotoliul comod de senator PSD. Am trecut (în noiembrie 2008-n.m.) prin oraşul Turnu Măgurele, să văd cum arată electoratul lui Micky Şpagă. Ce crede despre Micky Şpagă. Şi cât cântăreşte această poreclă vestită în opţiunea alegătorului.

Oraşul era împodobit cu afişele lui Mihăilescu şi ale colegului său de partid, Robert Negoiţă. Parcă nu ar exista alt partid. Apogeul afişajului se găseşte pe principala stradă comercială din Turnu, strada Praporgescu.Toate magazinele au în vitrină afişele cu Şerban Mihăilescu şi Robert Negoiţă. Din 25-30, unul are un afiş cu PNL, unul are cu PD-L. Atâta ataşament pentru PSD e admirabil. Aici e locul unde pot începe cu întrebările.

Primul magazin vinde saltele. O doamnă mare, grasă, volubilă, foarte veselă. Încep discursul:
- Sunt ziarist, mă numesc aşa şi aşa, am venit să întreb lumea din Turnu Măgurele dacă ştie cum este pereclit la Bucureşti acest candidat pe care îl aveţi în geam.
Doamna odată începe să râdă, amuzată.
- Cu Nicky Şpagă?! Ha, ha, ha! Nu l-aş pune, dar suntem obligaţi. Nu e oraşul lor? Nu e Dragnea şef aici? Am avut unul şi cu PNL, dar a rezistat doar două zile. După aia au venit să-mi spună să-l dau jos, că nu se poate să fii în oraşul ăsta şi cu unul, şi cu altul. L-am lăsat doar pe Nicky.

Magazinul următor, cu de toate. O doamnă vânzătoare mai slabă, brunetă, pe la 40 de ani. Acelaşi text.
- …Dar ştiţi cum i se zice …
Doamna continuă:
- …Şpagă?
Ce naiba e asta? Văd că lumea ştie.
- Data trecută nu am vrut să pun, la alegerile locale, şi într-o zi am primit toate controalele posibile. Ei trec cu o maşină, te notează dacă nu ai şi după aia vin controalele.”


19 martie 2010

La câte grade Celsius înoată iarna peştii


Nu ştiu dacă aţi pescuit vreodată iarna, la copcă, dar peşti ar fi, chiar dacă afară este un frig de crapă pietrele. Ce fenomen fizic le permite peştilor să nu moară iarna? De fapt, iarna peştii trăiesc în apă la vreo +40C (mai exact, 3,98), datorită unui fapt remarcabil, fără de care viaţa peştilor nu ar fi posibilă. Este vorba de aşa-zisa anomalie termică a apei. De fapt, sunt două. Mai toate substanţele din univers se dilată când sunt încălzite (la trecerea în stare lichidă) şi se contractă la răcire (la trecerea în stare solidă). Aşadar, gheaţa ar trebui să aibă volum mai mic şi densitate mai mare ca apa lichidă. Dar nu, în cazul H2O forma solidă e cu 9% mai voluminoasă, deci mai puţin densă, deci pluteşte la suprafaţă! A doua şmecherie e că pe măsură ce se răceşte, apa se contractă, într-adevăr, până pe la 40C, după care începe să se dilate! Prin urmare, apa la 40C e cea mai grea, drept care, la venirea iernii, se va scufunda la fundul lacurilor. Şi datorită gheţii de deasupra, care este un foarte bun izolator termic, anomalia apei permite lacurilor, iazurilor şi altor ape să rămână un cămin suficient de ospitalier pentru peşti şi în timpul iernii.

17 martie 2010

Tot ce a creat KGB-istul Ion Iliescu a însemnat teroare, hoţie, minciună


Ilici apare mereu la televizor, cu mecla de tătuc politic, şi îi dă mereu cu meandrele concretului şi sinergia faptelor, ca pe vremuri. Nici nu vă daţi seama ce influenţă are în continuare acest comunistoid asupra a ceea ce se întâmplă în ţară. Şi are până şi asupra a ceea ce s-a întâmplat cu 60 de ani în urmă. La un moment dat, în mandatul lui Iliescu, a fost înfiinţat Institutul Naţional pentru Studiul Totalitarismului. Ei bine, corect era ca această entitate să se cheme Institutul Naţional contra Studiului Totalitarismului. Pentru că menirea lui nu era nicidecum să dezvăluie trecutul putred al unor oameni de teapa lui Iliescu, ci să le creeze o biografie fără pată. Pe lângă igienizarea trecutului unor comunişti, institutul mai poate să-i servească pe tovarăşi într-un fel. Aruncă cu noroii în luptătorii anticomunişti, adică tocmai în opozanţii totalitarismului. Iată o mostră de falsificare a adevărului: Institutul a publicat, printre altele, o carte, “Mişcarea Naţională de Rezistenţă din Oltenia”. Se vrea o carte-document, care, pentru a avea greutate, cică se bazează pe extrase din dosare de Securitate, luate de la CNSAS. La pagina 236 a cărţii sunt citate astfel de dovezi. Se spune că din documentele puse la dispoziţie de CNSAS (Fond P, nr.145, vol. I, fila 236) reiese că deţinutul Aristide Ionescu i-a vândut Securităţii, în timp ce era dus la Aiud, pe nişte colegi din rezistenţa armată. Or, Aristide Ionescu nu a fost încarcerat niciodată la Aiud, ci la Gherla, unde a avut onoarea şi privilegiul să fie torturat de însuşi Eugen Ţurcanu, artizanul “experimentului Piteşti”. Curios să vadă cu ochii lui documentele la care se face referire în carte, Aristide Ionescu a mers la CNSAS. Aşa cum era de aştepatat, nu există nicăieri în dosarele CNSAS fila şi declaraţia la care se face referire în carte. Sunt pure invenţii. Cui i-au servit? Şi de ce? Păi, să vedem cine e autorul cărţii: Radu Ciuceanu, fost torţionar din echipa lui Eugen Ţurcanu. Ciuceanu, fost călău în închisorile comuniste, a ajuns preşedinte al Institutului Naţional pentru Studiul Totalitarismului! Menirea lui e să-i scoată bine pe comuniştii cu care a lucrat în tinereţe şi să-i discrediteze pe cei care au ţinut piept ororilor. De ce a ales călăul să inventeze documente CNSAS pe seama lui Aristide Ionescu? Fiindcă Aristide Ionescu, la un moment dat, a făcut imprudenţa să ceară studierea trecutului lui Ion Iliescu, de pe vremea când era prim-secretar la Iaşi şi se arestau studenţi pe bandă rulantă. Aţi prins schema? Ca să nu-i dibuiască activitatea din tinereţe, Ilici a creat acest institut, condus de un torţionar, care falsifică trecutul în caz de nevoie.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.48/2008 (autor Alexandru Căutiş).

15 martie 2010

Pe neocomuniştii din PSD şi pe PNL-iştii roşii îi doare-n cot de rezultatele Referendumului din 2009


Domocraţia înseamnă conducerea ţării de către popor. Este adevărat, prin reprezentanţi. Dar poporul poate decide, prin Referendum, ce se mai poate întâmpla într-o ţară. Cum pot pretinde neocomuniştii din PSD şi PNL-iştii roşii că reprezintă poporul, atunci când ei sfidează rezultatele Referendumului din 2009? Rezultatele acestui referendum sunt clare: 77,78% dintre români s-au pronunţat pentru un Parlament unicameral. Aşa ceva nu se negociază, dacă funcţionează sistemul democratic din România. Am rămas perplex atunci când posturile de televiziune prezentau ce doresc PNL şi PSD după întâlnirea de la Cotroceni (15 martie 2010): Parlament bicameral. Stimaţi tovarăşi şi ‘preteni’, aşa ceva nu se negociază, dacă aveţi un minim respect pentru acest popor. Puteţi introduce ce vreţi în viitoarea Constituţie a României, dar maxim 300 de parlamentari şi Parlament unicameral au hotărât românii că vor şi aceasta trebuie trecut în respectiva Constituţie. Susţinuţi de televiziunile mogulilor, pesediştii şi peneliştii nu au nici un respect pentru voinţa acestui popor. În ţara cu televiziunile securistului Voiculescu, cu iRealitatea lui Vântu, cu aşa-zişi intelectuali care ‘uită’ ce înseamnă un referendum, ale cărui rezultate trebuie aplicate, ei bine, în România tovarăşului Ponta şi a lui Antonescu-roşu, democraţia e doar paravanul în spatele căruia aceştia fac ce vor, fără nici o legătură cu voinţa poporului. Putem începe să ne întrebăm dacă nu avea dreptate cel care a spus: “Decât o democraţie bolnavă, mai bine o dictatură sănătoasă”. Sper să nu se ajungă aici, deşi cu ‘gunoaiele roşii’ se poate ajunge la orice.

14 martie 2010

Adrian Năstase + Călin P. Tăriceanu = love(le)


Una din cele mai mari afaceri, aducătoare de bani pentru ‘băieţii deştepţi’ din România, a fost retehnologizarea hidrocentralei Porţile de Fier 1. Aceasta a început în 1997, pe vremea când Tăriceanu era ministru al Industriilor. Ceea ce a demarat, timid, Tăriceanu a fost adus la rang de ‘hoţie artistică’ pe vremea maeştrilor şmenurilor, adică Adrian Năstase şi Dan Ioan Popescu. Aceştia au ‘furat’ peste un milliard de euro, adică preţul plătit de stat a fost cu un miliard de euro mai mare decât preţul normal al lucrărilor la hidrocentrală. Dar haideţi să vedem cum ne aburea Tăriceanu în 2008: “Încheierea unui contract pentru retehnologizarea hidrocentralei Porţile de Fier 1 era absolut necesară în 1997, în condiţiile în care se stabilise iminenţa producerii unor defecţiuni majore la hidroagregate. Producerea acestora ar fi periclitat sistemul energetic naţional şi ar fi determinat efecte economice greu de evaluat”. Acest răspuns este parte din complicitatea la infracţiune. Cum Porţile de Fier 1 este doar jumătate din hidrocentrala Porţile de Fier, dacă este bolnavă jumătatea noastră, înseamnă că la fel de bolnavă este şi jumătatea aflată la sârbi. Numai că, aici, surpriză: sârbii au început retehnologizarea jumătăţii lor de hidrocentrală de-abia în 2008. Adică mai bine de zece ani jumătatea de la sârbi a funcţionat bine-mersi, cot la cot cu cea care se retehnologiza pe bani grei. Mai mult, partea sârbă (neretehnologizată) a furnizat cu 20% mai multă energie electrică decât asta reparată. Şi mai mult: în mulţi ani partea noastră de hidrocentrală a avut câte un grup (nou) defect. Cam aşa s-au cheltuit bani publici în România lui Năstase şi Tăriceanu. Iar în această Românie s-au îmbogăţit indivizi precum Bogdan Buzoianu, al cărui firmă (Energy Holding) s-a ocupat de retehnologizarea Porţilor de Fier 1.

