Cum să dai şpagă la AVAS, cu acte în regulă şi impozit plătit la stat
Senzaţional de mişto: în România se dă şpagă! Bun, asta cam ştiam cu toţii. Ce e, de fapt, extraordinar de senzaţional de megamişto este că, de data asta, vă vom povesti un caz în care şpaga a fost plasată official, cu acte în regulă! Mită impozitată deci. Banii au fost daţi în rate, pe parcuesul unui an, unui înalt funcţionar AVAS, sub acoperirea unui contract de muncă. Plătitorul – proprietarul unui combinat cumpărat tocmai de la AVAS. Ce a făcut funcţionarul în schimbul şpăgii? A avut grijă ca din contractul de privatizare să nu fie respectat mare lucru, deci ca statul să iasă sărac şi prost, iar privatul – bogat şi şmecher.
Pasul 1: şpaga se camuflează într-un contract de muncă
Cristiana Gociu este angajată la AVAS de-o viaţă de om. În ’93 a intrat în sistem şi de atunci se tot luptă. De regulă, cu privatizările. Una dintre marile provocări: fostul Combinat de Utilaj Greu Iaşi, transformat, în 1990, în SC Fortus SA. Un mastodont, o afacere imobiliară vânată de foarte mulţi. Treisprezece ani mai târziu, uriaşul a fost privatizat. Cumpărătorul, Metalexportimport (MEI), era pe ducă, financiar vorbind, la data privatizării. Gociu este cea care a primit nemiloasa sarcină de a urmări cum merg lucrurile postprivatizare. Şi cum poţi monitoriza mai bine? Simplu: te angajezi la societatea care a fost privatizată. Astfel, în iunie 2004, angajata AVAS-ului semnează un contract individual de muncă exact cu Fortus, adică societatea pe care trebuia să o monitorizeze. Datele din document sunt foarte clare: funcţia pe care o deţine la Fortus este de consilier, lucrează opt ore, are concediu anual de odihnă de 28 de zile, salariul este de 20 de milioane de lei vechi, la care se adaugă sporuri de vechime de 25 la sută. Contractul a fost încheiat pe perioadă nedeterminată. Documentul este semnat de fostul director general al societăţii, Mihai Ciobanu. De reţinut este că Gociu nu a renunţat nici măcar o secundă la postul de director pe care îl deţinea la AVAS.
Pasul 2: după ce ai semnat actele, uită!
E ceva ce vă zgârie urechea? Am întrebat-o şi noi pe doamna directoare ce anume făcea acolo. Mai simplu decât ne-a răspuns nici că se putea: consultanţă juridică. Asta este informaţia oficială. În acelaşi timp, când am încercat să aflăm mai multe despre activitatea doamnei în cadrul societăţii, ne-am lovit de o amnezie grea de tot. Chiar dacă a lucrat un an cu acte în regulă (din 2004 până în 2005), nimeni, dar absolut nimeni nu-şi aminteşte vreun amănunt. Cel care a angajat-o la Fortus, directorul general Mihai Ciobanu, parcă şi-a spălat creierul: “Nu mai ţin mimte. Păi, sunt patru ani de atunci”. Directorul general care i-a urmat lui Ciobanu, Dan Bugeac, cel care i-a şi semnat doamnei Gociu încetarea contractului de muncă, este la fel de neştiutor: “Erau patru mi şi ceva de angajaţi şi nu îmi aduc aminte”. Iar Paul Tudor, fostul preşedinte al Consiliului de Administraţie al MEI (societatea care a cumpărat Fortus), este neştiutor ca un bebe. Când l-am întrebat de contractul doamnei Gociu, răspunsul a fost scurt, oarecum răstit şi la obiect: “Cine vi l-a dat? O cunosc pe doamna Gociu, era la AVAS. Dar nu am auzit niciodată să fi fost angajată la Fortus”.
Pasul 3: asigură-te că dai banii cui trebuie
Totuşi: câţi oameni din viaţa noastră reală muncesc în două locuri, normă întreagă? Adică în 24 de ore, cât are o zi, să lucreze opt ore la AVAS, în Bucureşti, apoi să fugă cu limba scoasă de un cot ca să ajungă la Iaşi, unde trebuie să mai presteze opt ore. Şi a doua zi de la capăt. Şi tot aşa, timp de un an. Declaraţia doamnei Gociu este a unui om care a fost supus la grele încercări: “Nu se poate lucra în afara programului, sau ce se întâmplă? Puteam să lucrez şi 24 de ore dacă era nevoie, e vreo problemă în asta?”. Da, e o problemă. Şi încă una care s-a umflat de stă să crape! Nu poţi fi angajat al statului şi în acelaşi timp al unei societăţi comerciale pe care trebuie să o monitorizezi din partea statului. Florian Nechita, fost vicepreşedinte Fortus, şi-a adus aminte de Gociu, dar nu ca angajată a societăţii, ci a AVAS-ului: “Dânsa s-a ocupat de contractul de post privatizare şi de problemele de neîndeplinire a clauzelor contractuale”.
