Ascensiunea clanului Putin trebuie oprită

Anna Politkovskaia, Rusia lui Putin, Editura Meditaţii, 2008

După ce i-am citit cartea, înţeleg în sfârşit de ce Anna Politkovskaia a fost omorâtă. Pentru că trebuia omorâtă. De ce a durat atât, mă întreb. S-ar putea, într-adevăr, ca asasinatul să nu fi fost ordonat de Putin, chiar dacă s-a întâmplat de ziua lui. Dar s-ar putea ca afacerea să fi fost privită ca un cadou de ziua lui pe care un întreg sistem criminal de stat, patronat de el, s-a gândit să i-l facă. Dar ştiţi despre ce vorboesc? Despre celebra ziaristă din Rusia, care a fost asasinată acum aproape doi ani (în 2006-n.m.). Cartea ei e cumplită. Să iau cuprinsul … “Armata ţării mele şi mamele ei”. Un caz al unui ofiţer ucis în luptele din Cecenia. Şi despre sistemul care a urinat pe cadavrul lui. Capitolul următor îţi ia cheful de viaţă: “Noul ev mediu sau criminalii de război din toate Rusiile”. Despre o fată cecenă violată de un ofiţer rus, apoi omorâtă, şi despre cum tot sistemul lui Putin, în frunte cu el, s-a ridicat să-l apere pe bietul om. Sar capitolul “Tania, Mişa, Lena şi Rinat, unde au ajuns acum?”, care e super, ca să vă povestesc capitolul următor: “Cum se atribuie incorect proprietăţile cu complicitatea guvernului”. Este fix varianta din viaţă a piesei lui Brecht “Ascensiunea lui Arturo Uli poate fi oprită”, care era o parabolă despre cariera lui Hitler. Aici, o biegrafie de mafiot de cartier din Urali, care îşi îngroapă, la propriu, toţi concurenţii. Zdruncinător e şi “Nord-Ost: povestea unui masacru”, şi “După Beslan”, şi “Mai multe întâmplări din regiuni”. Politkovskaia e extraordinară când zugrăveşte răutatea şi reaua voinţă instituţională de tip sovietic care se reîntoarce în societatea rusă sub Putin. Portretul pe care i-l face lui Putin e teribil. “Imediat cum cineva nu este de acord cu el, Putin îi cere categoric să termine cu «isteria». Nu se simte în elementul lui când este nevoit să poarte un dialog. Nu ştie s-a facă. Genul lui este monologul în stil militar. Cât timp eşti subordonat, nu deschizi gura.” E cartea unui martir care scrie bine.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.11/2008 (autor Alexandru Vărzaru).