Epilog
În 2009 (sau 2010) Antena 1, a securistului Voiculescu, îl prezenta pe fiul lui Bogdan Buzoianu, care tocmai împlinise 18 ani. Cu această ocazie, tăticul s-a ocupat să aibă o tipă, frumoasă ca orice manechin, pentru că, nu-i aşa, odată în viaţă împlineşti 18 ani. În tot acest timp, fraierii care plătesc facturile la energie electrică se gândesc la ce grea este viaţa în România şi privesc, normal, la Antena 1.


13 martie 2010

S-a lăsat fotografiată prima planetă din afara sistemului solar


De planeta Saturn sigur aţi auzit. Povestea ei începe cu Galilei, cel care, cu micul său telescop, a zărit “inelul” lui Saturn, în 1610. În 1675, Cassini a remarcat nişte “pauze” în structura inelului, drept care, de atunci, discul de particule din jurul planetei a devenit “inele”. Abia odată cu vizita sondei spaţiale Voyager au înţeles oamenii de ştiinţă ce e cu spaţiile goale dintre inele. Sunt orbitele unor aşa-zişi “sateliţi păstori”, al căror efect gravitaţional este de a curăţa zonele respective şi a forţa particulele mai mici, oile din turmă, cum ar fi, să rămână în zone bine delimitate. Pe 13 noiembrie 2008, la 18 ani de la apariţie, telescopul Hubble anunţa o descoperire de proporţii: prima fotografie în lumină vizibilă a unei planete din afara sistemului nostru solar. Fericita câştigătoare are numele de Fomalhaut b, ceea ce înseamnă că orbitează în jurul stelei Fomalhaut din constelaţia ‘Piscis Australis’, aflată la vreo 25 de ani-lumină de noi. Fomalhaut e o steluţă interesantă: de două-trei ori mai mare decât Soarele nostru, este şi de vreo douăzeci de ori mai tânără (‘doar’ 200-300 de milioane de ani) şi cu vreo 3.000 de grade mai fierbinte. Unul dintre motivele pentru care a atras atenţia astrofizicienilor de la Berkeley a fost un inel uriaş de praf din jurul stelei. Facând o comparaţie cu Saturn, aceştia au început să caute un păstor. Şi l-au găsit, în persoana planetuţei Fomalhaut b. “Planetuţă” e un fel de-a zice, pentru că e de vreo trei ori mai mare decât Jupiter, iar faptul că este aşa mică şi aşa departe şi aşa de înecată de lumina stelei – şi totuşi se vede în fotografii – i-a făcut pe astronomi să creadă că ea însăşi are un set de inele care reflectă intens tocmai acea lumină.

12 martie 2010

Toţi torţionarii comunişti din România se reduc la cei doi executaţi în decembrie 1989


Comunismul a fost condamnat oficial în România. Comunismul aşa, în general, nu ticăloşii comunişti, ca persoane particulare. La douăzeci de ani de la Revoluţie, singurul torţionar depistat rămâne tot Ceauşescu. Ca şi cum el personal a făcut toate arestările abusive, el i-a anchetat politic pe toţi opozanţii regimului, i-a bătut cu mâna lui pe toţi deţinuţii politici. N-a avut, cum s-ar spune, complici la comiterea atâtor crime. În realitate, a avut, iar complicii lui Ceauşescu sunt protejaţi astăzi chiar de Procuratură. Iată un caz.

Timp de 26 de ani, cetăţeanul Vasile Paraschiv a fost urmărit, răpit, bătut, iradiat, închis în ospicii, toate acestea fiindcă a avut curajul să ceară în gura mare crearea unui sindicat liber al muncitorilor din România. Securiştii nu au reuşit să-l ucidă, în bătăile crunte pe care i le-au administrat, şi nici să-l înnebunească, izolându-l ca pe un nebun. În 1977, Vasile Paraschiv a cerut paşaport, i l-au eliberat rapid, în 24 de ore, căci sperau să plece naibii afară cu ideile lui anti-regim şi cu încăpăţânarea de a supravieţui torturilor. Spre surprinderea securiştilor, Vasile Paraschiv a revenit de la Paris, mai hotărât să-şi susţină ideile şi să încaseze tortură pentru ele. A condamnat pe pielea lui comunismul. De cealaltă condamnare, a călăilor care i-au făcut viaţa grea, nu se pune, însă, problema. Luna aceasta (noiembrie 2008 – n.m.), 67 de persoane vinovate că i-au aplicat un tratament inuman lui Praschiv au scăpat de o posibilă pedeapsă pe baza unui generos NUP (neînceperea urmăririi penale), dat de procurorul Iuliu Molcuţ. IICCR (Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului din Roamânia) a depus la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie o plângere împotriva procurorului Molcuţ, cel care face scăpaţi criminali profesionişti. Pe undeva greşeşte şi IICCR. Nu merita procurorul Molcuţ plângere. Ci direct o bătaie zdravănă, cu bastoane, electroşocuri, iradieri, făcută ca la carte. Ca la cartea în care Vasile Paraschiv povesteşte ce-a îndurat.


Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.47/2008 (autor Alexandru Căutiş).

10 martie 2010

Căutări Google pe televizor


Compania americană Google Inc., care deţine motorul de căutare pe Internet cu acelaşi nume, a început proiectarea unui nou serviciu care permite unificarea Internetului cu tradiţionalele transmisii TV.

Împreună cu Dish Netwrk Corp., compania a început testarea unui proiect nou, care permite utilizatorilor televiziunii prin satelit să caute conţinut de Internet prin intermediul staţiilor TV.

Serviciul rulează pe un televizor care are integrat un program dezvoltat de Google, prin intermediul căruia utilizatorii pot căuta diferite emisiuni transmise de serviciul de televiziune prin satelit, dar şi filme de pe diferite siteuri, precum YouTube. De asemenea, serviciul permite utilizatorului să îşi seteze o listă de showuri TV pentru a putea fi vizionate în viitor.

Proiectul testat de Google este primul pas important făcut în această direcţie. Deşi mai multe companii au încercat de-a lungul timpului să găsească soluţia transmiterii informaţiilor TV, dar şi a celor de pe Internet, prin intermediul aceluiaşi canal, niciuna nu a oferit ceva palpabil până acum.


9 martie 2010

Societatea “Timişoara” propune înfiinţarea unui tribunal internaţional pentru judecarea crimelor comunismului


Proclamaţia de la Timişoara a fost adoptată în data de 12 martie 1990, iar aceasta cuprindea celebrul punct 8 care preciza: “Ca o consecinta a punctului anterior, propunem ca legea electorala sa interzica pentru primele trei legislaturi consecutive dreptul la candidatura, pe orice lista, al fostilor activisti comunisti si al fostilor ofiteri de Securitate. Prezenta lor in viata politica a tarii este principala sursa a tensiunilor si suspiciunilor care framanta astazi societatea romaneasca. Pana la stabilizarea situatiei si reconcilierea nationala, absenta lor din viata publica este absolut necesara. Cerem, de asemenea, ca in legea electorala sa se treaca un paragraf special care sa interzica fostilor activisti comunisti candidatura la functia de presedinte al tarii. Presedintele Romaniei trebuie sa fie unul dintre simbolurile despartirii noastre de comunism. A fi fost membru de partid nu este o vina. Stim cu totii in ce masura era conditionata viata individului, de la realizarea profesionala pana la primirea unei locuinte, de carnetul rosu si ce consecinte grave atragea predarea lui. Activistii au fost insa acei oameni care si-au abandonat profesiile pentru a sluji partidul comunist si a beneficia de privilegiile materiale deosebite oferite de acesta. Un om care a facut o asemenea alegere nu prezinta garantiile morale pe care trebuie sa le ofere un Presedinte (...)". În spiritul punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara, parlamentarii actuali ar trebui să se gândească la adoptarea Legii lustraţiei, dacă tot beneficiază de imense privilegii obţinute prin jertfa copiilor Timişoarei. Acest lucru nu se va întâmpla, în această legislatură, deoarece pe neocomuniştii din PSD şi pe liberalii susţinători ai Prostănacului îi doare-n cot de crimele comunismului sau de faptul că foşti securişti, foşti turnători sau foşti nomenclaturişti bolşevici deţin, în continuare, puterea politică şi economică în România. În această ţară nu va fi linişte şi conciliere câtă vreme reprezentanţii dictaturii comuniste au în continuare privilegii, încalcă în continuare legile ţării şi se ascund prin Parlament, murdăresc memoria martirilor anticomunişti prin apologia dictaturii. Poate şi de aceea, Societatea Timişoara va propune Parlamentului European înfiinţarea unui Tribunal Internaţional pentru judecarea crimelor comunismului. În această ţară totul este pervertit, orice situaţie pare extrasă din cărţile lui Kafka. De exemplu, Mazăre, primarul Constanţei, este judecat pentru portul unei uniforme de ofiţer german, dar nimeni nu se agită pentru folosirea însemnelor altui regim dictatorial, cel comunist. Regimurile bolşevice au făcut cu mult mai multe victime, în timp de pace, decât fasciştii în timp de război. În România, dacă te îmbraci în uniformă de ofiţer german, faci puşcărie, dar dacă aduci elogii unui regim, care a înfometat acest popor, apari la Antena securistului Voiculescu.

8 martie 2010

Din 2012, în România va fi doar televiziune digitală


Dacă nu se întâmplă ceva neprevăzut, ţările din UE vor trece în 2012 la televiziunea digitală. Aceasta are câteva avantaje clare: un număr sporit de canale tv pe aceeaşi frecvenţă, o imagine de o calitate remarcabilă, un sunet de înaltă fidelitate, servicii auxiliare. Se pare că vremea televiziunii analogice s-a cam dus. Prima ţară care a sistat integral emisia analogică este Olanda, la finele lunii noiembrie 2006. În urma negocierilor, România are disponibile opt “felii” de frecvenţe cu acoperire naţională. Pe fiecare dintre aceste felii de frecvenţe vor fi transmise câte 12 programe TV. Probabil două din cele opt felii vor fi păstrate pentru viitoarele dezvoltări tehnologice, adică video pe telefonul mobil şi altele de acest fel. O felie va fi pentru TVR, postul naţional de televiziune. Mai rămân cinci felii care vor fi atribuite posturilor cu acoperire naţională. Acestea se cam ştiu, chiar dacă mai există şi varianta păstrării unei felii sau două, pentru apariţii ulterioare de canale TV.

6 martie 2010

În 2008, proprietatea era un moft, pentru guvernarea liberalo-pesedistă


“Proprietatea privata este garantata si ocrotita in mod egal de lege, indiferent de titular” (art.44, alin.2) scrie frumos în Constituţia României din 2003, cea aprobată printr-un referendum unde s-au adus votanţii cu autobuzele patriei, dar nimeni n-a făcut prea mare scandal, Prostănacul uitând acest episod, atunci când îi acuza pe alţii de fraudă, în 2009. Dintr-un articol publicat de „Academia Caţavencu” (nr.46/2008) putem înţelege mai exact ce însemna proprietatea garantată de legea liberalo-pesedistă în 2008.

„De-a lungul timpului, la redacţie, am cunoscut nenumăraţi oameni cu probleme cauzate de Justiţia română. Bătrânei care nu-şi puteau recupera casa, poliţişti cu dosare trucate de un procuror interlop, familii cărora le murise la propriu membri prin tribunale. Dar un proprietar care nu poate să intre în propria casă, casă în care chiriaşul şi-a făcut bordel, nu am mai întâlnit.

Cum a început totul? În decembrie 2006, Mihaela Mihălcioiu, proprietara imobilului din Piaţa Victoriei, str. Felix Iacob nr. 72, este anunţată de fostul chiriaş că şi-a cesionat firma unui anume Dyandy Pîrvan Dănuţ. Nu trece o lună şi Dyandy o roagă pe proprietară să rezilieze amiabil contractul de închiriere, pentru că vrea să plece. Cei doi se duc la Administraţia Financiară, reziliază contractul, se despart ca doi buni prieteni şi proprietara aşteaptă ca chiriaşul să plece. Totuşi, nu se întâmplă aşa: Dyandy o anunţă că vrea un alt contract de închiriere, pe o perioadă lungă şi cu chiria de două ori mai mică. Proprietara trece la contraatac şi, conform contractului reziliat, trimite, prin executor, o notificare de evacuare. Dar şi Dyandy trece la treabă. Îşi deschide vestitul club de porno Sexylands, dă anunţuri că angajează fete pe 3.000 de euro şi începe veselia. Devine un obişnuit al OTV-ului, care îi face reclamă şi prezintă clubul la emisiunea „Fitze de vacanţă”.

Din februarie 2007 şi până în prezent (noiembrie 2008), nefiind chiriaş cu forme legale şi neavând, deci, nici o responsabilitate, Dyandy nu a plătit nici o utilitate. Nefiind plătiţi, furnizorii de utilităţi vin pe rând să debranşeze. Clubul are însă paznici, care nu acceptă cererile în audienţă ale trimişilor Apa Nova, Distrigaz sau Electrica. Fabulos e ceea ce s-a întâmplat acum un an (noiembrie 2007), când proprietara a reuşit să strângă toate aprobările necesare, a adunat toate autorităţile şi distribuitorii de utilităţi implicaţi şi a trecut la debranşări, ajutată de o ordonanţă preşedinţială. Până la urmă, într-o dimineaţă, merge cu ordonanţa la Poliţie, care îi dă doi agenţi şi, împreună cu lucrătorii, sună la poartă. Aceasta se deschide puţin, atât cât Dyandy în persoană să zică că nu este de acord cu executarea, aşa că nu primeşte pe nimeni în „clubul lui”. Părţile convin în mod amiabil să facă un scandal monstru, iar organele să stea deoparte. Ca să demonstreze că imobilul are apă, deşi era deja debranşat, doamna Mihălcioiu se strecoară în curte şi se duce spre WC-ul de serviciu din curte. Lovitură de teatru: agentul de Poliţie iese din neutralitate, se repede la ea şi îi blochează accesul, nelăsând-o să tragă apa. În fine, printre îmbrânceli şi păruieli, lucrătorul de la Electrica efectuează debranşarea, ridică contorul şi sigilează. Executarea a avut loc pe data de 27.12.2007. Peste două zile, pe data de 29.12.2007, clubul era luminat ca „Titanicul”, şi exterior şi interior, muzica duduia, iar petrecerile o luau de la capăt.

