Deşi în Basarabia sunt ucişi şi torturaţi oameni nevinovaţi, nu l-am auzit pe Daniel Ciobotea, patriarhul Bisericii Ortodoxe din România (BOR), să aibă vreo reacţie biblică. Probabil în “Scriptura BOR” uciderea şi torturarea sunt în concordanţă cu Cuvântul lui Dumnezeu. Aşa cum prin România profundă, “baza” ortodoxismului, Învierea Domnului înseamnă doar un prilej de a mânca şi a bea zdravăn, plus întâlnirea cu rudele. Până atunci, vajnicul “credincios” ortodox face ce ştie el mai bine: ura împotriva aproapelui, accentuarea suferinţei celor cu probleme, invidia, împroşcarea cu noroi, anularea laturii divine a aproapelui, bucuria pentru necazul altora şi aşa mai departe. România arată cum arată şi pentru că BOR nu are un program de a face cunoscut Cuvântul lui Dumnezeu, printre tineri, mulţi din aceştia venind la biserică pentru avantaje materiale. În programa şcolară la “Religie” sunt lecţii despre nu ştiu ce canoane bisericeşti, în timp ce Cuvântul Domnului, cel ziditor de viaţă veşnică, este lăsat pe planul doi. Pentru BOR nu este important nivelul de credinţă al poporului român, ci prosperitatea clerului. Sunt nenumărate exemple de acţiuni total necreştine ale BOR, de la scrisoarea de felicitare a fostului patriarh Teoctist adresată dictatorului ateu Nicolae Ceauşescu în decembrie ’89, după masacrul de la Timişoara, până la tăcerea complice a actualului patriarh faţă de masacrul din Basarabia. Cum poate fi naţională o biserică care nu are nici o legătură cu momentele importante ale acestui popor? Între actualul cler şi foştii farisei din vremea lui Hristos nu sunt mari deosebiri în privinţa credinţei. Poate doar în privinţa averii: clerul ortodox de azi este mai mult decât bogat. A fi preot în România (creştină ?) este o garanţie a prosperităţii materiale.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu