Printre multele rele ce au lovit acest popor după ’89, mineriadele se detaşează prin violenţă şi barbarie. Dacă din decembrie ’89 până în iunie ’90 România se bucura de simpatia fără margini a lumii civilizate, după mineriada din 14 – 15 iunie 1990 aceasta s-a esptompat. Din acel moment România a devenit o gaură neagră, de care nimeni nu era prea interesat. La nivelul percepţiei publice din ţările occidentale despre România nu se ştiau decât lucruri care îţi făceau silă: case de copii, ţigani şi cerşetori, mizerie şi furturi, drumuri ca-n Africa şi aşa mai departe. Să mulţumim eşalonului doi al pcr, condus de Ion Iliescu, care ne-a readus, după numai jumătate de an, în zona gri a Europei. Iar cei care au fost ucişi sau mutilaţi de mineri, îi datorează aceluiaşi Ion Iliescu destinele zdrobite de acest fost student la Moscova, trecut prin filiera kgb-istă, frustrat de marginalizarea sa, de aici poate şi execuţia cuplului Ceauşescu după un proces sumar. Să trăieşti ani mulţi tovarăşe Iliescu, mai ales că tinerii ucişi de bâtele minerilor n-au apucat nici măcar un sfert din vârsta dumitale. Oricum, coşul de gunoi al istoriei te aşteaptă.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu