Gripa judiciară care a atacat creierul magistraţilor Curţii Constituţionale (se întâmpla în ianuarie 2008, n.m.) are origini încă necunoscute. Cercetătorii “Academiei Caţavencu” au pus cap la cap aceste simptome ale bolii şi au ajuns la o cutremurătoare concluzie care nu e o surpriză.
Simptomul 1. Domnul Florea Costache este preşedintele Patronatului Naţional Român (PNR). Anul trecut, Consiliul Naţional pentru Studierea Arhivelor Securităţii (CNSAS) a stabilit că, înainte de a fi devenit ditamai preşedinte peste capitalişti, sus-numitul a fost singurul ofiţer de securitate condamnat încă de pe vremea lui Ceauşescu pentru abuzuri grave împotriva drepturilor fundamentale ale omului. “Academia Caţavencu” i-a prezentat anul trecut fişa de campion absolute la categoria poliţie politică. Domnul Costache s-a simţit abuzat de CNSAS şi a atacat decizia în instanţă. Fără succes. Ei, şi-acu, ţineţi-vă bine: după consumarea ultimului process, pe culoarul tribunalului, avocatul domnului Costache a fost auzit azvârlind înspre echipa CNSAS următoarea încărcătură de venin: “Oricum, am auzit că o să vă termine Curtea Constituţională!”. Data la care frustratului avocat îi scăpa in public această informaţie era 10 decembrie 2007*. Curtea Costituţională s-a pronunţat pe 31 ianuarie 2008.
Simptomul 2. Sesizarea gripaţilor a fost făcută de avocatul lui Dan Voiculescu, domnul Sergiu Andon, pentru 11 articole din legea CNSAS. Curtea de Apel a considerat că o parte dintre articolele contestate de Andon nu au nici o legătură cu cazul Voiculescu, deci le-a eliminate din lista articolelor transmise la Curtea Constituţională. Şobolanii constituţionali, însă, au considerat că instan instanţa de apel şi-a depăşit atribuţiile şi au pus din proprie iniţiativă (juriştii apreciază că abuziv) articolele eliminate înapoi în lista celor cu privire la care trebuia să se pronunţe. Iar după ce le-au declarat neconstituţionale pe toate, au hotărât că, fiind multe – 11 - , se poate considera că legea în întregul ei e neconstituţională. Nu Andon avea nevoie, ca să-l scape pe Voiculescu, de 11 aricole, ci Curtea, ca să scape de CNSAS. Iar Andon nu a fost avocatul lui Voiculescu, cât a fost colaboratorul Curţii Constituţionale.
Simptomul 3. Adăugăm acestor informaţii şi alta: în joia neagră, Cazimir Ionescu şi ceilalţi doi membri CNSAS din partea PSD au explodat de bucurie la auzul deciziei Curţii Constituţionale şi se felicitau de zor pe coridorul instituţiei a cărei demolare era anunţată.
Simptomul 4. Este foarte relevantă şi răsturnarea radicală şi unanimă a atitudinii Curţii faţă de CNSAS. Şi ilustrăm cu una dintre cele mai spectaculoase metamorfoze tip alba-neagra constituţională: azi (decizia din 31 ianuarie 2008), Curtea “…observă însă că Legea nr. 187/1999 nu urmăreşte numai scopul de deconspirare/…/, ci promovează şi răspunderea morală , juridică şi politică a persoanelor care au participat la activitatea de poliţie politică comunistă …”; ieri (decizia din 13 martie 2007), Curtea hotăra că “Lgea nr. 187/1999 nu instituie /…/ vreo formă de răspundere juridică …”. Cine are forţa să convingă TOŢI judacătorii Curţii să se pronunţe asupra esenţei legii CNSAS exact invers decât o făcuseră cu numai câteva luni înainte?
Dacă recitim simptomele identificate, lucrarea depăşeşte raza de acţiune a lui Dan Voiculescu – prae a fost unanimă decizia a nouă şobolani-magistraţi şi prea s-au bucurat PSD-iştii; nici ipoteza sugerată de Ticu Dumitrescu (care ne lasă să credem că magistraţii au acţionat din motive de autoprotecţie) nu e suficientă – ce motive de veselie ar fi fost în PSD? Deci răspunsul nostre este ferm: a fost o lucrare, dar una mai mare decât cele presupuse până acum. Seamănă mult cu o lucrare a Partidului Securităţii. Nu ne-ar mai rămâne decât să aflăm cine e generalul care a condus operaţiunea, că agenţii i-am văzut la lucru.
*Credem că dl. avocat celebra, prin anunţul făcut, 59 de ani de la Declaraţia Universală a Drepturilor omului, adoptată la 10 decembrie 1948.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr. 6/2008 (autor Mircea Toma)
P.S. “Generalul” securiştilor nu poate fi altul decât Ion Iliescu, păpuşarul care a dus România în pragul falimentului moral şi economic.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu