
Nu ştiu alţii cum sunt, dar atunci când îmi amintesc de anii ’90, perioadă în care foştii comunişti făceau legea şi legile în România, comunismul era la mare trecere printre colhoznicii şi ‘intelectualii’ patriei, cei pentru care nu au existat crimele comunismului, nu a existat cedarea de teritorii româneşti ruşilor, nu a existat minciuna, corupţia, întunericul, spălarea creierelor, foamea, frigul şi toate celelalte. Şi poate aş avea o brumă de respect faţă de nostalgicii bolşevismului, înţelegându-le frustrările şi nudul din creier, dar acest respect este anulat de furtul continuu din avutul public practicat de ‘martorii lui Ceaşcă’. De la pietrişul de pe drumul public, furat fără nici o reţinere pe aici, de cei care îl proslăvesc pe cizmarul ateu, şi până la furtul de milioane de euro practicat de Dinel Staicu, cel care făcea furori pe la tembelizor, în anii ’90, cu ‘muzeul epocii de piatră, pardon de aur’. Pentru populaţia de gură-cască plantată în faţa tembelizorului, n-a contat nici un moment că la temelia acelei epoci stau milioanele de români deportaţi şi ucişi în numele lui Marx, Lenin, Stalin şi, ultimul pe listă, datorită gloanţelor lui Ilici, Ceauşescu. Cu secera şi ciocanul drept emblemă, Dinel Staicu nu s-a gândit o clipă că acei bani furaţi din banii publici sunt, poate, pentru bătrânii României, cei care nu au azi medicamente, dar şefii Poliţiei Române au vile de milioane de euro, sunt poate pentru alocaţia copiilor României, cei care trăiesc la limita subzistenţei, dar Adrian Năstase are zeci de case, sunt pentru medicii şi profesorii României, cu salarii de mizerie, dar liderii de sindicat din România au averi imense, la fel parlamentarii, şefii clanurilor interlope, capii justiţiei de rahat etc. Acest Dinel Staicu, bolşevicul cu suflet de infractor, ‘a utilizat integral sumele de bani împrumutate de la bancă fără a achita ratele scadente creanţelor cesionate, a dispus reorganizarea prin absorbţie a societăţilor cesionare şi apoi le-a declarat falimentare. Ulterior, el a înstrăinat imobilele asupra cărora se constituiseră garanţii, astfel că executarea garanţiilor nu s-a mai putut realiza, notau procurorii’.