Nicolae Ceauşescu – primul rege comunist al României – şi lingăii săi celebri (II)

Nume: Tudor. Prenume: Corneliu. Pseudonim literar: Vadim. Statut: apărător al securiştilor, fie ei ofiţeri sau turnători. Alte preocupări avute de-a lungul timpului: mângâieri de funduri de dictatori cu limba, prin poezii dedicate “geniului Carpaţilor” şi “savantei de renume mondial”; ziarist la revista securităţii “Săptămâna”, unde înfiera cu mânie proletară pe cei care fugeau din “raiul” comunist în lumea liberă; furnizor de puicuţe minore pentru Eugen Barbu, mentorul său; aducător de filme porno din occidentul “decadent”, cu ocazia ieşirilor din lagărul sovietic; după ’89, aruncător de flegme în tot ce înseamnă oameni cu vederi democratice; introduceri în Parlament de oameni pe bază de cotizaţii grase; asigurarea circului prin înjosirea celuilalt, adevărul necontând pentru această “copie de dictator african” (toţi care au plecat din partidul securiştilor pe care-l conduce au fost împroşcaţi cu noroi); negarea Holocaustului; asmuţirea românilor împotriva maghiarilor; susţinerea mineriadelor; blocarea în Parlament a reformelor economice şi a legilor privind reforma morală a societăţii româneşti; dispreţul faţă de proprietate; negarea crimelor dictaturii comuniste şi ponegrirea memoriei martirilor căzuţi pentru libertatea noastră. Deşi a pierdut câteva procese de calomnie, nu a plătit nici un leu din amenzile primite, iar justiţia din România şi-a mai făcut o dată bine “treaba” … mare. I-a împroşcat cu noroi pe toţi preşedinţii României – Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu – cu aiuristice acuzaţii, fără a răspunde vreodată în faţa legii. Pentru această ţară, acest individ a fost unul din cei care au poluat grav spaţiul public. Fară el, România altfel arăta azi. Se presupune că ar fi creaţia lui Ion Iliescu, păpuşarul României de după ’89.

Ce exemplu de aruncat cu flegme şi “bună-purtare” oferă acest lingău al dictatorului României vedem mai jos.