În România bananiera a psd-ului, legea e un preş

În noiembrie 2007, preşedintele Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, Nicolae Popa, s-a răstit la Comisia Europeană, acuzând “agenturili străine” de ingerinţe în problemele justiţiei româneşti. Dar nu domnul Popa poartă întreaga vină a atitudinii sale, ci şi cei care l-au ajutat să ajungă în această mult prea mare funcţie pentru capacităţile sale. Domnia sa nu fusese niciodată judecător, ci a îndeplinit funcţia de consilier personal al domnului Iliescu, “răspunzând” de probleme speciale: securitate şi SRI. După ce s-a achitat cu brio de sarcinile sale, a fost numit, de acelaşi Ion Iliescu, preşedinte al Inaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, fără să fi fost vreodată magistrat, nici măcar la cea mai neînsemnată judecătorie. Deşi a împlinit frumoasa vârstă de 65 de ani şi, potrivit legii de organizare a magistraturii, trebuia în mod obligatoriu să se pensioneze, Consiliul Superior al Magistraturii i-a prelungit mandatul până la 70 de ani. Lucrurile stau aidoma cu vicepreşedintele Inaltei Curţi, Lidia Bărbulescu (între timp ajunsă predintele CSM – n.r.), prietenă apropiată a Rodicăi Stănoiu, la care aceasta din urmă trăgea în ospeţie când trecea prin Slatina. Deşi mandatul i-a expirat de mult, Bărbuleasca şade pe el ca boul pe coadă, ca şi cum l-ar fi luat de la început, fără să fi trecut, măcar, prin proba alegerilor. Să li se dea mandate pe viaţă şi transmisibile, ca să nu se mai încurce psd-ul în legile acestei ţări.


Bibliografie:
Academia Caţavencu, nr. 46 (841), 21 – 27 noiembrie 2007