Şi fără UTC, vom avea în şcoală comunism ca la carte

Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului (IICCR) şi Editura Polirom au scos în 2008 primul manual de istorie a comunismului din România. Îmbucurător şi trist totodată. A trebuit să treacă 18 ani de la căderea regimului dictatorial până să devină materie de studiu tinicheaua legată de coada societăţii noastre. Tinerii n-au avut dreptul să afle în şcoală cine le-a omorât bunicii în puşcării, cine le-a chinuit părinţii în “libertate” şi cine le-a hărăzit să trăiască într-o ţară de care să le fie ruşine. Manualul apărut nu astupă vidul de informaţie în care au fost împinse, atâţia ani, tinerele generaţii de elevi. În primul rând, pentru că este numai un manual opţional. Este la alegerea profesorilor dacă vor să spună elevilor adevărul recent şi dureros, pornind de la un astfel de manual sau dacă le predau, ca de obicei, istoria mitizată a unui popor născut din fericita întâlnire dintre frumoasele femei dace cu şarmanţii cuceritori romani. Vor avea curajul profesorii să aleagă manualul scos de IICCR şi să le spună copiilor ce rol au avut în istoria noastră mai de alaltăieri Ion Iliescu, bunica lui Bogdan Olteanu, tac-su lu’ Irinel Columbeanu, tac-su lu’ Adrian Năstase, tac-su lu’ Sorin Oprescu, tac-su lu’ Ludovic Orban, Văcăroiu, Micky Şpagă , mamele şi gâţii atâtor personaje care au tupeul să scoată obrazul în jurnalele de ştiri? Şi nu cred că se va da curând la bacalaureat test grilă sub următoarea formă: “Cum se numea organizaţia criminală la care lucra până în 1989 patronul unuia dintre cele mai cunoscute trusturi de presă din zilele noastre?”. Sau “Cum se numea ocupaţia extreme de răspândită până în ’89, care le-a adus bani de poşetă doamnelor Rodica Stănoiu şi Mona Muscă?”. Oricum, cu şi fără acest manual aflat la alegerea profesorilor, elevii tot vor şti să răspundă corect, din experienţă, măcar la o întrebare: “Mai merită să rămâneţi în România?”. Manualul de comunism, dacă e unul corect, i-ar ajuta, cel puţin, să înţeleagă de ce se impune un anume răspuns la această întrebare.

Preluat din “Academia Caţavencu”, nr.37/2008 (autor Alexandru Căutiş).