În 2008, judecătorii de la Curtea Constituţională s-au muncit din greu să acopere miile de securişti, ameninţaţi de un potop de flegme publice. Trebuşoara asta le-a ocupat tot timpul şi n-au mai putut să observe şi probleme minore, din sistemul juridic românesc. Spre exemplu, un prefect care nu respectă legea (se întâmpla în 2008-n.m.) este cât se poate de normal şi constituţional în optica membrilor CC. Deşi în fişa postului prefectului de Dîmboviţa, Aurelian Popa, scrie că ocupaţia lui la serviciu este să verifice respectarea legii, dumnealui, din plictis, în loc să joace un Tetris, să caute site-uri porno sau să doarmă cu capul pe birou, cum face orice angajat care se respectă, preferă să se distreze la locul de muncă siluind legea. Nu singur, ci în echipă cu subprefectul Antonel Jîjîie. Mai an (2007, n.m.), cei doi au refuzat să semneze o decizie de repunere în posesia proprietarilor în drept a unui teren arabil din judeţ, de peste 12 hectare. Motivaţia lor a fost că petiţionarii, Mădălin Grigore şi Marius Dumitrescu, au depus la dosarul de revendicare acte prea vechi. Ca şi cum dreptul de proprietate se acreşte, prinde mucegai, ce mai, îi trece termenul de garanţie. La un an de la această aberantă concluzie parafată de paznicul-şef al legii pe judeţul Dîmboviţa, instanţele au hotărât că actele depuse sunt foarte valabile şi suficiente şi că terenul trebuia de la început să fie atribuit celor care l-au solicitat. Doar că de la decizia prefectului până la hotărârea judecătorească a trecut un an, timp în care terenul putea fi valorificat. Aşa că proprietarii au cerut despăgubiri de 13.800 RON, cât ar fi luat pe porumbul cultivat pe cele 12 hectare, dacă prefectul şi subprefectul ar fi procedat legal şi nu ar fi inventat aiuristica motivaţie cu vechimea actelor. Judecătoria Tîrgovişte i-a scos însă din culpă pe capii judeţului, considerând că “faptul că ulterior, pe baza aceloraşi acte, instanţa de judecată a apreciat dovedită plângerea reclamanţilor nu naşte o prezumţie de vinovăţie în sarcina pârâtei”. Deci faptul că un prefect şi un subprefect nu cunosc legea şi dau decizii urechiste nu e nicidecum sancţionabil. Nu mai zic că subprefectul Jîjîie are studii de drept şi că soţia lui e magistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. Probabil că decizia că subprefectul nu e vinovat de necunoaşterea legii a fost luată tocmai ca să nu-l facă de râs în faţa nevestei.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.5/2008
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu