2 noiembrie 2008

Când va ieşi Nordul Moldovei din Evul Mediu ?

Ne situăm ca ţară la ani-lumină faţă de Occident, din punct de vedere al civilizaţiei. Dar parcă aceşti ani sunt mai puţini în Ardeal, faţă de Nordul Moldovei, o regiune uitată, chiar dacă mulţi ani a condamnat România, prin votul său, la stagnare. În troaca de aici zburdă în voie inepţiile tribunaticului Vadim sau “ajutorul social” al neocomuniştilor din PSD. Dacă vrea cineva să aprecieze cât de cât nivelul de civilizaţie de pe aici, sunt câteva criterii: câţi citesc presa (maxim 5 %) şi ce fel de presă (din aproximativ 4 000 de locuitori ai comunei Havîrna nu sunt mai mult de 5 care citesc o revistă de cultură), ce cantitate de săpun se consumă, raportată la numărul de locuitori, şi aşa mai departe. Spiritul civic este absent la modul absolut: a da şpagă este mai natural ca ploaia, a arunca gunoaiele pe câmpuri este apanajul ţăranului român, a cărui minte, pervertită de bolşevici, este măcinată de ura faţă de aproapele său, nematerializată în ceva bărbătesc ca-n Vestul Sălbatic prin scoaterea pistolului, dar care îţi macină sufletul prin prezenţa zilnică. Chiar şi aşa-zişii intelectuali au preocupări domestice forţaţi de un salariu din care cu greu îţi poţi permite luxul doar să citeşti, iar printre aceştia spiritual civic se rezumă “cuvinte”, dar de aplicarea lor se ocupă alţii, doar n-or fi ei fraierii. Se mănâncă seminţe la greu în timpul ucis la bătut câmpii, pe aici timpul nu înseamnă bani, ci bârfit vecinul, iar activităţile culturale au dispărut de mult. Este regiunea în care costumele populare au dispărut din rândul adulţilor, cei de pe aici nu au nimic deosebit faţă de mahalaua unui oraş, locul unde îţi pierzi identitatea şi sufletul. Biserica Ortodoxă, majoritară ca număr de membri, n-a schimbat un milimetru de conştiinţă civică, chiar dacă religia se predă şi în şcoli. Dacă ne-ar ocupa mâine ruşii, cei de aici n-ar mişca un deget pentru a-şi afirma identitatea, cum n-au mişcat un deget în faţa dictaturii comuniste, pe care o jelesc şi azi (era bine în sclavie). Cu o şcoala populată de indivizi identificabili cu cei din turmă, adică nu acele lumini de care are nevoie o comunitate (ce să-l contrazici pe moş Teacă dacă-ţi spune bazaconii, doar imaginea contează), cu o biserică preocupată de bani, mai puţin de sufletul păcătosului, într-un mediu viciat de minciună şi calomnie, această regiune are şanse minime ca într-un timp rezonabil să devină civilizată. Nu puteau foştii activişti bolşevici, prezenţi în şcoli şi administraţia publică locală, să-i facă mai rău acestei zone decât s-o lase predă propriilor himere. O zonă plină de hoţi (găinari), şpăgari, ţoape, bădărani şi aşa mai departe nu-ţi poate impune respect. Poate doar milă amestecată cu scârbă. Iar în cazul meu, după 18 ani în care am suportat pe propria piele toate păcatele acestei zone, realizez că, faţă de Gulagul Sovietic, pe aici libertatea ne este dorită, pe când în gulag Libertatea era speranţa ce-ţi lumina sufletul. Cu falşi profeţi şi false credinţe, lumea liberă este departe de o regiune dezumanizată de o libertate cu care cei de aici nu au ce face. I-ar linge tălpile primului tătuc care ar obliga cei câţiva indivizi liberi în spirit de pe aici să nu mai gândească, viseze, mediteze, … .”Noi muncim, nu gândim” a rămas o zicere actuală prin Nordul dezumanizat al Moldovei pesediste. Iar cei 30 % care cred în alte valori pot emigra, pentru a scrie pe pancarte cu caractere chirilice, ca românii din Canada în 2003, “Muie Iliescu”. Slabă consolare pentru pierderea unui limbaj în care ai copilărit şi care ţi-a pătruns în suflet odată cu poezia lui Eminescu. Patria intelectualilor este adevărul, spunea cineva, iar adevărul a fost izgonit de mult din această zonă.

Niciun comentariu: