27 februarie 2011

Detectarea locaţiei unei persoane cu ajutorul telefonului mobil


Ceea ce acum un număr de ani părea de domeniul serviciilor secrete, azi a devenit o posibilitate normală: detectarea locaţiei cuiva cu ajutorul telefonului mobil. Dacă aveţi copii şi doriţi să ştiţi prin ce cartiere chiulesc de la ore sau vreţi să ştiţi pe unde umblă soţia/soţul atunci când vă povestesc despre şedinţele lungi la care au fost obligaţi să participle, există PhoneOnMap, aplicaţie gratuită cu ajutorul căreia se poate detecta, în timp real, locaţia unei persoane. Pentru a folosi aplicaţia avem nevoie de câteva lucruri.
1. Un telefon mobil în care să fie instalat Windows Mobile sau sistemele de operare Symbian.
2. Telefonul mobil să aibă inclus accesul la internet pe timp nelimitat.
3. Acordul proprietarului telefonului pentru funcţionarea sistemului.

25 februarie 2011

Instrument pentru partiţionarea hard-disk-ului


Vine un moment în care realizezi că spaţiul de pe hard-disk este insuficient, mai ales pentru partiţia ce cuprinde sistemul de operare. Există soluţii pentru redimensiona spaţiul existent pe hard-disk. O soluţie ar fi Disk Management-ul din Windows, cel care are, totuşi, anumite limitări. La acest utilitar se ajunge astfel: Start > Control Panel > Adiministrative Tools > Computer Management > Disk Management sau click dreapta pe My Computer şi alegerea opţiuni Manage (în Windows XP). O altă soluţie ar fi EASEUS Partition Master Home Edition, o aplicaţie gratuită care ajută la crearea, eliminarea, copierea şi fuzionarea partiţiilor unui hard-disk. Nu necesită reinstalarea sistemului de operare. Are o interfaţă sugestivă, iar în câteva minute se pot învăţa opţiunile disponibile. Se pot extinde partiţii şi gestiona spaţiul de pe hard-disk. Redimensionările se fac rapid, iar modificările pot fi văzute fără repornirea sistemului. Aplicaţia poate fi folosită şi pentru defragmentarea hard-disk-ului, asigurând suportul pentru dispozitive de stocare, cum ar fi cardurile de memorie. Hard-disk-ul poate fi de la 2 GB la 4 TB. Sistemul de operare poate fi Windows 2000/XP/Vista/Windows 7. Alte informaţii le găsiţi urmând link-ul de mai sus.

23 februarie 2011

Scanarea online a sistemului de operare


Chiar dacă aveţi un antivirus, nu strică să încercaţi alte soluţii pentru scanarea sistemului, pentru a vedea cât de eficient este antivirusul. Există mai multe variante de a scana online sistemul de operare sau doar anumite fişiere. Iată mai jos câteva posibile soluţii de scanare online.
BitDefender Online Scanner este un instrument antivirus si antispyware cu care poti verifica starea de securitate al calculatorului tau folosind premiatele motoare de scanare BitDefender. Direct accesibil din browser, acesta scaneaza si curata automat memoria sistemului, toate fisierele si sectoarele de boot ale partitiilor. BitDefender Online Scanner ofera avantajul esential al faptului ca-l poti folosi fara a fi nevoit sa dezinstalezi solutia ta de securitate a datelor. Puteţi merge pe mâna renumitei firme româneşti.
Kaspersky Online Scanner este momentan indisponibilă (februarie 2011), probabil ruşii de Kaspersky (firma mamă) nu şi-au epuizat provizia de votcă rămase de la revelion.
Panda ActiveScan este pentru cei care au încredere în spanioli. Pentru mine spaniolii sunt acei oameni care, atunci când se plictisesc, mai măcelăresc nişte tauri. Aceste jocuri barbare de-a toreadorul ar trebui interzise. Dacă vrei să arăţi că eşti bărbat, du-te-n Irak sau Afganistan şi vezi cât de ‘dulce’ este islamul.
Symantec este compania care produce Norton, iar dacă apreciaţi acest produs puteţi încerca o scanare online.
Eset este firma care produce NOD32.
F-Secure are rezultate bune la testele comparative, adică poate fi încercat. Are şi interfaţă în limba română.
Trend Micro online produs de o firmă din California (firma mamă în Los Angeles).
McAfee online tot din California (în Santa Clara este sediul central).
eTrust scanează complet sistemul, cerinţele minime fiind Windows XP SP2, Internet Explorer 5.
Windows Live OneCare este instrumentul de scanare online produs de Microsoft, aşa încât folosiţi Internet Explorer (cu Firefox aveţi de citit instrucţiunile speciale).
Avast Online Scanner este pentru scanat fişiere, cehii de la Avast fiind ceva mai limitaţi (mare grija la dimensiunea fişierelor).
Emsi Software Scanner cere minim Windows 2000, Internet Explorer 5, Active X activate. Produs de o companie austriacă.
WindowSecurity este un TrojanScan.
Jotti's malware scan este un antivirus & antispyware. Scanează fişiere (programe multiple).
Tenebril este un antispyware.

22 februarie 2011

Sfaturi şi trucuri pentru browserul Mozilla Firefox


Browserul Firefox a apărut, sub formă de proiect, în 2002, potrivit Wikipedia. Fondatorii proiectului îşi propuneau să dezvolte un browser ‘open source’ rapid, uşor de utilizat şi extensibil. Prima versiune stabilă a Firefox (1.0.0) a fost lansată în noiembrie 2004, după ce, în prealabil, pe 9 februarie 2004, Mozilla Firebird a devenit Mozilla Firefox. În şase ani Firefox devine cel mai utilizat browser în Europa, conform Ziarului Financiar. ‘Firefox a devenit cel mai utilizat browser din Europa la sfârşitul anului trecut, detrânond pentru prima dată Internet Explorer, al gigantului Microsoft, potrivit datelor de pe site-ul StatCounter.com. Astfel, în luna decembrie Firefox a avut o cotă de piaţă de 38,1% în Europa, în timp ce Internet Explorer numai 37,5%.(…) În România Firefox s-a clasat în luna decembrie pe primul loc cu o cotă de piaţă de 42,8%, iar Internet Explorer a ocupat locul secund cu 33,3 procente.’ Firefox are multe facilităţi, este configurabil, putându-se adăuga multe extensii făcute de dezvoltatori independenţi, în prezent fiind disponibile peste 2.000 de extensii. Printre cele mai populare extensii se numără NoScript (opreşte rularea scripturilor dăunătoare), FoxyTunes (controlează media player-ele), StumbleUpon (descoperirea de site-uri) sau DownThemAll (facilităţi pentru descărcarea fişierelor).

21 februarie 2011

Anul zero şi calendarul


Cu totul întâmplător am descoperit un site cu destule scrieri interesante, site numit Gândeşte Raţional, cu motto-ul ‘Pentru cei care mai întâi cercetează!’. Există pe acest site şi un citat din Confucius: „A studia şi a nu gândi este o risipă. A gândi şi a nu studia este periculos”. Autorul, sau autorii, merg pe ideea că ‘absolut totul se poate pune la îndoială’. „Scopul nostru este tocmai acela de a încuraja gândirea raţională, critică, neînchistată în nici un fel de prejudecăţi, de a stârni curiozitatea şi de a încuraja căutarea de răspunsuri. Nu există nici un subiect de discuţie unde să nu încapă şi întrebarile: De ce este aşa? De unde ştii că este aşa? Care sunt dovezile în acest sens? O persoană căreia nu îi este ruşine să spună "Nu ştiu!" la întrebările la care nu are (încă) un răspuns şi care poate să lase în urmă orice fel de prejudecată despre orice fel de lucru, atunci când apar dovezi care susţin contrariul este o persoană care gândeşte raţional.” Îmi permit să preiau de pe acest site materialul intitulat ‘Anul zero şi calendarul: de ce numărăm anii aiurea’. Dacă aveţi răbdare să-l citiţi, s-ar putea să descoperiţi informaţii interesante. Iată-l mai jos.

18 februarie 2011

Cum se construieşte un site


Dacă doriţi să construiţi un site cu costuri minime, sau chiar zero, trebuie parcurse câteva etape ce pot fi diferite în funcţie de varianta aleasă. Oricum, prima dată putem hotărî dacă alegem o platformă gratuită, precum Blogger sau WordPress, ori cumpărăm un domeniu, de exemplu pe eDomenii.ro, sau beneficiem de un subdomeniu gratuit, de exemplu pe lx.ro. Se achiziţionează un nume de domeniu, de exemplu asapteadimensiune.ro, sau, în cazul hostingului gratuit, numele site-ului va fi de genul asapteadimensiune.lx.ro. Dacă aţi ales Blogger sau WordPress, sunt fixe anumite şabloane, acestea putând fi modificate dacă posedaţi ceva cunoştinţe legate de limbajele de programare. Dacă doriţi altceva, există CMS-uri (Content Management System), adică softuri ce permit realizarea unui site web complex, fără să fie nevoie să fiţi programator. Aveţi nevoie, totuşi, de o scurtă lectură preliminară, dar nu este o sarcină prea dificilă dacă nu sunteţi mulţumiţi de ce oferă platformele de bloguri, precum ‘blogspot’. Un top al celor mai bune CMS-uri găsiţi aici. Dintre ele, puteţi folosi Joomla, CMS ajuns la versiunea 1.6. Pentru Joomla există şi un forum în limba română (vezi aici), de unde puteţi afla anumite informaţii. Iar dacă nu vreţi site pe WordPress.com, există WordPress.org, un CMS ajuns la versiunea 3.0.5, disponibilă şi în limba română.

16 februarie 2011

Cum eliminăm sau adăugăm opţiuni în meniul click-dreapta


Dacă vreţi să modificaţi lista meniului click-dreapta, adăugând sau eliminând anumite elemente din listă, există o aplicaţie cu ajutorul căreia se poate personaliza ‘right-click’. Se numeşte Right-Click Extender, este gratuit, fiind compatibil cu sistemele de operare Windows Vista şi Windows 7. Aplicaţia este de mici dimensiuni, oferă posibilitatea de a crea copii de rezervă a ‘Registrului’ sistemului de operare, adică puteţi reveni oricând la setările avute înainte de rularea aplicaţiei sau aveţi posibilitatea de a reveni la setarile de la un anumit moment, programul oferind posibilitatea creării unui System Restore Point, înainte de a face modificări. Se adaugă elemente în meniul click-dreapta prin bifarea opţiunilor şi apăsarea butonului Apply şi se elimină elemente prin debifarea opţiunilor şi Apply. Opţiunile sunt împărţite în patru categorii: File/Folder, Desktop, Drives şi My Computer, la fiecare având un set de opţiuni din care puteţi alege pe cele dorite. Puteţi adăuga şi opţiuni ascunse la fiecare meniu click-dreapta, acestea devenind vizibile prin combinaţia Shift+Click.

14 februarie 2011

Ce informaţii putem afla folosind IP-ul


IP-ul este acronimul sintagmei ‘Internet Protocol’, fiind, aşa cum se poate intui, un ‘protocol’ prin care este identificată o interfaţă logică. Versiunea folosită până în 2011 era (şi este la cei mai mulţi) IPv4, prin care ‘o adresă IP’ este reprezentată pe 32 de biţi. Bitul (b), pentru cine nu ştie, este una din cifrele 0 sau 1, folosite la scrierea numerelor în baza 2. Byte-ul (B) sau octetul (O) este format din 8 biţi. Cum 32 de biţi cuprind 32:8 = 4 octeţi, un IP are lungimea de 4 octeţi, adică patru numere scrise în baza 10, obţinute prin trecerea din sistemul binar în cel zecimal. Cum cel mai mic număr cu lungimea de 8 biţi este zero, iar cel mai mare este 11111111(2)=255(10), fiecare din cele patru numere ce compun IP-ul este (era) de la 0 la 255. Un exemplu de IP poate fi 109.97.17.103 (fiecare din cele patru numere este între 0 şi 255, putând fi şi 0, şi 255). Din ce am zărit pe net, protocolul IPv4 a rămas făra adrese IP libere, cele aproximativ patru miliarde de combinaţii posibile fiind epuizate. Ultimul bloc de adrese IPv4 a fost alocat în cadrul unei ceremonii speciale la Miami. Noul standard IPv6 (Internet Protocol version 6) a început să fie implementat acum câţiva ani. Adresele IPv6 sunt pe 128 de biţi, adică pe 128:16 = 8 grupe de patru cifre în baza 16, separate de caracterul două puncte (în baza 16 se folosesc cifrele 0-9, plus literele A, B, C, D, E, F). De exemplu, un IP în noul standard IPv6 poate arăta aşa: 1050:0000:0000:0000:0005:0600:300c:326b. IPv6 implică o mărire enormă a spaţiului de adrese, de la 232 (=4.294.967.296) la 2128, un număr mult mai mare, precum este Soarele faţă de o minge de golf, cum a declarat John Curran, directorul general al American Registry for Internet Numbers. Aşadar noul protocol IPv6 de adrese IP nu va fi epuizat prea curând. Pe site-ul http://www.scientia.ro/ am descoperit recent un material interesant despre cine gestionează IP-urile şi ce putem afla cunoscând un IP. Iată mai jos respectivul material.

13 februarie 2011

Şi totuşi există o Românie performantă


Chiar dacă la tembelizor sunt prezentate toate jegurile umane, toţi ţiganii şi analfabeţii, toate piţipoancele siliconate, România reală există pe alte coordonate, în care talentul, eficienţa, perseverenţa şi, nu în ultimul rând, valoarea ne-ar permită să sperăm că brandul ‘Made in Romania’ ar putea însemna mult mai mult decât azi, în viitorii ani. După ce în 2010 producătorul autohton de maşini (‘Dacia’) a vândut cele mai multe maşini din istoria României, am remarcat întâmplător, pe un site numit Just Share This (foarte vizitat, la ora când am intrat erau aproape 200 vizitatori online), un clasament al celor mai buni antiviruşi, la începutul lui 2011. Şi pe primul loc, doamnelor şi domnilor, (să bată tobele) era BitDefender-ul românesc, apreciat de foarte mulţi useri din Occidentul civilizat. Aceasta dovedeşte că românii mai şi muncesc, mai au şi talent, nu numai dau din gură pe la Realităţi paralele, precum măscăricii Ponta şi Antonescu. Pe locurile următoare fiind, în ordine, (2) Kaspersky, (3) Norton, (4) McAfee, (5) AVG Antivirus, (6) Webroot, (7) Avira, (8) Nod 32, (9) Panda Cloud Antivirus, (10) ZoneAlarm.

11 februarie 2011

Cum ‘luptau’, în 2009, neocomuniştii din PSD cu criza


La orice oră din zi şi din noapte, pesedeii prezenţi la tembeliziunile mogulilor sugerează ‘boborului’ asistat social care mai crede în ei, în pauzele dintre două pahare de vodcă, incompetenţa şi neputinţa actualilor guvernanţi în lupta cu criza. Dar cum luptau tovarăşii lui Ponta cu criza în 2009, atunci când erau la guvernare? O imagine sugestivă găsim într-un articol din „Academia Caţavencu” (nr.29/2009) în care pesonajul principal este Daniel George Costache, finul pesedistului Şerban Nicolae, fost senator PSD şi secretar de stat la Interne în 2009. Costache era în 2009 directorul Institutului de Cercetări în Transporturi (Incertrans). Acesta încasa aproape 10.000 de euro lunar de la institut, deşi încasările institutului se subţiau pe zi ce trece. Mai mult, Costache a dat afară specialiştii şi şi-a angajat propriile pile. În aceste condiţii, un grup de salariaţi ai Incertrans a depus în mai 2009 o petiţie la Ministerul Transporturilor. La Minister s-a format o comisie care să verifice sesizarea. Membrii comisiei s-au prezentat la institut în vederea începerii controlului, cu mandate, cu tot ce trebuie. Aici au dat, însă, piept cu directorul Costache, care a refuzat controlul, spunând că nu recunoaşte autoritatea Ministerului Transportului, cu toate că 68% dintre acţiunile Incertrans erau deţinute de Minister. Acelaşi Costache îşi angaja pilele într-o veselie, deşi institutul se confrunta cu mari dificultăţi financiare. În acelaşi timp, însă, şase ingineri (specialişti) ai Incertrans şi-au dat demisia forţaţi de împrejurări, adică de ameninţările primite de la director după semnarea petiţiei către Ministerul Transporturilor. În locul lor, Costache a angajat-o pe soţia lui Şerban Nicolae, naşa sa, plus nişte cologi de la echipa de rugby. Au urmat alte demisii ale unor membri din Consiliul de Administraţie. Petre Neacşa, unul dintre demisionari, precizează la motivele demisiei: „În şedinţa CA din data de 11.06.2009 am fost agresat fizic şi verbal de domnul Costache Daniel”. Mai mulţi angajaţi ai institutului s-au plâns de-a lungul timpului că au fost înjuraţi şi terorizaţi de Costache, ba unii chiar bătuţi de acesta, fără însă a depune o plângere oficială în aceste sens, de frică să nu fie concediaţi. Acelaşi ‘specialist’ al PSD-ului a fost suspendat de Federaţia Română de Rugby de la şefia Clubului de Rugby Griviţa, pentru „proferarea de expresii cu caracter jignitor, injurios sau calomnios”. Aceştia sunt ‘specialiştii’ cu care mascăriciul Ponta vrea să guverneze România.

10 februarie 2011

Cum instalăm toate aplicaţiile utile deodată

După ce ai instalat sistemul de operare, constati că îţi sunt necesare multe alte aplicaţii. Aşa încât, începi să cauţi, să configurezi, să te întrebi dacă ai ales pachetul potrivit. Există, însă, o metodă mult mai simplă de a-ţi instala toate aplicaţiile utile deodată, economisind timp şi energie. Pentru aceasta se intră pe site-ul ninite.com şi se alege de acolo pachetul de aplicaţii dorit. Programele sunt grupate pe categorii şi este extrem de uşor să-ţi alegi aplicaţiile dorite, în funcţie de caracteristicile PC-ului. De exemplu, web browsers se pot alege dintre Chrome, Firefox, Safari şi Opera. Se pot instala toate programele de acolo, dar trebuie să aveţi un procesor performant, memoria RAM la fel, plus alte eventuale componente de calitate. Dacă nu le aveţi, sistemul de operare va fi încetinit, ceea ce nu este tocmai indicat. Iată mai jos, în trei paşi, cum instalăm toate aplicaţiile utile deodată.
1. Se intră pe http://ninite.com/.
2. Selectaţi aplicaţiile pe care doriţi să le instalaţi.

3. Faceţi click pe ‘Get Installer’.

Va trebui să aşteptaţi ca aplicaţiile să se descarce, apoi instalarea va începe în mod automat şi veţi fi anunţat atunci când toate aplicaţiile sunt instalate cu succes. Dacă sunteţi utilizator Linux, există şi Ninite for Linux.

8 februarie 2011

Tembeliziunile din România bananieră continuă să spele creierele ‘boborului’


Tragedia din Valea Jiului a fost un bun prilej pentru ziariştii de cacao ai mogulilor Vîntu şi Voiculescu, dar şi ProTv sau Prima Tv, să scoată de la naftalină tot soiul de aberaţii, fără nici un minim respect pentru adevăr, dreptate, morală. Deşi în România mor zilnic oameni în accidente rutiere, iar lunar se adună zeci de victime, cei cinci mineri morţi într-un accident miner este prilej de jale naţională. Ce nu ştiu angajaţii mogulilor este faptul că mineritul este un sport periculos în toate ţările, de la China şi Rusia, unde mor anual zeci de mineri, până la ţările occidentale unde accidentele sunt mai rare, acolo nefiind ţigani care să fure cabluri şi alte instalaţii. Se vorbea chiar la tembelizor de o posibilă mineriadă. Aceşti ziarişti inconştienţi nu realizează că mineriadele au aruncat România în zona gri a Europei, ne-au ţinut zeci de ani departe de lumea civilizată, iar dacă astăzi nu avem drumuri, adică se moare în accidente de circulaţie, este şi pentru că ani de zile neocomuniştii din PSD au băgat bani în mine falimentare, în loc să fie folosiţi banii pentru proiecte viabile. Mulţumim Ilici, mulţumim Miron Cozma pentru întunericul lăsat asupra României de hoardele de securişti-mineri care au adus teroarea în România. Pentru cei care au uitat, reproduc de pe http://ro.wikipedia.org/wiki/Mineriada_din_iunie_1990 articolul referitor la mineriada din iunie 1990. Aşa ceva nu se mai poate repeta într-o Românie europeană, doar n-o fi blestemat neamul românesc să fie la cheremul hoardelor minereşti. Aţi distrus destul România securişti-mineri, lăsaţi-o măcar în ceasul al doisprezecelea să se apropie de lumea civilizată şi să spere la democraţie autentică şi prosperitate. Iată mai jos povestea mineriadei din iunie 1990, spre aducere aminte şi pios omagiu adus victimelor democraţiei originale a lui Ilici + Miron Cozma = Republica Securistică România.

6 februarie 2011

Cum aflăm cât de sigur este un site


Dacă vrem să ştim cât de sigur este un site (fără viruşi şi alte probleme), există mai multe metode. Una dintre ele ar fi WOT, o comunitate de milioane de utilizatori web, care pot semnala anumite probleme ale unui site. Echipa WOT colectează aceste opinii şi fiecărui site îi este atribuit un grad de siguranţă. O modalitate de a verifica gradul de siguranţă al unui site este să intraţi pe site-ul WOT (urmaţi legătura de mai sus) şi să introduceţi URL-ul site-ului pe care doriţi să-l verificaţi. O altă metodă este să folosiţi addon-ul Firefox (pe site-ul WOT găsiţi addon-uri şi pentru IE, Google Chrome, Opera, Safari), prin aceasta având, la căutare, gradul de siguranţă al unui site. WOT scanează automat site-urile şi ne oferă rezultatele la căutare: verde (site sigur), galben (incert), roşu (site cu probleme). Evaluările de pe WOT sunt actualizate la fiecare jumătate de oră. Addon-urile sunt compatibile cu sistemele de operare Windows (toate), Mac OS X, Linux. Addon-ul Firefox este compatibil cu versiunea 3.0 sau o versiune ulterioară (versiunea recomandată este 3.6).

5 februarie 2011

3G-ul nostru cel de toate oaraşele mari


În ultimii trei ani, publicitatea de la televiziuni prezintă multe modele de telefoane mobile, cu opţiuni dintre cele mai variate. Astfel, pe lângă faptul că respectivele telefoane mobile gătesc, şterg praful şi restul, ele asigură şi tot soiul de conexiuni video, adică ne dau şi lapte, carne, ouă. Probabil că aşa stau lucrurile în marile oraşe, deoarece în localităţile mai mici, unde înfloresc trandafirii, totul moare, înainte de a se naşte. Pentru a înţelege mai precis fenomenul, am să reiau, cu mici modificări, un articol interesant găsit pe http://www.scientia.ro/ legat de serviciile de internet mobil, disponibile în România. Sunt descrise protocoalele de transmisie a datelor 3G, EDGE, GPRS, HSDPA spre ştiinţa noastră, a muritorilor de rând, cei care nu trebuie să ne blocăm atunci când cel care ne vinde telefonul ne va explica ceva cu 3G, … .
GPRS (General Packet Radio Service) este un serviciu transfer date (protocol) în comunicarea celulară de generaţie 2G, la viteze de până la 60 kbps (kilobiţi pe secundă) si fără consum mare al bateriei. Viteza de transfer date prin acest protocol este mică după standardele prezentului, chiar şi dacă vă limitaţi la browsing sau e-mail.
EDGE (Exchanged Data Rates for GSM Evolution) are la bază standardul GPRS şi a fost clasificat (fals, după unii) de generaţie 3G, deoarece permite viteze de transfer de până la 473.6 kbps. Dacă un telefon este compatibil EDGE poate fi folosit pentru a transmite/recepţiona mesaje email cu ataşamente de mari dimensiuni, ori navigare pe pagini de internet care necesită viteze mari de transfer. Celulele reţelelor GSM trebuie modificate pentru a fi compatibile cu acest protocol şi de aceea acoperirea poate lăsa de dorit în unele zone.
3G era echivalentă la început cu capabilitatea de apeluri video în reţelele mobile de telefonie. Între timp a devenit o metodă de navigare şi mesagerie instant foarte eficientă. Poate consuma repede bateria telefonului, mai ales pentru că, în zonele fără acoperire (aproape toată România), aparatul încearcă detectarea semnalului 3G. În România, acoperirea 3G a marilor furnizori de servicii de telefonie mobilă este limitată la marile oraşe.
HSDPA (High Speed Downlink Packet Access) are la bază tot tehnologia 3G. Este, de fapt, un upgrade de viteză a 3G-ului iniţial, vitezele putând fi până la 7.2 mbps (teoretic, dar numai 3 mbps în practică, dar totuşi suficient pentru a vedea stream video live pe mobil). Celulele GSM ale furnizorului trebuie să fie upgrade-ate pentru a suporta protocolul, iar în România acoperirea lasă de dorit (doar marile oraşe).

4 februarie 2011

Dejecţiile verbale ale lui Crin Antonescu în traducere liberă


Cel care a înmormântat ideile liberale autentice, eşuând cu săgeata liberală exact în troaca securisto-bolşevică PSD+PC, ţine de fiecare dată când apare la tembeliziunile mogulilor să demonstreze fraierilor care mai dau doi bani pe naţional-liberalismul unor Tăriceanu, Orban etc. ce frumos, deştept şi devreme acasă este chiulangiul Parlamentului, Crin Antonescu pentru prietenii care ştiu de ce, cu ce şi pentru cine. Pentru o traducere corectă a celor spuse de Crin Antonescu, am apelat la “Academia Caţavencu” (nr.28/2009), acolo unde Doru Buşcu ne oferă ‘dicţionarul’ dejecţiilor verbale ale lui Crin, cel cret*n. Iată înţelesul corect al unor afirmaţii: astfel expresia „Da, am şi soluţii!” se traduce prin „Hai că v-o trag şi de data asta!”; expresia „Nu sunt dator niciunuia dintre oamenii care domină România de 20 de ani” se traduce prin „N-am banii lu’ Patriciu, dar în curând, cu ajutorul vostru, sper să-i am”, iar expresia „Sunt un om care are forţa de a ajunge într-o funcţie înaltă, iar forţa nu înseamnă agresivitate sau intoleranţă, ci puterea de a crede în ideile tale” se traduce prin „Ştiu cel puţin zece gagici bune care, dacă mă votaţi, şi-ar targe-o cu preşedintele”; “Am soluţii. Ele sunt prezentate în program, care nu este un program de guvernare, ci unul prezidenţial” se va citi „O vreme n-o să mă mai pot trezi la prânz, da’ bine măcar că pot să mă culc după masă”; în loc de „Avem soluţii pentru ca politica externă să îl servească pe cetăţean” se va citi „Am s-o ard un pic pe afară”; în loc de „Eu cred în România celor care muncesc” se va citi „Se observă oare că mă vopsesc?”; în loc de „Voi face din şcoala românească cea mai respectată instituţie” se va citi „Bine că nu mi-a placut şcoala, că eram acum un căcat de profesor, într-un căcat de provincie, cu cizme de cauciuc în picioare şi cu zece milioane pe lună”; prin „scăderea cotei unice de impozitare la 10%” se va înţelege „Mai bine spuneam dracu’ şapte sau opt şi mai luam nişte voturi”; prin „scăderea TVA la 15%” se va înţelege „creşterea TVA la 22%”; prin „reduceri între 5 şi 10% pentru plata la termen a impozitelor” se va înţelege „Trebuia să spun ori 5, ori 10! O să pară că-s nesigur”; prin „stimularea creării locurilor de muncă în zone defavorizate” se va înţelege „Îmi vine să casc. Ma muşc puţin de buză şi, dacă tot îmi vine, beau nişte apă. Nu, nu beau apă, poate încep să sughiţ”; prin „adoptarea monedei euro în România, ca obiectiv prioritar al politicii monetare” se va înţelege „Oare cât o fi câştigat Patriciu în ultimul an? Un milliard? Cred că mai mult”.

3 februarie 2011

Cum obţinem informaţii complete despre placa video


Dacă sunteţi amatori de noutăţi în materie de jocuri şi nu numai, veţi constata că placa video este un element cheie pentru a rula noutăţile software. Informaţii detaliate despre placa video se pot obţine cu ajutorul unei mici aplicaţii numite GPU-Z, programul fiind destinat plăcilor video nVIDIA şi ATI. Aplicaţia cuprinde un singur fişier executabil (886 KB) şi nu necesită instalare. Suportă toate versiunile de Windows. GPU-Z a ajuns la versiunea 0.5.1, fiind folosit şi pentru a vedea ce noutăţi au apărut sau vor apărea în domeniul plăcilor video.

2 februarie 2011

Un virus pentru (ne)liniştea noastră


Ce este un virus informatic?
Este bine de precizat, pentru cei care nu ştiu, că un virus informatic este o bucată mică de cod sau programe mici, prin care se urmăresc anumite scopuri, nu tocmai plăcute pentru calculatoarele ‘gazdă’ (mai pe larg despre viruşi găsiţi aici). Se pare că primul virus a fost creat, acum 25 de ani, de către doi fraţi din Pakistan, Basit şi Amjad Farooq Alvi (conform unui articol din ‘Capital’). Aceştia au inventat un software cu care vroiau să identifice programele copiate. Astfel a aparut ‘Brain’, primul virus informatic, în ianuarie 1986. Australianul Roger Thompson a fost primul care a descoperit virusul Brain, fiind considerat creatorul primului program antivirus. Thompson a creat un antivirus denumit ‘Virus Buster’, care a fost folosit ca antidot şi pentru alţi viruşi ce au apărut după Brain. În prezent există o varietate de viruşi, plus alţi ‘viermi’ (aici găsiţi mai multe amănunte). Iată mai jos cinci viruşi importanţi din ultimii 5 ani.

1 februarie 2011

Câte ceva despre Spaţiul extraterestru


Când priveşti noaptea la Cer, bezna care ţi se deschide în faţă este Spaţiul, o întindere infinită, în care călătoresc Pamântul, Luna, Soarele şi stelele. Mai este numit Spaţiu extraterestru sau Univers, fiind cufundat într-o tăcere absolută şi un frig absolut de până la -2700 C.
Unde începe Spaţiul?
În raport cu Pământul, Spaţiul începe de la limita superioară a atmosferei. Nu există o linie clară de demarcaţie între atmosferă şi Spaţiu, deoarece ea dispare treptat. La distanţa de vreo 500 km de Pamânt, se poate spune că atmosfera coexistă cu Spaţiul. Totuşi, urme de atmosferă se pot constata şi dincolo de această limită.
Unde se găseşte Pământul în Spaţiu?
Pământul este un mic grăunte de materie în Spaţiu. E una din cele nouă planete care se rotesc în jurul Soarelui. La rândul său, Soarele este una din sutele de miliarde de stele care alcătuiesc o imensă galaxie în Spaţiu, numită Calea Lactee. În acelaşi timp există miliarde de galaxii care, împreună cu spaţiile dintre ele, alcătuiesc Universul.
Cât de mare este Spaţiul?
Astronomii consideră că Spaţiul este infinit, adică fără limite sau margini. Cel mai apropiat vecin al Pământului este Luna, care se află la o distanţă de circa 384.400 km. Soarele este situat la circa 150 milioane km de Pământ. Majoritatea stelelor din Calea Lactee se găsesc la distanţe mai mari de milioane şi chiar de miliarde de ori.