Nichita Stănescu şi defectele sale

Scriitorul Ştefan Agopian, prieten apropiat al poetului Nichita Stănescu, publică în “Academia Caţavencu”, nr.37/2008, o listă cu defectele marelui Nichita. Iată ce scria Ştefan Agopian:

“… n-ar fi rău să fac o listă cu defectele lui Nichita. Avea şi mari calităţi, fără discuţie, dar defectele oamenilor, fie ei chiar poeţi de geniu, sunt mult mai interesante decât calităţile lor. Aşadar!

1. Nichita credea că e un mare bucătar. Cum nu l-am crezut, a hotărât să gătească şi să ne invite la masă. Zis şi făcut. Când am ajuns la el, fiersese nişte macaroane pe care le amestecase cu carne tocată de porc dintr-o conservă. Şi nevastă-mea, şi eu am refuzat să mâncăm, el a gustat numai şi pe urmă ne-a invitat la restaurant.
2. Era ranchiunos. De câte ori venea vorba de Geo Bogza, se enerva şi vorbea urât despre el. Într-o zi i-am spus: “Hai, Nichita, Geo Bogza, din câte ştiu eu, te-a lăudat pe vremea când erai un tânăr poet. Ce-ai cu el?”. “Da, bre, bătrâne, a răpuns el, aşa e, dar a lăudat-o şi pe Blandiana!”
3. Îi plăcea să bârfească, mai ales despre chestiile sexuale care li se întâmplau prietenilor.
4. Minţea cu multă fantezie şi nu se ruşina când era prins cu minciuna.
5. Nu mânca în public, iar atunci când o făcea, întotdeauna comanda carne de porc tăiată mărunt şi prăjită în tigaie până când devenea aproape scrum.
6. Îi placea să se uite la televizor la toate prostiile comuniste.
7. Era pudibond, maxima lui înjurătură fiind “pisica Penelopei!”. Ca să-şi ascundă pudibonderia, compusese un distih, probabil în tinereţe, pe care îl recita mai des decât era nevoie: “Pulă, pizdă, cur, căcat/ astea nu sunt cu păcat!”.
8. Se lauda tot timpul câtă matematică ştie. Într-o zi, enervat, l-am întrebat dacă ştie ce sunt ăia logaritmi. Nu ştia şi după ce i-am explicat ce şi cum, a căzut în admiraţia logaritmilor.
9. În ultimii ani de viaţă nu mai citea nimic. Într-o zi s-a apucat să laude romanul lui Breban, “Bunavestire”. L-am întrebat când a apucat să citească romanul, care fusese lansat cu numai câteva zile în urmă. “Nu l-am citit, bre, mi-a răspuns. Acum vreun an mi-a citit el primul capitol, într-o seară. Aşa că nu mai fi cusurgiu, bre! Şi Cuvier tot aşa făcea, pleca de la un os şi reconstituia ditamai animalu’.”
10. Îi era frică de miliţieni …"