Nu poţi să nu-l admiri. Atâţia oameni, firme, persoane fizice şi juridice din lumea asta se străduiesc din greu să-şi plătească chiria. Până şi Mircea Geoană, cât e el de prostănac, plăteşte o chirie de un milion de ori mai mică decât chiria de pe piaţă, dar tot plăteşte. Dyandy îşi trece viaţa stând gratis în locaţii centrale.”

Din acest material se înţelege o dată în plus în ce ţară trăim: fără să se respecte nici o lege, cu nişte autorităţi, de multe ori, mână în mână cu infractorii. În aceste condiţii, dacă te numeşti Radu Câmpeanu, să nu-l acuzi pe Preşedintele României de dictatură, la Congresul PNL din martie 2010, unde lucrările au fost conduse, uneori, de un fost turnător la Securitate, anume Mircea Ionescu Quintus.

Mai jos este un material publicat pe blogul domnului I. T. Morar, redactor la „Academia Caţavencu”, material intitulat „O scrisoare către Radu Câmpeanu”. De aici veţi înţelege mai bine cine este ‚liberalul’ Radu Câmpeanu.


Recunosc, acum, am fost un prost care a votat cu Cîmpeanu, atunci cînd el a candidat pentru preşedinţie. Îmi pare rău că nu am votat cu Ion Raţiu. Dar nu numai eu sînt dezamăgit de prestaţia acestui cameleon zaharisit, ci şi oameni care l-au cunoscut mai bine. Iată o scrisoare postată pe internet de cineva ai cărui bunici l-au sprijinit pe Cîmpeanu, atunci cînd acesta era tînăr şi liberal adevărat.

Scrisoare deschisa adresata D-lui Radu Cimpeanu

Stimate d-le Radu Cimpeanu,
Sunt unul din nepotii familiei Partenie,familie ce v-a oferit adapost in perioada in care,tinar liberal fiind va opuneati cu indirjire regimului opresiv comunist.
In ziua in care dvs.ati iesit si ati declarat public faptul ca il sustineti pe Mircea Geoana in tentativa sa de a deveni presedinte,bunicii mei s-au rasucit in mormint acolo la Gugesti,in localitatea in care v-ati petrecut si dvs.o perioada de timp cu domiciliul fortat.
Va mai aduceti aminte de acei ani ai tineretii pe care i-ati petrecut la Gugesti,lucrind la acea fabrica de cherestea alaturi de bunicul meu la tapina?Sau in aceasta perioada ati uitat de chinurile prin care ati trecut?Pacat,v-ati aliat cu urmasii celor ce v-au prigonit si v-au torturat,ati uitat idealurile ptr care ati luptat,ati uitat de sperantele noastre in mai bine,sperante ce am inceput sa le avem odata cu intoarcerea dvs.din exil.
Iar acum,ca sa puneti si dvs umarul la restaurarea neocomunismului in Romania iesit si faceti declaratii de sustinere a unui neocomunist care in cel mai mare secret merge la Moscova sa negocieze.Dar ce sa negocieze?Cumva reintoarcerea Romaniei sub cizma ruseasca?Tot ce este posibil.
Un singur lucru este cert:dvs,simbolul luptei anticomuniste sunteti gata sa lasati Romania pe miinile neocomunistilor.Pacat ca nu mai traiesc bunicii mei sa vada pe cine l-au adapostit in acea casa taraneasca,pe cine l-au ajutat atit cit au putut in acele vremuri de restriste.Sincer imi este mila de dvs,nu credeam sa ajungeti la o asemenea decadenta morala incit sa va fie mai usor sa va aliati cu vechii dvs adversari decit sa luptati impotriva lor.E pacat de sperantele noastre pe care ni le-am pus in liberalismul pe care il tot trimbitati,ptr ca acum am vazut si noi ca sunteti oricind gata sa dati mina cu dusmanii dvs numai ptr a cistiga oarecari pozitii intr-o oarecare conjunctura.
Cu speranta ca nu v-am deranjat prea mult din activitatile dvs cotidiene,inchei aici ceea ce aveam sa va reamintesc nu inainte de a va spune ca ar trebui sa ginditi de 10 ori inainte de a face o astfel de declaratie de aliere cu ILIESCU si ai lui.Sau probabil ati uitat prin ce ati trecut.
Cu respect,Lucian R


5 martie 2010

Cum au petrecut unii români ziua de naştere a lui Ion Iliescu


Anul acesta Ion Iliescu nu si-a sarbatorit ziua pe 3 martie, cand s-a nascut, ci pe 2 martie, motivul fiind unul singur: frica. Pretextand pregatirea discursului pentru un congres inventat, la Paris, Iliescu a sarbatorit intr-un cadru restans, cu o zi mai devreme.

A doua zi: surpriza! Fostul presedinte al UTC-ului se prezinta in jurul orei 18.15 la Ateneul Roman, pentru a asista la un recital extraordinar, cum probabil considera ca i se cuvine pentru merite deosebite in apararea oranduirii socialiste.

7 membri ai grupului nostru au ajuns in fata Ateneului pentru a-i ura un sincer La multi ani fostului protejat al familiei Ceausescu. In fata Ateneului era o paza demna de marile summit-uri si congrese internationale. Politie, Jandarmerie, SPP, in uniforme si in civil, toti prezenti pentru a apara “onoarea” lui Ion Iliescu.

Cadourile noastre, reprezentate de un tort cu stegulete URSS pe el si o pereche de catuse rosii, nu au putut ajunge in posesia fostului demnitar comunist.

Fortele statului politienesc in care traim ne-au saltat pe sus si ne-au escortat pana la statia de metrou Universitate, informandu-ne ca peste 50 de forte de ordine ne asteptau si pe strada Atena (sediul biroului senatorului Ion Iliescu) cu o zi inainte, sa nu care cumva sa se iveasca vreo problema.

Reamintim ca in urma cu un an, pe 3 martie, grupul Noii Golani a incercat sa inmaneze manipulatorului minerilor din 13-15 iunie 1990 cateva lumanari in memoria victimelor din decembrie 1989 si un tricou cu un mesaj special. Pentru aceasta, 6 dintre noi au primit amenzi de 200 de lei din partea fortelor de ordine, amenzi anulate ulterior in instanta.


Mesaj primit de la grupul de actiune Noii Golani.

Imi permit sa citez, cu acordul (tacit) al autorului, un fragment dintr-un material intitulat "Ilici Ramirez Iliescovici - 80 de ani de ura viscerala impotriva democratiei si respectarii drepturilor omului": "Ce sa ii dorim noi cei ce nu am fost spalati pe creier de minciunile si ranjetul lui cretin? Normal, ani cat mai putini si ca baietii de la Noii Golani sa ii arunce oua imputite in cap de fiecare 22 Decembrie pana cand va crapa…Eu unul as vrea ca hoitul sa ii fie inghetat criogenic in urina umana si peste vreo 50 - 100 de ani, cand poate justitia va functiona in sfarsit in Romania, sa fie dezghetat si condamnat atunci pentru faptele lui de dinainte de 1989 si mai ales dupa 1989…" Tot articolul il gasiti pe blogul NEINFECTAT DE COMUNISM.

4 martie 2010

Cum devin vizibile radiaţiile invizibile


Pe 8 niembrie 1895, Wilhelm Conrad Röntgen studia efectele externe ale tuburilor cu vid la descărcări electrice. Cu câteva zile înainte, omul remarcase că, deşi lămpile erau acoperite cu măşti de carton, la descărcările electrice din lămpi se genera fluorescenţă pe un ecran de platinocianură de bariu aflat la oarece distanţă. Ca şi cum ar fi existat o radiaţie de tip nou, care trecea prin carton şi îşi lăsa ‘amprenta’ pe ecran. Metodic, neamţul nostrum s-a hotărât să testeze ipoteza, drept care a muncit şi nopţi, a muncit şi zile, închis în laborator, mâncând şi dormind acolo, până când, două săptămâni mai târziu, efectua prima radiografie, asupra mâinii stângi a soţiei sale, Anna Bertha. Care, săraca, la vederea ei a exclamat: “Mi-am văzut moartea!”. Tot încercând Willi să determine proprietăţile noii radiaţii, pe care a numit-o, inspirit, “Raze X” – pentru că x reprezintă necunoscuta la matematică, dar mai probabil şi-o fi zis să nu caute nimic mai sofisticat, oricum radiaţia va primi numele lui, iar el va protesta modest, cum de altfel s-a şi întâmplat - , deci tot căutându-i proprietăţile, a descoperit şi că plumbul ecranează foarte bine razele X. Dar în timp ce se juca cu plumbul, a avut şi neplăcuta surpriză să treacă prin faţa tubului cu vid şi să-şi vadă propriul schelet. Atunci s-a hotărât să-şi continue cercetările în secret. Nu de alta, da’ l-ar fi privit ciudat unii colegi cercetători. O ciudăţenie puţin cunoscută este faptul că razele X (a căror frecvenţă este în afara spectrului vizibil, ceea ce le face – nu? – invizibile) sunt, uneori, vizibile! După adaptarea ochiului la întuneric, apropiindu-l de o sursă de raze X, se poate vedea o strălucire slabă gri-albăstruie care pare a-şi avea originea chiar în ochiul observatorului! Există trei explicaţii posibile: fie razele X stimulează direct nervul optic, fie induc fosforescenţă (şi detecţia acesteia) în corpul ochiului, fie (cea mai probabilă variantă) excită direct moleculele de rodopsină de pe retină. Una peste alta, Röntgen a luat primul Nobel în fizică (1901) pentru descoperirea sa din 1895 toamna, iar razele numite de el “X” şi de alţii “Röntgen” au ajuns să se strecoare în viaţa noastră, prin detectoarele cu raze X de pe aeroporturi sau radiografiile din spitale.

2 martie 2010

Cum abordăm Politica şi care-i tariful


Se spune că politica şi prostituţia sunt cele mai vechi meserii din lume. În ambele cazuri se percep anumite tarife, mult peste preţul altor activităţi, şi se oferă anumite servicii, uneori de o calitate îndoielnică. Şi dacă în Germania ambele sunt practicate legal, în România, datorită unei precoce ejaculări de principii şi norme, sunt pedepsiţi numai cei care oferă servicii sexuale, nu şi cei care, mult mai grav, fac sex cu legile ţării, în grupuri organizate, numite pompos partide politice. Fostul parlamentar pesedist Gabriel Bivolaru a făcut trei ani de puşcărie pentru că a furat 50 de milioane de euro, tot atât cât ar primi o fătucă fugită de acasă datorită unui tată alcoolic din Romania profundă, prinsă facând trotuarul. Iar dacă în cazul lui Bivolaru paguba o suportăm toţi, din taxe şi impozite, “paguba” făcută de respectiva este doar un pretext pentru mica bârfă de mahala. Asta-i ipocrizia românească, se fură orice în această ţară, dar moralitatea este păstrată doar facând razii pentru prins prostituate pe centură. Dar să lăsăm erecţiile inutile pe seama parlamentarilor “pudici” şi să ne ocupăm de domnişoara Politica, mult mai aducătoare de boli, mai ales pentru cei ieşiţi din întunericul dictaturii. DEX-ul defineşte politica în felul următor: “Ştiinţa şi practica de guvernare a unui stat; sferă de activitate social-istorică ce cuprinde relaţiile, orientările şi manifestările care apar între partide, între categorii şi grupuri sociale, între popoare etc. în legătură cu promovarea intereselor lor, în lupta pentru putere etc.; orientare, activitate, acţiune a unui partid, a unor grupuri sociale, a puterii de stat etc. în domeniul conducerii treburilor interne şi externe; ideologie care reflectă această orientare, activitate, acţiune.” Mai direct, a face politică înseamnă a discuta despre guvernaraea unui stat, despre doctrine politice, ideologii şi aşa mai departe. În România însă, politica este în toate. De exemplu, Prostănacul este abordat în campania electorală de un cetăţean, posibil votant al stângii, cu propunerea de eliminare a corupţilor pesedişti. Ce credeţi că-i răspunde ‘victima’ flăcării violet? “Bade, credeam că eşti om serios, dar matale faci politică.” Adică, pentru Geoană a discuta de corupţie, adică încălcarea legii, înseamnă a face politică, lăsând la o parte faptul că Prostănacul era om politic şi, probabil, nu s-a dus în acea piaţă după cartofi. Alt exemplu. Năstase-10 case şi restul vile, ori de câte ori este anchetat în legătură cu afacerile sale murdare, răspunde invariabil că este un dosar politic, adică procurorii fac politică. Cu alte cuvinte, acest individ, căruia statul român îi asigură bunăstarea, nu dă doi lei pe justiţia din România. Te întrebi atunci de ce nu se mută în Germania, să vadă acolo cum este dacă încalci legea. Trecem la crema societăţii româneşti, adică la cei care formează generaţiile de mâine, cele care vor face din România o ţară sigură, fără corupţie instituţionalizată, cu un nivel de trai decent. Dacă discuţi în astfel de medii intelectuale (?) despre mineriade, de exemplu, imediat eşti taxat că faci politică. Numai că aceasta nu mai este politică, ci un adevăr dureros pentru România, căreia i s-a frânt zborul spre libertate şi bunăstare de către o mână de bolşevici şi securişti. La fel, dacă vorbeşti de furtul Basarabiei de către ruşi în 1939, faci politică, pe stimabili formatori de generaţii durându-i în cot de milioanele de români deportaţi în Siberia, de încercarea disperată a ruşilor de a-i face pe basarabeni să uite că sunt români, să-şi uite limba şi tradiţiile. România arată azi aşa cum o vedem, deoarece totul este în ceaţă în această ţară, unde adevărul nu are nici o relevanţă, iar eroii acestui popor sun batjocoriţi zilnic de un Vadim, Iliescu, Voiculescu. Au minţit 45 de ani pentru a trăi ei bine. Au minţit încă 20 pentru că n-au recunoscut niciodată slujirea unui regim criminal, un regim care ne-a ţinut departe de lumea civilizată, un regim numit pe bună dreptate ‘lagărul comunist’. Iar după ce am scăpat din acest lagăr vedem spectacolul grotesc al criminalilor care mimează democraţia. Oare cum ar fi arătat azi Germania, dacă după 1945 era condusă de naţional-socialiştii din eşalonul doi al lui Hitler?