Orice sfârşit de viaţă e tragic. Marian Cozma însă este cel care a dovedit că românii pot şi interveni pentru salvarea unei persoane. În faţa acelor brute, bravul sportiv român a intervenit pentru a apăra o chelneriţă. Chiar dacă a plătit cu viaţa, acest Om este dovada supremă că acei ucigaşi nu pot impune teama şi teroarea în jur. Dacă toţi am amuţi în faţa acestor gorile fără Dumnezeu şi fără lege, societatea ar fi dominată de indivizi coborâţi din copac, precum acei ţigani care l-au ucis pe Marian Cozma. Dar el a-ndrăznit să-i înfrunte. A pus, mai presus de viaţa sa, binele aproapelui. Ce poate fi mai frumos în faţa lui Dumnezeu decât să-ţi dai viaţa pentru aproapele tău. Marian Cozma este “îngerul” care ne-a învăţat să nu ne temem de brutele grotelor. Faţa de ei noi avem prietenia şi dragostea oamenilor pe care-i apărăm, iar ei n-au nimic din toate acestea. Aceste fiinţe dezumanizate, cu creierul cât o nucă, pot ucide unul sau mai mulţi oameni, dar nu pot ucide speranţa într-o viaţa fără asemenea specimene.
P.S. Pe Marian Cozma l-au ucis ţiganii, nu ungurii, cum bat câmpii unii pe net. Numai că în Ungaria dacă faci rău, rău primeşti. În afară de faptul că autorităţile s-au mişcat şi au prins o parte din infractori, cei care mai cred în dreptate acolo au promis că, dacă autorităţile nu se mişcă, vor face ai dreptate. Nu e cazul la noi, unde din prea multă mămăligă doar ne deplângem soarta, dar n-am văzut încă vreun interlop, ucigaş sau violator, ţigan sau nu, apostrofat măcar de oameni revoltaţi de fapta lui. La noi se plânge după Corneliu Zelea Codreanu sau mai ştiu eu cine, dar extrema dreaptă nu a făcut nimic demn de o ţară unde răufăcătorii zburdă în linişte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu