Este de domeniul evidenţei faptul că foştii activişti bolşevici şi foştii securişti au dominat viaţa publică din România ultimilor nouăsprezece ani. Nimeni şi nimic nu a reuşit să-i clintească. De la Ion Iliescu, fost preşedinte al României vreme de unsprezece ani, activist notoriu al Partidului Comunist Român, până la primarul roşu dintr-o comună oarecare, toţi aceşti indivizi au aplicat normele democraţiei originale iliesciene, conform căreia: democraţia originală = legea bâtei. Sau cine nu e cu noi moare sărac şi fraier. Rezultatul activităţii acestor bolşevici rătăciţi în tranziţie se vede azi. Admisă ultima în UE, incapabilă să atragă fonduri europene, exportatoare de infractori, hulită de lumea civilizată, România datorează lui Ion Iliescu şi găştii sale de foşti comunişti şi securişti răul imens în care se zbate. Durându-i în cot această ţară, pesedeii de azi (comuniştii de ieri) s-au îmbogăţit peste măsură, ajungându-se la un adevărat paradox: săracii din România sunt apăraţi, chipurile, de baronii locali, creaţi după chipul hidos al caracatiţei ce-a devastat România de după ’89. Firmele căpuşă, jocurile piramidale (vă mai amintiţi de Caritas? Cine guverna România atunci? PDSR şi Ion Iliescu), lăsarea complexelor industriale în paragină pentru a fi furate şi vândute apoi pe nimic celor din gaşca pesedistă sunt doar câteva exemple din şirul de rele făcute acestei ţări de cei care au fost aruncaţi la lada de gunoi a istoriei în ’89. Până la urmă comuniştii n-au fost buni sau răi, ci au fost reprezentanţii unui sistem criminal care a încătuşat spiritul acestui popor. Dacă până şi Dumnezeu are liberul arbitru, adică te lasă să alegi între bine şi rău, ateii bolşevici nu-ţi lăsau posibilitatea nici unei alegeri. Erai ţinut în întuneric, frig şi foame fără a avea posibilitatea să te plângi. Foştilor securişti cu pensii de sute de milioane ar trebui să li se amintescă cum primeau românii o jumătate de pâine pe zi pentru a se hrăni (aşa era în ’89, am trăit acele vremuri). Iar foştilor lingăi ai dictaturii comuniste, precum Adrian Păunescu, care au nesimţirea să dea lecţii de democraţie românilor, ar trebui să li se amintească de paranoia lui Ceauşescu, care li se datorează în mare măsură. Nu merita acest popor plin de oameni talentaţi şi creativi (vezi perioada interbelică în care eram un model pentru ţările din jur) să fie înlănţuit de o adunătură de rătăciţi veniţi pe tancurile imperiului sovietic. E prea adevărat acel “Vom muri şi vom fi liberi” de la Timişoara sau Bucureşti, pentru ca tovarăşii rămaşi în posturi şi mentalităţi bolşevice să nu fie măturaţi într-o zi. De ce nu, de o nouă revoluţie. Una adevărată şi pe care să n-o mai fure nimeni. Cei care zâmbesc citind ultimele afirmaţii să nu uite că şi Ceauşescu în octombrie 1989 spunea: “Se întreabă unii în Occident când în România se vor produce transformări. Le răspund: când o face plopul pere”. Se pare că-n perioada 16 – 22 decembrie ’89 plopul a făcut pere.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu