30 septembrie 2010

File din isteria comunismului românesc (XVII)


Tovarăşul domn doctor Petru Groza (II)

Celebrul doctor Petru Groza, şeful Frontului Plugarilor, înfiinţat în ’33 după plecarea din Partidul Poporului, şi şeful Consiliului de Miniştri care a guvernat România între 6 martie ’45 şi 30 noiembrie ’46, a fost un personaj halucinant şi ilustrativ pentru perioada anilor ’30-’40, o perioadă deosebit de contorsionată din viaţa bunicilor noştri. După prăpădul comunist, tindem să vedem anii premergători venirii la putere a lui Dej ca fiind o splendidă zonă roz din istoria României moderne, însă, chiar şi la o examinare superficială, dar cât de cât onestă, lucrurile nu par a fi stat nici pe departe aşa. Lupta pentru putere era în anii interbelici la fel de acerbă ca azi şi, tot ca azi, politicianismul, alianţele conjuncturale, trădările şi corupţia înfloreau nestingherit într-un cadru care, chiar dacă formal putea fi numit democratic, în realitate era cât se poate de oligarchic, abuziv şi corupt. Figuri importante ale martirajului de la Aiud şi Gherla de mai târziu se remarcaseră în politica interbelică prin acte politice nu tocmai demne de aura de eroi pe care le-o va conferi moartea penitenciară. Dar să revenim la Petru Groza şi al faptele sale de arme politice. După o scurtă perioadă în care a jucat la Bucureşti în liga mare a politicienilor de Dîmboviţa, Groza se retrage, după căderea Guvernului Averescu, la Deva, unde continuă să-şi vadă de afacerile prospere cu cherestea, cu bănci, hoteluri şi cu multele societăţi comerciale în care era implicat. Numai că, din amestecul acesta de provincialism frustrant, antipoliticianism şi puţin ortodoxism ardelean, Groza începe să vireze, pe la începutul anilor ’30, către comunism. Punctul zero, revelaţia personală, îl constituie, din câte se pare, întâlnirea avută la Cluj cu un anume Kohn Hillel, un evreu sionist transilvănean, convertit la comunism şi care s-a ocupat îndeaproape de educaţia marxistă a lui Groza. Totuşi, injecţia bolşevică şi-a făcut greu efectul în mintea lui Groza, care a oscilat mai mult de un deceniu între a accepta ideile marxist-leniniste sau un anumit stângism de sorginte naţională. În orice caz, nu e deloc clar dacă s-a suit în trenul comuniştilor cu arme şi bagaje, la sfârşitul războiului, din convingere sau dintr-un soi de oportunism resentimentar, amestecat cu niţel misticism social. Răspunsul e greu de dat, mai ales că, în perioada anilor ’30, Groza a avut legături mai clare sau mai obscure, mai strânse sau mai laxe cam cu toţi politicienii vremii. A mers în alianţă şi cu ţărăniştii, Maniu şi Coposu îl vizitau des la casa lui de la Băcia, dar a semnat şi celebrul acord de la Ţebea, sub Gorunul lui Horea, cu Blocul Democratic, condus din umbră de comunişti. În orice caz, în ’45 a fost impus de Vîşinski, vicecomisarul de politică externă al URSS, care a venit la Bucureşti chitit să-l înlocuiască pe generalul Rădescu. Groza a fost soluţia optimă pentru Moscova în acel moment pentru a trece la preluarea puterii prin celebra tehnică a „salamului”, omologată de şeful PC ungar, Rakosi, adică eliminarea prin feliere măruntă a partidelor adverse. Petru Groza a fost unul dintre zecile şi sutele de feliatoare găsite de sovietici la faţa locului. A murit în ’58, după ce din ’52, când îi predase cheile guvernului lui Dej, devenise preşedinte al Marii Adunări Naţionale.

Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.20/2009, autor Alin Ionescu.
26 septembrie 2010

Unii politicieni de azi şi comunismul lui Ceaşcă


Dac-o fi adevărat, într-un recent sondaj de opinie 49% dintre cei chestionaţi regretă comunismul, adică atunci era mai bine. Presupunând că ar fi real sondajul - n-or fi 49%, dar un 30% sigur există –, ne-am putea întreba de ce criminalii bolşevici, veniţi pe tancurile sovietice, sunt atât de iubiţi de unii (r)români, dar atât de urâţi de unguri, polonezi sau cehi. Explicaţiile pot si aşezate pe mai multe paliere.
1. Voi începe cu învăţământul, deoarece fac parte din acest sistem, chiar dacă sunt un produs atipic al sistemului. Învăţământul românesc a fost locul în care s-au spălat creiere înainte de 1989 şi, din păcate, chiar după căderea dictaturii comuniste. Am avut nefericita experienţă de a lucra o perioadă de câţiva ani într-o şcoală mică dintr-un cătun de pe aici (Tătărăşeni). În acea şcoală eram singurul care nu făcea apologia comunismului, spunând mereu că a fost o boală mortală pentru români, ne-a distrus tradiţiile, elitele, ne-a îndepărtat de lumea civilizată. Pentru ceilalţi (de)formatori de generaţii, crimele comunismului n-au existat. Imaginaţi-vă acum ce mesaj transmiteau aceştia la ore: exact apologia comunismului era făcută, mulţi dintre ei, cei mai în vârstă, fiind incapabili să-şi oxigeneze creierul cu altceva decât le-a fost băgat pe gât vreme de zeci de ani. Cam asta s-a învăţat în România profundă: bolşevicii au făcut numai bine, ‘ăştia’ de azi fac numai rău, doar ‘ăştia’ de azi îi obligă pe românaşi să nu-şi facă bine treaba, să fie corupţi, să fure, să ucidă etc. Chiar şi azi sunt şcoli în acest judeţ sărac al României, Botoşani, unde se face apologia dictaturii pe faţă, fără nici o jenă, fără nici un respect pentru cei care au murit pentru credinţa lor în libertate.
2. Afirmaţiile şi circul de la tembelizor ar fi o altă cauză. Ore şi ore de emisie sunt ocupate de lingăii şi slugile lui Ceaşcă, pentru care comunismul a însemnat fericirea totală. S-a uitat pâinea ce se lua cu raţia, la fel uleiul şi zahărul, întunericul în care orbecăiam, mai rău ca nişte animale, frigul din apartamente, condiţiile inumane din mediul rural, acolo unde pâinea era o raritate, se consuma pâine de Paşti şi de Crăciun doar, sclavia muncitorilor şi ţăranilor, trimişi de bolşevici unde avea chef cizmarul, fără să poţi opune nici o rezistenţă. Poate pentru beţivanul care oricum stă şi azi la frecat menta prin cârciumi, absenţa curentului electric şi a altor necesităţi nu era o problemă, dar pentru omul care îşi dorea o minimă normalitate era un calvar. Toate acestea s-au uitat, doar pâinea neagră aruncată precum unor sclavi a rămas în memoria ‘boborului’. M-am întrebat de multe ori de ce Ilici este votat de mutanţii roşii, deşi avea limbajul de lemn, adică nu spunea nimic vorbind. Răspunsul meu e simplu: 75% din locuitorii mediului rural nu pricep nimic din ce se spune la televizor. Îndobitociţi de munca brută din agricultură, cum lucrau americanii acum 100 de ani aşa se lucrează pământul în România, aceşti indivizi nu deosebesc foarte tare discursul politic al unuia de călălalt. Dacă s-ar face un sondaj despre noţiuni elementare legate de societatea actuală, puţini de la ţără ar şti ceva. Pentru aceşti oameni (?), care l-au ţinut la conducere pe Ilici, întruchiparea răului pentru România, nu contează nimic pe această lume: viaţa aproapelui, proprietatea aproapelui, protecţia mediului, respectul personalităţii celuilalt, valorile culturale ale românilor. După aceşti indivizi otevizaţi, profesorii nu fac nimic la şcoală şi bine s-a făcut că s-a tăiat din salariu, singura activitate care merită respect este munca brută etc. Lor partidul bolşervic aşa le-a spălat creierul, iar în România acest gen de ‘oameni’ au făcut legea. La tembelizor, pe stradă, în şcoli, în piaţă, mutanţii roşii îşi fac întotdeauna numărul. Faptul că ei n-au murit de foame, că au avut acea jumătate de pâine cartelată, înseamnă îndatorarea veşnică faţă de cei care au transformat România într-un ghetou, adică bolşevicii. Aşa-i până la urmă, libertatea este un mărgăritar pe care nu-i bine să-l arunci în faţa porcilor, deoarece porcii s-ar putea întoarce să te devoreze pe tine, cel care ai făcut această greşeală, spune Biblia, o carte de care iubitorii de comunism ateu sigur n-au auzit. Trăim în România şi suntem plini de că…t roşu de 20 de ani.

24 septembrie 2010

România, ţara în care poliţiştii cer bani de la o „javră ordinară”


Ştiţi câte bancuri cu poliţişti există? Niciunul, toate sunt reale. În după-amiaza zilei de 24 septembrie 2010, (i)Realitatea TV dădea cu o nemărginită bucurie cum o gloată de indivizi care pretind că reprezintă statul român (halal stat!) îşi cereau drepturile vorbind în limbajul ultimului borfaş de cartier. De la aceşti indivizi, se poate învăţa, dacă eşti copil, cum te adresezi persoanelor importante din viaţa ta: prin apelativul ‘javră ordinară’. Ce s-ar întâmpla oare dacă, nemulţumit de modul cum îţi rezolvă problema, i-ai spune unui poliţist ‘javră ordinară’? Probabil ai lua o amendă sau ţi s-ar întocmi dosar penal pentru ultraj. Ei pretind salarii normale, dar este România o ţară normală, din moment ce un grup de indivizi se adresează într-un asemenea mod?! Mai erau liderii se sindicat, cei care-i aţâţau la scandări colorate, care veneau cu texte de genul „Dacă guvernanţii nu respectă legea, nici noi n-o respectăm!”. Aceşti manipulatori ordinari nu ştiu (sunt proşti) sau nu vor să ştie (sunt rău-intenţionaţi) că legea nu se respectă dacă Boc respectă legea, ci pentru că avem o conştiinţă civică, cea care ne face să credem că a respecta legea este bine. Eu nu fur nu pentru că primarul localităţii nu fură, ci din motive de credinţă, de conştiinţă. Ne-am mai putea întreba unde sunt banii pe care poliţiştii îi reclamă. Simplu, dacă nu ai chipiu de poliţist: banii statului român sunt în pensiile dublate de Tăriceanu, în televiziunile lui Sorin Ovidiu Vîntu, în şpăgile primite de poliţişti, judecători, funcţionari publici în general, în televiziunile lui Dan Voiculescu, în Referendumul din 2007, într-o Cameră parlamentară inutilă, pe care neocomuniştii din PSD şi liberalii roşii refuză să o închidă, adoptând o nouă Constituţie, în averea imensă a lui Adrian Năstase, cel care nu a luat numai câteva termopane, cum mai spun unii, ci şpăgi imense din privatizările mari din mandatul său de prim-ministru (Petrom, Sidex etc.), în fabricile demolate şi vândute la fier vechi de clica lui Ilici Iliescu. Se pare că poliţiştii, foşti miliţieni, au uitat că acest om, Traian Băsescu, a câştigat toate alegerile la care a candidat, poate şi pentru că a spus adevărul. De data aceasta adevărul care doare este simplu: datorită politicii iresponsabile a guvernării liberalo-pesediste (2007, 2008), România nu are bani pentru pensiile şi salariile din sectorul public. De unde pot veni banii? Fie îi împrumutăm, fie România devine cea mai atrăgătoare ţară din UE şi vin investitori care să ofere locuri de muncă, adică creştere economică. Oare aceşti miliţieni au uitat că minerii lui Ilici au îndepărtat definitiv investitorii de România?! Oare aceşti miliţieni nu-şi dau seama că nu Băsescu este vinovat pentru criza financiară din România?! Această criză vine după 20 de ani de jaf constant la adresa economiei româneşti, în care au fost implicaţi toţi corupţii mai mari sau mai mici ai României. Normal că aceştia nu sunt ‘javre ordinare’, ci cetăţeni onorabili care compară 2010 cu 1989. Ceea ce uită aceşti indivizi, care spală creierul ‘boborului’, este marea deosebire dintre un cizmar care a terorizat acest popor, ţinându-l în întuneric, frig şi foame, şi actualul Preşedinte care a câştigat nişte alegeri în condiţiile în care toată România a fost ‘terorizată’ de minciunile, dezinformările şi fabulaţiile Antenelor securistului Felix şi ale ‘imaculatului’ Vîntu. Să fim noi, românii, blestemaţi să murim aici, în România, cu slugile lui Ilici în funcţii? Să fim noi, românii, incapabili să deosebim binele de rău? Se pare că da, aşa încât aştept (fără interes) revenirea liberalilor şi pesediştilor, care au făcut numai bine României, la butoane. Pregătiţi-vă să vedeţi hoţii de găini după gratii, iar pe Năstase Adrian, Ion Iliescu, Victor Ponta, Crin Antonescu, Viorel Hrebenciuc, Miron Cozma, V.C. Tudor, Adrian Păunescu etc. invadând ecranele televizoarelor. Este România lor, nu a noastră, a ‘javrelor ordinare’.

21 septembrie 2010

În România, Securitatea trăieşte prin posturile TV ale securistului Dan Voiculescu

Deşi mi-am propus să privesc mai detaşat ţigăneala de la tembelizor, Antena3 face ce face şi îţi serveşte zilnic o porţie de ură faţă de Preşedintele României. „Tatăl sărăciei prezintă raportul” era titlul, dat de ‘ziariştii’ care-l ling în fund pe Voiculescu, discursului Preşedintelui din Parlament. Pentru aceste tonomate, sărăcia a apărut brusc în mandatul lui Băsescu, până atunci România fiind o ţară superdezvoltată, un model de succes economic. Şi ca ridicolul să fie complet, fiica unui bolşevic notoriu, Oana Niculescu-Mizil, parlamentar PSD, a apărut îmbrăcată într-o ţinută de puşcăriaş, deplângând ‘şcolile care se prăbuşesc’ (wau!), ‘oamenii care mor de foame’ (în comunismul lui tăticu’ era perfect, toavarăşa Oana!) etc. Legat de trustul securistului Voiculescu, am descoperit un blog foarte interesant numit ironic Mircea Badea Blog, având motto-ul „Nu există lesbiene! Sunt doar femei care nu m-au cunoscut încă pe mine, Mircea Badea!”. Multe subiecte interesante şi bine scrise pe acest blog, subiecte din care, spre exemplificare, aleg (cu permisiunea autorului) articolul referitor la Victor Ciutacu, din "Galeria cu Jigodii – volumul 2", prezentat mai jos.

Azi va voi prezenta un coleg de al meu, chiar prieten cica. Pe numele lui Wictor Ciutacu, voi folosi numai initialele, ca sa intelegeti mai bine despre cine e vorba.
Nascut in 1970 la Sinaia, W.C. in 89 intra la Politehnica in Bucuresti, nu as putea spune ca a si terminat-o...probabil. Intra in presa prin 93, dar cea mai "prolifica perioada" o are cand devine consilierul defunctului sef de la APAPS in perioada "marilor" privatizari:


De fapt cu gurita lui recunoaste ca Musetescu ia imbogatit pe multi...
Apoi schimba curul si devine consilier (pe ce probleme?) al ministrului economiei, conservatorul Șereș, care si acum este anchetat de DNA.
Ei si dupa ce i-a consiliat pe acesti oameni impecabili, nemaiavand pe unde mai suge in guvern (P.C.-ul iesise de la guvernare), se refugiaza in marea lui iubire: presa!
Scrie in ziarul lui Felix, are emisiune la Antena 2, apare invitat la Antena 3 foarte des, scrie pe blog-ul personal, trimite SMS-uri...si e unul dintre lingaii de serviciu ai lui Voiculescu
Cea mai mare realizare este ca impreuna cu Gadea si mine, Badea,l-a victimizat in asa hal pe Basescu, incat lumea iar l-a ales!
Dovada crasa de prostie? La cat de ingamfat este, sigur.
W.C. are un handicap din nastere: e ingrozitor de urat!

Asta il roade cel mai mult, din aceasta cauza are comportamentul deviant al unui egocentric silit sa linga urme de rahat din curul sefilor.
Uratenia fizica, a intrat si in cea sufleteasca, distrugandu-i orice urma de omenie.
Scrie cu ura, vorbeste cu ura, pana si pupa-n cur cu ura!
Si mai are o problema W.C.: ii miroase gura urat, a cacat ( o fi doar de la fumat?)
W.C. mananca cacat cu polonicul, apoi improasca cu el pe toti pentru care primeste comanda.
Sub fata hidoasa, de om serios, matur, sot, tata, scriitor, jurnalist si pupincurist, se ascunde o jigodie libidinoasa si baloasa, castrata de mandrie si onoare.
Iata doua exemple de persoane,linse bine de W.C. pe vremea cand activa consilier ministerial si sugea de la ţâţele statului ziua, iar seara de la "ţâţa" sefului:



Acesta este caracterul lui W.C., o jigodie, oportunista, fara scrupule de a se umili in fata celui care da mai mult!
Ciutac conform DEX = prost, stângaci, nerod, nătăfleață,tărănoi, necioplit, netot


A, sa nu uit, ii place si spriţul, mai uita de fizic...

19 septembrie 2010

Victor Ponta, un demn urmaş al coruptului Adrian Năstase


La orice oră din zi sau din noapte, neocomuniştii din PSD sunt dornici să salveze România din “ghearele lui Băsescu”. Circul oferit la tembelizor de aceşti mutanţi roşii are şi o cauză banală: banii. Adică nu mai pot suge, precum lipitoarele, banul public, aşa cum făceau odinioară. O dovadă în acest sens am descoperit-o recent, într-un articol intitulat Avocaţii ‘Şova’, plătiţi dublu de complexurile energetice. Autorul este Lucian Macavei, probabil unul şi acelaşi cu judecătorul clujean Lucian Macavei. Cei care doresc să citească tot articolul pot urma link-ul. În mare, acolo se povesteşte cum casa de avocatură ‘Şova şi asociaţii’, în 2007-2008, condusă la acea vreme de actualul senator PSD Dan Şova, care îl avea ca partener senior pe deputatul PSD Victor Ponta, a încasat milioane de euro de la complexurile energetice Turceni şi Rovinari. Pentru a obţine aceşti bani, tovarăşii pesedişti au inventat ziua de lucru de 25 de ore, procese cu mize inventate şi rezolvate în câteva zile, contra unor sume de miliarde de lei vechi. În acest fel, Pontilescu şi-a rotunjit averea cu aproximativ 10 miliarde de lei vechi. Păi, să nu-l înjuri în fiecare zi pe Băsescu, ‘cel care nu dă pensii la tot cartieru’’, în condiţiile unui jaf sistematic practicat de gaşca pesedisto-penelistă, în anii 2007-2008.

17 septembrie 2010

Cine pe cine atacă


Azi, 17 sepembrie 2010, am descoperit că blogul este considerat pagină de atac, dacă intri folosind Firefox (cu Internet Explorer nu apare mesajul de avertizare). Acelaşi mesaj de avertizare apare şi la alte site-uri precum http://www.noiigolani.ro/ sau Ştiri din Basarabia. Glumind puţin, se pare că de la ruşi vin avertizările, doar de acolo a venit şi ciuma roşie. Nu trebuie să vă alarmaţi, acest blog nu conţine viruşi şi nici nu încearcă să vă fure informaţii confidenţiale. Dacă aveţi Firefox, ca browser, Tools -> Options -> Security -> Debifezi ‘Block Reported attack sites’. Mai multe informaţii găsiţi pe aici. Se pare că şi în august 2010 au mai fost probleme din acestea, mai multe detalii găsiţi aici. Mesajul “Paginile de atac încearcă să instaleze programe care fură informații private, vă folosesc calculatorul pentru a ataca altele sau pentru a-i produce pagube. Unele pagini de atac distribuie intenționat programe rău intenționate, dar unele sunt compromise fără știrea sau permisiunea proprietarului lor.” nu reflectă conţinutul blogului, care nu face nimic din toate acestea. Dovada este analiza site-ului, pe care o găsiţi aici. Puteţi analiza şi singuri un site folosind http://www.siteadvisor.com/sites/traflab.com. În concluzie, aveţi mai multe variante: (i) ignoraţi mesajul (click pe ‘Ignoră acest avertisment’); (ii) schimbaţi setările la Firefox; (iii) folosiţi alt browser; (iv) aşteptaţi să treacă avertismentul. Periculoase mai sunt anumite idei pentru unii. Dar, nu vă fie frică/avertismentul şi autorii lui pică.

16 septembrie 2010

Câteva documentare care pun gândirea în pioneze

Un site cu multe articole interesante este http://culianu.wordpress.com/. Acolo am găsit câteva documentare, din care o parte sunt mai jos. Acestea prezintă o altă faţă a lumii în care trăim, aspecte la care, poate, nu ne-am fi gândit.


Despre sclavia moderna:












Gold Futures – Rosia Montana. (Comentariul profesorului John Medaille - The Midas Touch):












Fall of the Republic:












The Obama Deception:




15 septembrie 2010

File din isteria comunismului românesc (XVI)


Tovarăşul domn doctor Petru Groza (I)

Un celebru, la vremea lui, membru al CC al PCUS, Tomski, zicea în 1922, nu fără umor negru, că lor, comuniştilor ruşi, li se aduc acuze din Vest cum că ar fi instaurat regimul unui singur partid. Ei bine, zicea Tomski, „lumea se înşală, pentru că la noi sunt mai multe partide, numai că unul stă la putere şi celelalte în închisoare”. Trecând peste faptul că peste câţiva ani Tomski îngroşa rândurilor deportaţilor în Gulag, vorbele lui sunt îndeajuns de ilustrative pentru situaţia de după 1945 din mai tot spaţiul est-european, aflat sub stăpânire sovietică. Până la moartea lui Stalin, în ’53, procesul sovietizării a fost un experiment controlat, în care cizma a apăsat progresiv pe grumazul firav al democraţiilor estice, şi-aşa distruse de război. În afară de Iugoslavia lui Tito şi de Albania lui Enver Hoxha, care au intrat imediat după ’45 într-un process direct şi accelerat de sovietizare, toate celelalte ţări peste care se lăsa încet Cortina de Fier au plecat spre comunism târâş. De bază a fost „tactica frontului naţional”, prin care comuniştii debarcaţi de la Moscova imediat după cucerirea ţărilor lor de către Armata Roşie trebuiau să creeze alianţe cu social-democraţii, în cazul românesc cu aripa Rădăceanu-Voitec, să-şi hărţuiască cu sprijinul direct, dar discret la început, al consilierilor sovietici şi agenţilor NKVD adversarii politici, să măsluiască alegerile şi să preia puterea printr-un joc de-a democraţia burgheză. Apoi, urma preluarea ministerelor-cheie (Apărare, Interne, Justiţie), eliminarea monarhiilor unde era cazul, adoptarea unor constituţii republicane, naţionalizarea şi arestarea vechilor elite. Din Polonia până în România, lucrurile au stat aproape identic şi toată această mişcare a fost efectul prudenţei lui Stalin, care-si dorea păstrarea cât mai mult timp cu putinţă a alianţei cu anglo-americanii din teama, istorică pentru un ţar, fie el şi comunist, de a nu putea instaura pacea după câştigarea unui război. La noi, unul dintre personajele-cheie ale acestei tranziţii de la dictatura antonesciană la dictatura proletară a fost celebrul dr. Petru Groza sau, dacă vreţi, Pătru, cum îl alinta Dej. Oricum, Groza a fost un personaj. Ardelean, vanitos, dandy de provincie, bancher şi om de afaceri din Deva, fieful său electoral şi de business, unde avea afaceri înfloritoare şi unde şi-a construit o vilă impresionantă, Groza a fost un apropiat al lui Averescu şi, ca să-l cităm pe Iorga (nu neapărat fiindcă ar avea dreptate), unul dintre „fripturiştii” săi de nădejde. În 1927, la doar 35 de ani, Petru Groza era deja cel mai tânăr ministru al Lucrărilor Publice din Guvernul Averescu şi, în plus, făcea gesturi eroice contra corupţiei interbelice. S-a luptat cu Regele Ferdinand şi a obţinut semnătura sa pe actul de demitere a şefului Direcţiei Generale din minister, un anume inginer Bănescu, care trăgea bani din bugetul statului sub pretextul că sunt destinaţi unor lucrări imaginare la palatal Peleş şi la construirea unui drum între Constanţa şi Balcic, lucrări puse pe seama rugăminţilor speciale ale Reginei Maria. După cârcoteli şi nazuri, Ferdinand e forţat de documentele puse sub nas de Groza să-l demită pe Bănescu, fost coleg de şcoală cu Brătienii şi amic bun de-a lor, dar şi să-l scoată de la suflet pe tânărul ministru, care, la rândul lui, pare-se că s-a supărat irevocabil pe ideea de monarhie.

Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.19/2009, autor Alin Ionescu.
14 septembrie 2010

Mafia în zece filme de referinţă


Am descoperit recent un foarte interesant material pe http://www.descopera.ro/, material numit ‘Top 10 filme cu Mafia în rolul principal’. Iată-l mai jos.

In imaginarul colectiv, Mafia s-a impus mai degraba gratie Hollywood-ului, imensa masina de creat vise si eroi (si miliarde de dolari), decat anchetelor de investigatie din presa care sa de-a seama de profilul real al crimei organizate. In industria de entertainment, estetica si fascinatia uratului au functionat ireprosabil, iar mare parte a celor mai bune filme realizate vreodata au Mafia in rolul principal. Hai sa vedem care sunt acestea si sa descoperim povestea adevarata din spatele lor.

10.) American Gangster (2007)

Regia: Ridley Scott
Distributie: Denzel Washington, Russel Crowe, John Ortiz

Sinopsis: In 1968, dupa moartea bossului mafiei negre din Harlem, Ellsworth Raymond "Bumpy" Johnson, fostul sofer si om de incredere al acestuia, Frank Lucas (Washington), ii preia afacerile si devine cel mai mare distribuitor de heroina din SUA, gratie unei ingenioase filiere care traficheaza droguri din Vietnam, prin intermediul avioanelor US Army implicate in razboi, si din Thailanda, direct de la surse, fara intermediari. Richie Roberts (Crowe), un detectiv fara scupule, reuseste in cele din urma sa darame imperiul lui Lucas.

Povestea adevarata: Sterling Johnson, procurorul specialist in narcotice care a participat la arestarea si procesul lui Lucas, descrie filmul ca fiind "1% realitate si 99% Hollywood", adaugand ca adevaratul Lucas era un tip extrem de violent, vicios si fara valori - exact opusul portretului realizat de Washington. Frank Lucas si-a desfasurat afacerile numai prin intermediul familiei (toti fratii si verii sai au fost implicati in traficul de droguri) si a avut numeroase conexiuni cu mafia siciliana si mexicana. A castigat aproximativ 60 de milioane de dolari, pe care i-a investit in cladiri si proprietati. A fost arestat in 1975; initial, a fost condamnat la inchisoare pe viata, dar pentru ca a colaborat cu F.B.I.-ul, a intrat in Programul de protectie a martorilor si a facut doar 5 ani de carcera.

13 septembrie 2010

La Ţebea, creierele spălate de bolşevici şi-au făcut numărul


Orice înjurătură, aruncată de orice tembel care are probleme, este prezentată de RealitateaTV ca vocea ‘boborului’. Pe tot parcursul zilei de 12 septembrie 2010, Antena3 şi RealitateaTV dădeau huiduielile rătăciţilor care au transformat o sărbătoare a românilor într-un spectacol grotesc, de şobolani care nu au nici un respect pentru istoria naţională. Mi-a rămas în memorie un cetăţean, cu steaua bolşevică în frunte, care urla ceva de genul: “Pe Ceauşescu l-au împuşcat pentru nu ştiu câte miliarde!”. Se înţelege de aici că, pe ăştia de azi, trebuie să-i spânzurăm, România având o datorie externă ceva mai mare, probabil (cel puţin aşa susţinea respectivul). Cum nu este singurul care gândeşte astfel, ar trebui lămurită problema: cine şi de ce l-a împuşcat pe Ceauşescu? Înainte de asta, însă, ar mai trebui spus că, pe aici, prin mediul rural, tot soiul de ‘intelectuali’ cu nudul în creier, fac o asiduă propagandă bolşevică, inclusiv în cadrul orelor de curs. A vorbi pe aici de dictatura comunistă este echivalentul unui sacrilegiu la adresa Dumnezeului locuitorului pentru care gândeşte RealitateaTv sau Antena3. Pentru mulţi de pe aici, şi nu numai, libertatea este o noţiune vagă, din care locuitorul Moldovei nefurată de ruşi a înţeles că se poate fura fără probleme, se poate să nu plăteşti nimic din ce câştigi la stat, dar pretinzi ca acest stat să te ajute. În ţările civilizate, orice impozit plătit se întoarce, într-un fel sau altul, în beneficiul tău. În România, orice impozit plătit este folosit pentru a-i ajuta să nu moară pe evazionişti. Adică, tu, fraierul de cetăţean corect, îţi plăteşti taxele şi impozitele la zi. Beneficiezi numai tu împreună cu alţii în aceeaşi situaţie de modernizarea societăţii? Poate în Germania. În România, de asistenţă medicală beneficiază tot ‘boborul’, indiferent că a cotizat sau nu la sistemul de sănătate, şoselele sunt folosite de toţi, indiferent dacă au rovinietă sau nu, sistemul de învăţământ e acelaşi pentru toţi, indiferent dacă au sau nu datorii la plata taxelor şi impozitelor. Dacă adăugăm la aceasta neplata amenzilor de către populaţia contravenţională a României (aproximativ 5%; înmulţiţi 5% din 22.000.000 cu o amendă minimă de 200 lei şi vedeţi ce sumă obţineţi bugetari cu salariile tăiate) realizăm imaginea gri dintr-o Românie guvernată de un Parlament iresponsabil. Acel bolşevic ce urla la Ţebea poate nu ştie cât a furat Vîntu, cât se cheltuieşte cu două Camere parlamentare, cât a furat Adrian Năstase şi gaşca lui etc. Nu aud pe liderii de sindicat plângându-se de corupţia din sectoarele bugetare, nu-i aud pe liderii de sindicat vorbind despre o justiţie în folosul naţiunii, nu-i aud pe liderii de sindicat vorbind de proiecte europene la care să fie părtaşi. Aceşti indivizi nu ştiu decât să urle despre ‘hoţia portocalie’, de parcă cea ‘galbenă’ sau ‘roşie’ n-a existat. Nu i-am auzit pe liderii de sindicat să-l întrebe pe Tăriceanu, demolatorul echilibrului financiar din România, de unde avea bani pentru mărirea pensiilor, pentru pensiile de lux sau pentru mărirea numărului de bugetari. Sindicatele nu oferă soluţii, dar au pretenţii. Dacă în Japonia liderii de sindicat dau la ‘şaibă’ cot la cot cu muncitorii, la noi liderii de sindicat dau din gură la tembeliziunile mogulilor la umbra unor averi imense. Nu poţi avea o ţară în regulă în condiţiile în care parlamentarii nu răspund nici într-un fel pentru activitatea lor, în aceeaşi situaţie fiind alte categorii de bugetari. Când Tăriceanu arunca banii pe investiţii care nu se justifică, pe clientela politică liberală şi pe alte aiureli, cine l-a oprit? Nimeni. Pe atunci ‘boborul’ avea pâine şi circ. După guvernarea de rahat Tăriceanu a rămas doar cu circul ‘Crin Antonescu”. Au şi guvernanţii de azi păcatele lor, dar pe lângă ‘crimele economice’ ale guvernării PNL+PSD acestea sunt mizilicuri. Revenind la întâmplarea de la Ţebea, Ceauşescu a fost ucis de ‘prietenul’ Ilici (sunt documente în acest sens), dar existau motive temeinice pentru a fi condamnat la moarte (nu contest verdictul, ci modul în care s-a desfăşurat procesul): a demolat satele româneşti; a înfometat acest popor blând şi paşnic; ne-a ţinut în frig şi întuneric, mai rău ca pe nişte animale; a izolat România de lumea civilizată etc. Dar cum poţi să le spui toate acestea unor rătăciţi care au ochii, urechile şi gura ocupată cu ‘dictatura Băsescu’. Pentru aceste specimene Tătucul este totul. El dă bani, el ia, el face, el desface. Ei stau în crâşmă şi aşteaptă ajutoare. Nu ştiu o meserie, nu se pricep la nimic, nu caută, dar statul trebuie să le dea. De unde să ia statul banii? De la cei harnici, talentaţi, cu şcoală. Aceştia plătesc pentru toţi rătăciţii care nu trebuie să moară. Atâta vreme cât statul român va fi doar un azil pentru handicapaţi, în care cei care muncesc vor plăti pentru toţi, România este şi va fi o ţară de mâna a doua. Capitalismul autentic înseamnă concurenţă, în limitele legii, şi de aici progresul. Ori ‘boborul’ cu creierul spălat de bolşevici nu vrea concurenţă. Cetăţeanul ‘turmentat’ vrea să fie sigur că, chiar dacă stă cu braţele încrucişate, cineva îi va plăti consumaţia? Ce să se complice să înveţe o meserie, să se recalifice, să fie util societăţii, nu o povară pentru aceasta!? Hai pesedişti şi penelişti, împuşcaţi-l pe Băsescu. Acesta este vinovat, electoratul vostru nu are nici o vină. Până când va fi o democraţie bananieră în această ţară, tanti România?

12 septembrie 2010

O soluţie de a ascunde site-urile pe care navighezi de ochii curioşilor


Dacă eşti bugetar şi ai chef să arzi gazul la servici, cu un calculator conectat la Internet în faţă, există o metodă de a ascunde ceea ce faci de fapt. De exemplu, dacă tu ‘munceşti’ din greu la site-uri de dimensiuni 90-60-90, poţi avea pe ecran, dacă este nevoie, statistici în Excel, care maschează formele interesante de relief. Pentru toate acestea există http://www.vanishd.com/. Acesta este un site care îţi permite să deschizi două pagini de Internet una peste alta. Cea de sus este acoperirea, iar cea de sub ea este site-ul pe care vrei să-l urmăreşti fără a fi observat de ochii indiscreţilor din jur. Chestia asta se face prin intermediul unei ferestre customizabile care poate fi minimizată la dimensiunile unui pointer de mouse, astfel încât să nu se mai înţeleagă nimic din ea, sau poate fi mărită cât tot ecranul, când nu e nimeni prin zonă. Sau poate fi închisă de tot prin simpla deplasare a mouse-lui în afara paginii. Dacă nu prea dă bine în birou să maschezi tot cu o pagină de net, Vanishd îţi dă posibilitatea să acoperi ecranul cu un document preselectat, fie în Word, fie un document în PowerPoint. Serviciul este gratuit şi nu presupune nici un download. Singurele probleme sunt acelea că nu este suportat de browser-ul Firefox 3 şi că Vanishd nu o să-ţi poată deschide adresele de e-mail de pe Gmail şi Yahoo!

9 septembrie 2010

Paranoicul ce a distrus moralitatea spaţiului public românesc


Câţi mitocani şi gură-cască are România, mai ales România lăsată moştenire de un cizmar analfabet, s-a văzut în cei 20 de ani în care un paranoic, Corneliu Vadim Tudor, a spurcat spaţiul public românesc. În cel mai pur stil de ţoapă, vânzătoare de tarabă, acest descreierat ordinar şi-a permis să împroaşte cu lături elita politică, ştiinţifică şi culturală a României. Având în audienţă (semi)analfabeţi şi gură-cască amatori de circ, traficantul de minore Vadim şi-a făcut în fiecare săptămână numărul la tembelizor sau în presa pe care o conduce. În orice altă ţară, acest nebun ar fi fost internat sau, dacă are discernământ, ar fi fost condamnat săptămânal de justiţie, pentru calomniile şi minciunile sfruntate pe care le difuzează în spaţiul public. În România, însă, este adus la tembelizor, pe post de maimuţă de circ, de OTV (cel mai mare număr de prezenţe în ultimii 10 ani), B1TV (locul doi sigur), Antena3 sau RealitateaTV. Ce se poate învăţa de la acest personaj? Nimic util. Înveţi doar să arunci cu noroi, fără să fie nevoie să probezi, să-i faci pe oameni în fel şi chip de urât, cu Biblia în mână. Poate n-ar trebui băgat prea mult în seamă, dar prea este Dumnezeul unor agramaţi de pe aici şi nu numai. Dacă astăzi nu ştim cine e corupt şi cine nu, cine este anchetat de autorităţi pe bune şi cine nu etc., aceasta se datorează şi acestui personaj de rahat, care a infestat opinia publică românească cu tot soiul de aberaţii. Haideţi să ne reamintim câteva momente de ridicol (puneţi masca de gaze pe faţă).

În 1999, PRM-ul susţine pe fată minerida lui Miron Cosma, în mandatul Emil Constantinescu. Fără intervenţia trupelor speciale, mineriada ar fi produs aceleaşi efecte ca în iunie 1990 sau poate chiar mai rău. Mineriada a coincis cu începerea procesului de aderare a României la UE, iar o eventuală ajungere a minerilor la Bucureşti ar fi adus România la o cruntă izolare internaţională. Tot în aceeaşi perioadă, Vadim lansează o minciună sfruntată la adresa lui Emil: Constantinescu are o amantă (Rona Hartner). În 2000, acest paranoic ajunge în turul doi (cât de jos eram atunci!), unde începe să plângă cu lacrimi de crocodil studenţii măcelăriţi de bâtele minerilor în iunie 1990 (pentru a-l ataca pe Ilici). Ceea ce nu a spus acest ‘limbă-în-fundul-dictatorului’ este că revista patronată de el aducea, în acea perioadă, elogii ‘minerilor eliberatori’, care au instaurat ordinea în Bucureşti. Ajungând în prezent, tribunaticul are cel mai jegos limbaj faţă de Preşedintele României, aşa cum l-a avut şi faţă de Constantinescu şi Iliescu. Acest bolnav irecuperabil nu realizează oare că nu poţi jigni 5 (cinci) milioane de oameni, care l-au votat pe respectivul? Sau, cum să ne respecte străinii, dacă noi nu avem un minim respect faţă de şeful statului? Acesta poate fi criticat şi atacat, dar nu în limbajul paranoicului Vadim: “"Elena Băsescu e proastă de dă-n gropi. Ca tat-su"; “"Băsescu este bolnav de cancer la ficat";revista lui Vadim despre Băsescu: “Azi îl vedem şi nu e/ La toamnă va lua muie” (24 iunie 2009); “dictachiorul”; “derbedeul de Basescu”; “idiotul national”; ”nebun in ultimul hal”; “Pazvante chiorul”; “cioflingar”; ”viermele de rahat”; “jigodie”; “Betivane”; “dement”; “stirpitura”; “Basinescu”; ”nu are creier” – “mucii alcolizati din capul lui tuguiat sint creieri?”. Chiar nu are nimeni curajul în această ţară să-l determine pe acest schizofrenic să probeze ceea ce afirmă şi să nu mai polueze spaţiul public românesc? În final un articol de pe blogul lui Ioan T. Morar (Academia Caţavencu):

Un secret medical: Vadim nu-si ia calmante cind apare la TVR
Rezultatul de unu la suta pe care-l va lua PRM la localele din Bucuresti, cu acea doamna zaharisita Veninas, sau cum o cheama, il va face pe Tribun sa spumege. La propriu. Asa ca va trebui sa-si ia o doza sporita de calmante. Ca, am aflat din surse sigure, la aparitia cu scandal de la TVR, Vadim nu si le-a luat. Si s-a vazut. Ei, dupa ce va rata, in toamna, si intrarea in Parlament, am scapat de el. Nu va mai fi nimeni obligat sa-i dea spatiu de emisie. Odihneasca-se in pace, in pensie, ca prea a fost agitat. Nici macar nu trebuie sa spun ca textul asta e un pamflet! Ca nu prea e! UPDATE: La Antena trei s-a anuntat ca “Vadim a facut spectacol la TVR”. Daca ala a fost spectacol, atunci inseamna ca si Stan cu Laptopul face analize stiintifice! Iar Gadea predica de la amvon! (30 martie 2008)

7 septembrie 2010

O metodă de a evita funcţionarii acri de la ghişeele de informaţii


De multe ori, avem nevoie să depunem tot soiul de documente pe la tot felul de instituţii. Iar aceasta înseamnă timp, bani şi nervi. Pentru a evita o mare parte din neplăcerile acestor ‘vizite’ la ghişeu, există o metodă rapidă de a obţine informaţii şi documente tipizate în format PDF. Site-ul se numeşte TIPIZAT.COM şi are informaţii, plus modele de documente, pentru tot felul de probleme: înmatriculări, radieri, permise auto, RAR (pentru maşini); extrase carte funciară; depunerea declaraţiilor fiscale în format electronic; cazier judiciar, paşaport, permis port armă (legat de poliţie); cărţi de identitate, serviciul stare civilă, autorizaţii de funcţionare; contabilitate, persoane fizice autorizate, registrul comerţului, cabinete medicale, formulare CNAS etc. De asemenea, este în lucru site-ul e-România, un proiect prin care vom avea acces la toate informaţiile privind, de exemplu, structura economică, socială a oricărei localităţi, infrastructura, plus alte mijloace de a interacţiona cu autorităţile online, nemaifiind nevoie de mica/marea şpagă aşteptată şi oferită funcţionarilor corupţi. Dacă şi justiţia de cacao şi-ar face treaba şi le-ar asigura un loc în celula unui penitenciar, am putea spune că avem o ţară mai curată şi mult mai civilizată.

6 septembrie 2010

File din isteria comunismului românesc (XV)


Pătrăşcanu, singurul marxist român

Cu ceva timp în urmă, căutând ediţii mizere de traduceri sovietice din anii ’50, un anticar bruneţel de trotuar, văzându-mă că mă uit încântat la reproducerea unei gravuri cu Stalin, făcute de un anume Pavlov, un fel de gravor de curte al dictatorului, m-a întrebat dacă mă uit după vreun autor anume. I-am zis că nu şi l-am întrebat aşa, într-o doară, dacă are cărţi scrise de comunişti români, iar el, pe un ton de academician versat, mi-a zis, uimindu-mă complet: „N-a existat, şefu’, nici un comunist român în afară de Pătrăşcanu, dar l-au omorât şi p-ăla”. Am zâmbit. Avea dreptate. Aşadar, Lucreţiu Pătrăşcanu, singurul marxist get-beget al PCR-ului, a fost băcăuan prin naştere şi intelectual din familie, taică-său, D.D. Pătrăşcanu fusese un istoric şi un prozator destul de cunoscut la începutul veacului trecut. Lucreţiu s-a lipit de marxism în facultate, când a şi intrat în partid, unde s-a aruncat vertiginos spre vârful ierarhiei. A umblat pe la congresele Kominternului şi poziţia sa susţinută energic la congresul de la Harkov, din 1928, cum că basarabenii sunt români, a răsunat ca o lovitură de topor la Moscova, dar şi în pădurea de alogeni din fruntea PCR. În 1931 a ajuns deputat din partea unei formaţiuni politice conjuncturale, Blocul Muncitoresc-Ţărănesc. În tulburii ani ’40, Pătrăşcanu a fost un pion politic comunist extrem de versatil pe tabla de joc, având rolul de lider la negocierile cu ţărăniştii şi liberalii pentru răsturnarea regimului Antonescu, pentru a fi apoi ministru de Justiţie în cabinetul Sănătescu. Însă în acele clipe, venise vremea ca fronda lui intelectualistă, marxismul cu ifose teoretice şi, mai ales, românismul imprudent să-i fie scoase pe nas de colegii lui cu preferinţe ceva mai sovietizante. Îl mănâncă în cur să spună în ’46, la un miting al studenţilor de la Cluj, că „înainte de a fi comunist, e român” şi la nici doi ani după, în ’48, e arestat în comun acord de către Dej şi Pauker, care pe vremea aia erau tovarăşi buni. Pătrăşcanu a fost ucis în aprilie 1954, sub acuzaţia de spionaj, la capătul unui proces de tip stalinist în care i s-au aruncat în cap toate zoaiele posibile. În realitate, moartea lui a fost rezultatul unei conspiraţii între grupurile Dej şi Pauker pentru eliminarea singurului intelectual comunist veritabil, pasibil de a deveni un pol de atracţie pentru cei tentaţi de aerul ceva mai respirabil al destalinizării. E, ca să înţelegeţi mai bine, tehnica din Nemuritorul în care, la final, trebuie să rămână doar unul singur. În fond, cam la asta se rezumă lupta proletariatului pentru construirea unei societăţi mai bune şi mai drepte. A fost reabilitat la Plenara din 1968 – după ce, în 1966, se înfiinţase o comisie pentru investigarea, vezi Doamne, abuzurilor din perioada stalinistă. Unele din rezultate au fost puse pe tavă direct de către Ceauşescu, care a încercat şi a reuşit astfel să se debaraseze de vechea gardă dejistă. Săracul Pătrăşcanu, chiar şi mort a fost bun încă o dată pentru comunismul românesc, de data asta în varianta Ceauşescu.

Preluare din „Academia Caţavencu”, nr.18/2009, autor Alin Ionescu.

5 septembrie 2010

Judecătorii din România sunt mai periculoşi pentru societate decât cel mai periculos infractor


Suntem în septembrie 2010. Un poliţist de 24 de ani este măcelărit de un infractor ‘scăpat’ de un judecător corupt. Viaţa normală a acestui tânăr este anulată de o sumă de bani. Cât o fi luat judecătorul infractor? 5.000, 10.000 de euro? Atât valorează în România o viaţă. Acum câteva zile s-a descoperit că o grupare formată şi din avocaţi făceau ilegalităţi imobiliare de milioane de euro de mulţi ani. În SUA poliţiştii sau procurorii devin eroi locali sau chiar naţionali atunci când îşi fac bine treaba. În România cu o justiţie de rahat şi o societate asemenea, orice act de corectitudine sfârşeşte prost pentru cel care-l face. Ajungi pe un pat de spital şi te întrebi, probabil, de ce n-ai luat şi tu şpagă. Tot acum câteva zile, în Italia, doi românaşi care au bătut doi italieni s-au trezit la uşă cu întrega comunitate locală. Aşa ceva n-ai să vezi în România. Aici dacă eşti ucis pe stradă nimeni nu se bagă. Nici atunci, nici după. Românaşul OTeVizat va căsca gura o noapte întreagă la ţigănuşul Diaconescu, dar nu va veni la uşa infractorului ca acei italieni demni de tot respectul. În comunitatea lor violenţa a fost adusă de români şi ei nu suportă aceasta. Chiar mafia italiană are reguli stricte. Nu eşti ucis dacă nu ai legătură cu Mafia. Oare cum arată o plimbare noaptea prin cartierul Ferentari? Dar prin Tîrgovişte (locul unde tânărul poliţist a fost adus în comă) sau Brăila? Judecătorii sunt independenţi. Care este rezultatul? România plăteşte la greu milioane de euro ca urmare a hotărârilor judecătoreşti aberante, infractorii sunt liberi, nesiguranţă mai mare nici că a fost în România. Ce face CSM-ul turnătoarei la Securitatea bolşevică Florica Bejenariu? Nimic. Nici un judecător nu a fost sancţionat, deşi se moare în România din cauza lor. Ce face Predoiu, ministrul Justiţiei, ruda lui Tăriceanu? Nimic. Plimbă nişte coduri, care nu înseamnă nimic dacă nu sunt şi aplicate. În România sunt legi, numai că nu le aplică nimeni. Ne aflăm într-o mlaştină morală, în care binele şi răul nu se mai diferenţiază. Poliţişti corupţi, parlamentari corupţi, judecători corupţi care nu ajung acolo unde le este locul. Rezultatul? Mor cei buni, cei inocenţi, cei fără vină. Iar în acest caz nu se poate vorbi de progresul unei societăţi. Un judecător corupt este mai periculos decât cel mai periculos infractor deoarece prin acest judecător pătrunde răul în sistem. În SUA un asemenea specimen este trimis în aceeaşi celulă cu fosţii lui clienţi. La noi nu se întâmplă nimic. Viaţa merge înainte. Mahalaua imensă din România are alte probleme. Faţă de acei italieni care au lăsat totul pentru a-şi apăra comunitatea de infractori, românaşul votant de trandafiri se mulţumeşte cu creierul spălat de Antena3, RealitateaTV sau OTV. Aceste posturi gândesc pentru el. În comunitatea lui trebuie să vină Băsescu să-i redea demnitatea civică. Nivelul lui de civism se reduce la mica şpagă pe care o dă periodic pe unde apucă. De exemplu, pe aici toate problemele se rezolvau (şi se rezolvă) la crâşmă. Acolo este locul unde se încheie afacerile. Acolo este locul unde orice hoţ inspiră teamă poliţistului sau expiră cuvenita şpagă, eventual după. România are neşansa să vină după secole de ocupaţie turcească sau rusească. Aceste imperii ale răului erau bolnave de corupţie şi lipsă de spirit civic. Şi ne-am îmbolnăvit în timp. Orice încercare de vindecare sfârşeşte prost. Dacă încerci să fii corect, vei fi împroşcat cu noroi la tembelizor. Ţiganii de la OTV văd în spatele oricărui procuror, care-şi face treaba şi se luptă pentru ca infractorii să fie pedepsiţi, interese obscure. Ţigănuşul Diaconescu este curat ca lacrima, doar că ONU, NATO sau Alianţa Marţienilor îi vor răul. Adrian Năstase n-a luat şpagă în viaţa lui. Dar nu vrea la tribunal. Un proces în care şi-ar putea dovedi nevinovăţia nu se poate pentru fostul membru al găştii lui Nicu Ceauşescu. Dar PSD-ul are 38% preferinţe de vot, după ultimul sondaj (real?). Românaşii aşteaptă să le facă o justiţie corectă extratereştrii. În acest timp ei votează PSD-ul. Pentru ei corupţia pesediştilor nu contează, aşa cum nu contează nici viaţa tânărului poliţist adus în comă de o societate care nu reacţionează la rău. Indiferenţa celor buni este MULT mai primejdioasă decât acţiunea celor răi.

4 septembrie 2010

Un program util pentru webcam


În cazul în care deţineţi un webcam, există o aplicaţie gratuită care face o grămadă de chestii utile. Pentru cine nu ştie, webcam-ul este un fel de cameră web, cu ajutorul căreia îţi supraveghezi interiorul locuinţei, atunci când eşti plecat. Programul se numeşte Yawcam, denumire care vine de la Yet Another Webcam Software. Este gratuit şi are câteva caracteristici utile şi importante:
1. Poate fi setat să captureze imagini (fie video, fie numai snapshot-uri) în mod normal sau doar la detectarea unei mişcări prin faţa camerei – Motion Detection.
2. Acest Motion Detection are şi un Motion Events unde se memorează toate evenimentele,
3. Precum şi posibilitatea de a trimite un e-mail către o adresă prestabilită la detectarea unei mişcări.
4. Poate fi programată să captureze între anumite ore sau în anumite zile ale săptămânii.
5. Are un „Hide ar startup” astfel încât, dacă vreun ‘hoţ’ porneşte computerul, va fi ‘capturat’ automat fără să-şi dea seama.
6. Face video streaming, adică pune imaginile în timp real pe Internet.
7. Pentru asta are şi un webserver încorporat,
8. Unde imaginile pot fi accesate la liber sau contra unei parole.
9. Ştie şi FTP Upload.
10. Îţi arată şi view-erii care îţi urmăresc webcam-ul pe site-ul respectiv. Poţi seta un număr maxim de wiew-uri.

2 septembrie 2010

Bloguri ANTI (I)


Aici, la porţile Orientului, sau, dacă vreţi, la periferia Occidentului, înainte de a fi PRO, eşti mai degrabă ANTI. Cred cu tărie că nu găseşti 3 (trei) idei majore cu care să fie de acord în totalitate peste 80% dintre români. Suntem mai degrabă ANTI. În 1989, ‘boborul’ a fost ProOccident, adică a vrut să trăiască precum occidentalii. Numai că, atunci când şi-a dat seama că trebuie să muncească mai mult şi mai bine, să nu fure, să nu fie corupţi, mulţi românaşi au devenit AntiDemocraţie, plângând după biciul dictaturii. Un alt exemplu ar fi curentul AntiŢigani. Legat de aceştia, subiectul acestui prim ‘AntiBlog’, ar fi de lămurit câteva neclarităţi. Ţiganii nu sunt urâţi pentru culoarea pielii. Dacă nu eşti ultimul beţivan analfabet sau cetăţean peremist din spitalul Vadim, probabil că nu culoarea pielii este motivul pentru care nu-ţi plac. Discriminare înseamnă o (pre)judecată după un criteriu fix (culoarea pielii, naţionalitate, defect fizic etc). Ţiganii nu sunt iubiţi din alte motive, care nu înseamnă discriminare. Ori, logica unor semidocţi care apar la tembelizor este total greşită atunci când consideră că ţiganii sunt urâţi pentru că sunt ţigani. Nu, stimaţi tovarăşi şi ‘preteni’ ai ţiganilor, ei sunt marginalizaţi din aceleaşi motive pentru care orice societate umană izolează hoţii, criminalii, infractorii în general. Aceasta nu înseamnă că toţi ţiganii sunt infractori, dar peste 90% dintre ei sunt o povară pentru orice comunitate. Nu contribuie cu nimic la bugetul public, dar: folosesc drumurile publice, folosesc terenuri care nu le aparţin, mizeria pe care o lasă în urmă trebuie curăţată, beneficiază de asistenţă medicală etc. Pentru tot soiul de palavragii care apar la TV nu pare a fi clar că, în orice ţară, fiecare cetăţean contribuie la progresul acelei ţări, prin ceea ce poate produce. Ţiganii ce produc? Marea majoritate nimic, doar consumă resurse, iar o parte însemnată produc următoarele: crime, violuri, tâlhării, infracţionalitate în general. Nesiguranţa şi insecuritatea din România nu se datorează numai ţiganilor, dar fără ei ar fi cu MULT mai sigură, ca ţară, România. Franţa care expulzează ţigani nu trebuie condamnată, ci înţeleasă. Nimeni nu-i doreşte pe aceşti indivizi fără credinţă (ţiganii nu au nici un Dumnezeu, singura specie de oameni fără Dumnezeu), fara nici o educaţie, fara nici un respect pentru proprietatea celuilalt, pentru mediu, pentru viaţa şi integritatea fizică a aproapelui. În societatea românească sunt mari pretenţii: să nu fii violent faţă de soţie, faţă de copii, faţă de animale. Ţiganilor (care-şi maltratează copii, îi trimit la cerşit, nu-i dau la şcoală, îi căsătoresc la 12 ani) cine le pretinde să respecte legile acestei ţări? Se face mare tam-tam de folosirea limbii maghiare nu ştiu pe unde. Dar ţiganii care trăiesc din furat, care defrişează paduri, care-şi construiesc palate fără autorizaţie, ei bine, aceştia nu se văd. România exportă infracţionalitate cu ajutorul ţiganilor deoarece aceştia trăiesc în afara legilor ţării. Au regi şi împăraţi, deşi România este republică şi are un SINGUR preşedinte. Regulile de circulaţie nu sunt valabile pentru ţigani. Ei sunt un stat în stat. Până când aceste ghetouri ţigăneşti nu vor intra în legalitate, ţiganii vor fi urâţi de o bună parte a populaţiei acestei ţări. Nu ţiganii trebuie integraţi, ci ei trebuie să se integreze. Nu UE a integrat România, ci România s-a integrat în UE. Autorităţile române trebuie să impună aplicarea legilor ţării şi ţiganilor, care consumă din resursele ţării şi produc numai probleme.
Revenind la blogul ANTI, acesta se numeşte Campania Anti Ţigani. Un citat de pe acest blog, legat de moartea handbalistului Marian Cozma: „Dragi romani , ieri am pierdut un mare sportiv roman... o speranta a handbalului Romanesc , numele acestui baiat tanar este Marian Cozma. Legitimat la clubul maghiar MKB Vesztprem tanarul handbalist a petrecut nasterea unui copilului unuia dintre colegii acestuia la un local denumit Patriota . In acelasi local se mai aflau si un grup de aproximativ 30 de Tigani ! Acestia au avut ceva cu grupul Romanului inca de la inceput ... la un momendat 3 dintre acestia au inceput sa o agreseze pe sotia lui Marian acesta intervenind in conflict a fost lovit cu un scaun in cap ... Tiganii incercand sa ii scoata afara pentru a se rafui pe Maria si colegii lui ... acestia l-au injunghiat pe marian shi cei 2 colegi ai lui de cateva ori.. Marian fiind injunghiat in inima de 3 ori de catre 2 dintre tigani iar colegii lui au suferit mai multe plagi prin injunghiere in zina rinichilor si a spatelui . Marian a fost resurscitat timp de 40 de minute dar nu s-a mai putut face nimic pentru acesta. Acum vine adevarata intrebare ... Daca nu reactionam ce se va intampla cu tara noastra? ... Vom ajunge sa fim linsati ca acest tanar?
Condoleante familiei indurerate .”


1 septembrie 2010

Texte ‘celebre’


În 16 septembrie 1998, apărea în ‘Monitorul de Cluj’ articolul „M-am săturat de România”, autor Sabin Gherman. Dacă acceptăm că trăim într-o ţară liberă, putem citi şi astfel de texte. Iar aprecierea o poate face fiecare după nivelul de educaţie, de cultură, de civism. După părerea mea, Sabin Gherman greşeşte atunci când confundă România cu ţiganii din Ferentari. Suntem mai mult decât spune Gherman şi mult mai puţin decât cred unii ‘românaşi verzi’. Citind acest text, din 1998, realizezi catostrafa politică realizată de Ilici Iliescu în cei opt ani de domnie. În 1998 eram NIMENI! Acum suntem ceva mai mult, poate. În dictatura comunistă eram Etiopia Europei, ţara în care se murea de foame (grânarul Europei !!?), acum chiar şi ciudaţii de la zeroTV au ce băga în gură, pe lângă alcoolul oferit de ţigănuşul Diaconescu, pentru a-i face să vorbească. În 1998 eram ţara în care orice mafiot putea cumpăra o fabrică pe nimic şi apoi s-o vândă la fier vechi. În 1998 eram departe de lumea bună a Europei. Ilici, în principal, ne băgase cu totul în Uniunea Rusia-Belarus. Astăzi suntem în UE. În 1998, oraşele României erau cenuşii, precum un bloc de locuinţe comunist. Acum parcă este un pic altfel. În 1998, multe vedete nici nu auziseră de România. Astăzi cele mai mari nume ale Terrei vin în România. Acesta era o parte a contextului. Sabin Gherman a găsit ideea, dar a greşit titlul. Corect este “M-am săturat de comunişti”. Pentru această ţară şi viitorul ei, ciuma roşie a însemnat cel mai mare rău posibil. Ne-a îndepărtat pentru zeci de ani de lumea occidentală. Datorită lui Ilici şi clicei bolşevice, România a fost vreme de zeci de ani în zona gri a civilizaţiei. Nu ştiu dacă vom ieşi repede din această zonă, dar sunt şanse. Iar aceste şanse sunt mult mai mari decât atunci când hoardele de mineri aduse de Ilici instaurau ‘democraţia bâtei’. Dar iată şi textul care a stârnit numeroase comentarii la acea vreme.