Pasul 4: ai grijă să ştii exact pentru ce e mita
Şi iată şi care erau chestiunile de care trebuia să se ocupe doamna Gociu: obligaţiile înscrise în contractul de privatizare, care au fost şi sunt monitorizate de către AVAS. Numai că, pentru a urmări ceva, acest “ceva” trebuie să se şi întâmple. Gociu ştia foarte clar care sunt clauzele contractuale: relansarea activităţii de producţie şi a valorificării capacităţilor nefolosite şi casate; neînstrăinarea sub nici o formă a activelor societăţii de către Fortus; interzicerea închirierii sau a grevării de sarcini a activelor proprietate a societăţii; realizarea obiectului principal de activitate pe o perioadă de cinci ani de la data transferului dreptului de proprietate; obligaţia cumpărătorului de a realize pe o perioadă de cinci ani o investiţie de mediu în valoare de 910.830 de euro şi o investiţie pentru dezvoltare în valoare de 4.008.245 de euro.
Pasul 5: nu uita să verifici dacă, după ce ai plătit, ai obţinut rezultatele dorite
Ce aţi citit mai sus erau obligaţiile de privatizare, alea de care trebuia să aibă grijă domna Gociu de la AVAS. Realitatea arată, însă, că mai bin ear fi monitorizat Moş Crăciun, împreună cu câţiva reni piliţi, decât Gociu. De fapt, Gociu nu a făcut nimic în afară de a-şi lua banii pentru care s-a făcut doar că munceşte. Iată şi dovada: într-o notă internă a AVAS, datată 14 martie 2007, care a ajuns pe masa lui Teodor Atanasiu, preşedintele AVAS, sunt analizate clauzele terfelite. Cu toate explicaţiile laborioase şi calculele făcute, rezultatul a dat tot cu minus. Pe ultima pagină a documentului este scrisă, foarte citeţ, o recomandare cu greutate: “Informarea organelor abilitate (Serviciul de Investigare a Fraudelor din cadrul Inspectoratului de Poliţie al Judeţului Iaşi) asupra oportunităţii efectuării unei anchete amănunţite privind posibila fraudare de către Cumpărător a Societăţii, în calitatea sa de acţionar majoritar, în scopul deturnării veniturilor financiare ale acesteia în favoarea Cumpărătorului, obligaţiile investiţionale ale acestuia fiind posibil îndeplinite cu resursele financiare ale SC Fortus SA”.
Pasul 6: scoate maximum de profit din şpagă
Hopaaa, staţi că se îngroaşă treaba: deci nu numai că Gociu de la AVAS nu şi-a făcut treaba pentru care o plăteşte AVAS, dar chiar a închis ochii din răsputeri, doar-doar nu o vedea ce fură MEI de la Fortus. Şi, apropo de închis ochii, Gociu a mai făcut ceva pe aproape: a dat cu praf în ochi. Că numai aşa se explică de ce, la cârca de sesizări de fraude, MEI doar a primit nişte penalizări. Aşa, de vreo treizeci de mii de euro. Sumă care te face să îţi curgă lacrimile şuvoaie. Vreţi să ştiţi ce s-a întâmplat cu doamna Gociu? Credeţi că a tras-o cineva de mânecă. Ei, aş, nicidecum. Dimpotrivă, pentru serviciile speciale prestate în dauna statului, AVAS a consimţit ca şi ultima felie de acţiuni deţinută de Fortus (de 21%) să fie vândută tot către MEI, pentru 250 de mii de euro. Vicepreşedintele AVAS, Constantin Botez, este convins (era în februarie 2008, n.m.) că a fost un lucru necesar, sănătos şi de bun-simţ. Declaraţia dumnealui este fermă: “Cei de la MEI şi-au manifestat interesul de a cumpăra aceste acţiuni. Au plătit integral, rămânând în monitorizare contractul iniţial”. La momentul în care scriem aceste rânduri (februarie 2008, n.m.), nu se schimbase nimic, nici o clauză nu fusese îndeplinită.
Pasul 7: nu te lăcomi, dă şi pliticienilor de la putere
Şi nici nu sunt multe şanse ca statul, prin AVAS, să îşi scoată banii de la Fortus Iaşi. Ştiţi de ce? Din câteva motive simple, dar complexe financiar. Unul: şeful AVAS (de la acea vreme, n.m.), Teodor Atanasiu, nu o va trage niciodată la răspundere pe Gociu, întrucât doamna nu a făcut decât să avantajeze un penelist (pe Paul Tudor, fostul boss de la MEI, actualmente asociat în afaceri cu soţul unei notorii peneliste, Norica Nicolai). Doi: Atanasiu a vândut deja şi ultimele acţiuni pe care le mai avea AVAS la Fortus, deci nu mai are nici un cuvânt de zis acolo. Trei: Fortus Iaşi înseamnă un tun imobiliar de câteva sute de milioane de euro, pe care deja se bate un alt baronet penelist, Relu Fenechiu de la Iaşi. Cum ne-a zis Paul Tudor, “toţi sunt peste acel teren. Deja vorbesc de făcut blocuri pe terenul Fortus”. Păi, şi atunci, nu ar fi păcat ca toţi oamenii ăştia de la putere să sufere din pricina unei banale şpăgi în rate, camuflate într-un banal contract de muncă?
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr. 5/2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu