În Republica Socialistă România, talentul a fost considerat delict. Iar genialitatea, mai mult, era privită ca o crimă cu circumstanţe agravante. În aceste condiţii, talentatul pianist şi compozitor Dan Mizrahy a fost un infractor periculos, care făcea ravagii când punea mâna pe un instrument cu clape. Se poate spune chiar că a dat dovadă de delicvenţă juvenilă. În 1935, la vârsta de nouă ani, era deja student în anul I la Academai Regală de Muzică. Student la nouă ani? Înseamnă că profesorii au văzut în el un sâmbure de geniu. Problema e că autorităţile de atunci (cu o viitoare tentă fascistă – n.m.) au văzut altceva. Studiindu-i actele de identitate, au observat că este evreu. Fusese primit în Academie la o vârstă fragedă din motive de talent şi a fost răsplătit cu o frumoasă excludere forţată, din motive rasiale. Tânărul Mizrahy s-a autoexilat în Palestina ca să-şi continue studiile. A revenit însă în România după câţiva ani şi a participat în 1949 la fondarea Liceului de Muzică “Dinu Lipatti”. A fost din nou răsplătit de statul roman. Fără a fi judecat sau condamnat pentru vreo vină, a fost ţinut în arest timp de trei ani. Din care peste 400 de zile şi le-a petrecut în celule situate sub pământ, unde aerul era un lux, iar liniştea ca de mormânt, asurzitoare pentru urechea unui muzician. După eliberare, talentul l-a împins pe Dan Mizrahy spre noi aventuri cu comunişti. A devenit un mare interpret al operelor lui Gershwin. Tindea chiar spre statutul de cel mai mare gershwinolog român. Marele compozitor George Gershwin era american, mai concret, provenea dintr-o familie care emigrase din Rusia. Vă daţi seama ce dublă crimă comitea în statul comunist maestrul pianist Dan Mizrahy, care îndrăznea să promoveze muzica americanului fugar din Rusia? Făcuse puşcărie în subsoluri fără să fie condamnat pentru ceva, acum trebuie să încerce altă pedeapsă, de data asta motivat, pentru că-i plăcea muzica lui Gershwin: i s-a interzis să mai concerteze pentru Radio. Un soi de puşcărie în libertate. Din fericire, a trecut şi peste această condamnare. Acum (în septembrie 2008 – n.m.) maestrul are 82 de ani şi concertează de minune. Când aveţi ocazia, ascultaţi-l cu plăcere şi respect. Şi-a plătit crunt talentul.
Preluat din “Academia Caţavencu”, nr.38/2008 (autor Alexandru Căutiş).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu