În perioada 2001 – 2004 s-au pus bazele clanurilor care şi azi fac legea în România. Din aceste clanuri fac parte judecători, procurori, avocaţi, notari, poliţişti, consilieri locali, primari, capul fiind un interlop cu relaţii în sfera politică. În povestea reală de mai jos, preluată din ‘Academia Caţavencu’ (2009), capul este afaceristul Ionuţ Negoiţă, fratele şi asociatul deputatului PSD Robert Negoiţă. Privind odată la tembelizor, pe (i)RealitateaTV, l-am auzit pe acest Robert Negoiţă vorbind. În limba română. Făcea atâtea greşeli de exprimare încât ‘succesurile’ de care s-a făcut atâta tam-tam este o greşeală nevinovată. Din întâmplarea de mai jos se poate înţelege şi ce justiţie europeană (hă, hă, hă) avem. În Republica Bananieră România funcţionează încă PCR-ul (pile-cunoştinţe-relaţii), una din marile crime ale dictaturii comuniste fiind corupţia generalizată în care au trăit românii pe vremea cizmarului, atunci când orice se putea rezolva, pe lângă lege, dacă aveai cunoştinţele potrivite. Probabil numai dacă ar intra la puşcărie măcar 25% dintre cei ce formează categoriile profesionale amintite mai sus ar fi şanse ca noi, românii, să avem o justiţie pentru care ‘dreptatea’ este noţiunea de bază. Dar haideţi să vedem cum se poate fura proprietatea în România, proprietate ‘garantată de stat’ (hă, hă, hă).
Cum aflăm informații despre o poză
De obicei, căutăm poze pornind de la anumite informații (nume, locuri, evenimente etc.). Dar se poate şi invers. Adică să plecăm de la o poză şi să obținem informații despre ea: în ce site-uri apare, în ce articole etc. Proiectul aparține canadienilor de la Idee Labs, cei care s-au gândit că, la o adică, nu strică să putem face Reverse Image Search. Site-ul proiectului se numeşte TinEye, iar pozele se pot încărca din computer sau se poate introduce URL-ul pozei (de exemplu, ne-a plăcut cum arată o tipă pe net şi vrem mai multe informații despre ea). TinEye ne mai arată şi diverse versiuni ale fotografiei (de exemplu, dacă ne-a placut tipa la plajă, o putem vedea cum arată după o noapte nedormită, in cazul în care există o asemenea poză pe net). Şi totuşi nu este singura modalitate.
Cum turna Constantin Bălăceanu Stolnici la Securitate
Prezent la (i)Realitatea TV, Stolnici ne explica nouă, muritorilor de rand, cum stă treaba cu mareşalul Antonescu şi regele Mihai. Alaturi de el erau foştii angajați ai Scînteii (organul central de presă al Partidului Comunist Român), adică Adrian Ursu, Corina Drăgotescu, Bogdan Chirieac, iar C.T. Popescu era la telefon. Aceştia sunt (de)formatorii de opinie ai României care se vrea europeană şi civilizată (hă, hă, hă). Mai erau tovarăşii pesedişti, cei care, dacă ar reprezenta poporul român, ar fi de partea mareşalului Antonescu, precum majoritatea românilor, nu a regelui, destul de puțin iubit de români. Dar pe aceste javre bolşevice nu poporul îi interesează ci sponsorii lor, unii cu ramificații la Moscova. Revenind la Constantin Bălăceanu Stolnici, acesta a fost turnător la Securitatea comunistă, iar amănunte despre actele sale boiereşti şi nobile, din anii dictaturii comuniste, găsim într-un material publicat de ‘Academia Cațavencu’ în 2009. Iată-l mai jos.
Antiviruşi pentru Windows 7
Am descoperit recent un material în care se vorbea despre cei mai buni 10 antiviruşi pentru Windows 7. Site-ul nu este din România, aşa încât m-am simțit bine, ca român, să constat că numărul unu era românescul BitDefender (despre care am mai scris cu alt prilej). Dar haideți să vedem întreg clasamentul. Aşadar, pe primul loc se află BitDefender, iar informații suplimentare găsiți pe site-ul companiei (click pe link-ul anterior). Pe locul doi se află Norton, produs de firma americană Symantec. Pe locul trei Kaspersky, un produs rusesc, adică duhneşte a vodcă şi umblă pe trei cărări (glumesc). Pe poziția a patra se află McAfee, produs de americanii din Santa Clara (şi nu numai). Pe cinci se află AVG, produs de cehi, în colaborare cu alții.
Ce mai spun elitele din România
Privind la circul din ultimele zile, legat de examenul de bacalaureat, realizez ce ‘elite’ televizate avem. Atunci când tu, televiziune de că…t, arunci cu lături şi flegme în Preşedintele României, doar nu te astepți ca elevul să respecte profesorul sau, la modul mai general, şcoala ca instituție. Nu poți pretinde respect într-o țară unde sunt gunoaie umane prezentate mereu la tembelizor. Nu poți pretinde rezultate bune la Bacalaureat atunci când trăieşti într-o țară ieşită din dictatura comunistă, acolo unde totul era corupt. De exemplu, înainte de 1989, Bacalaureatul era o formalitate, toată lumea lua examenul. Dar cum se lua? Păi, atunci când am dat examenul de Bacalaureat, în condițiile de atunci, când oricum se învăța mai mult ca azi, a venit o tavărăşă profesoară (al cărei nume îmi scapă) şi ne-a spus sec: “Elevii buni să-i ajute pe cei slabi până la 5 (cinci)”. Adică nici măcar nu trebuia să faci efortul să copiezi. Aşa încât, stimați tovarăşi şi ‘preteni’, de la tembeliziunile mogulilor, lăsați-o mai moale cu ‘cel mai slab Bacalaureat din istorie’, deoarece Bacalaureatul 2011 are un câştig cert: CORECTITUDINEA. Noi, ca nație, avem o problemă cu această noțiune.
Structuri şi dispozitive ale Internetului
Dacă uneori ați auzit cuvinte ‘ciudate’, precum LAN, WAN, server proxy, gateway etc., materialul de față poate aduce o oarece înțelegere a acestor noțiuni. Şi aceasta dacă aveți răbdarea să citiți. Dacă nu aveți răbdare sau ştiți despre ce-i vorba, puteți trece la altceva, de pe acest blog sau din altă parte. Să-i dăm drumul.
O rețea de calculatoare este formată dintr-un ansamblu de calculatoare conectate între ele, care fac schimburi de date şi folosesc în comun resursele rețelei. Fiecare calculator îşi păstrează independența de execuție şi de gestiune a propriilor resurse. Pe baza criteriului geografic, în funcție de amploare, există următoarele tipuri de rețele.
Rețelele locale (LAN, Local Area Networks) deservesc, în general, o instituție, nişte prieteni sau o familie.