Un pesedist încalcă legea – pleonasm evident (VI)

Pesedistul Ovidiu – Tiberiu Muşatescu este, din 2004, deputat în Parlamentul României. Ca orice deputat, a semnat şi dumnealui o declaraţie de avere. Nu de alta, dar trebuia să fie acolo. Nu că ar conta corectitudinea actului semnat pe propria răspundere. Şi cum un om ocupat şi generos ca pesedistul nostru nu prea are timp de pierdut, a mai făcut şi greşeli în declaraţie. Astfel, la rubrica – hopa! – care îl obligă să declare cui a împrumutat bani, pesedistul a trecut doar “persoană fizică”. Nu tu nume, nu tu scadenţă a restituirii împrumutului. Inutilă informaţie pentru un om de calibru lui Muşetescu. Sau, aşa cum ne-a declarat şi dumnealui: “Ce înseamnă, domnule, 3.000 de euro pentru un om ca mine ?”. Pesedistul ne-a dat câteva indicaţii de bun-simţ despre ceea ce ar trebui scris în declaraţiile de avere. Astfel, după Muşe, fiecare declaraţie ar trebui să aibă o fişă tehnică de completare. Adică tot formularul e vinovat. Ca să nu vă mai spunem că, a zis Tibi, “Declaraţiile de avere sunt făcute pentru ăia care fură, care dau tunuri, nu pentru toată lumea!”. Nu ne-a explicat însă cât de mare trebuie să fie tunul. Oare privatizarea SC ARO SA poate fi încadrată la tun ? Dar cea a Sidex ? Păi, pe lângă astea, nouă ne arde să ne întrebăm de ce ‘mnealui a împrumutat unui amărât de profesor 3.000 de euro ? Simplu: trebuia să-şi cumpere maşină. Şi de unde ar fi putut împrumuta bani dacă nu de la fostul ministru al Privatizării ? Numele persoanei care a beneficiat de împrumut ar trebui să apară doar în cazul în care suma ar fi de 150 de mii de euro. Altfel, nu, pentru că, a zis Muşetescu, “3.000 de euro nu înseamnă nici măcar un concediu în Bahamas”. Atunci, de ce să se mai încurce în mărunţiş ? La gunoi cu legea! Nu mai bine ajută un profesor anonim să îşi cumpere maşină. La insistenţele noastre asupra greşelii din declaraţie, pesedistul a replicat obosit: “Păi, aşa, dacă îmi completez mereu declaraţia de avere la fiecare modificare, la fiecare ban în plus sau în minus, ajung să-mi declar şi pantalonii pe care mi-i cumpăr!”. Doamne fereşte de astfel de detalii! Şi Doamne ajută să afle Parchetul mai multe despre buzunarele acelor pantaloni!

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr. 20/2007