Odata însa cu noile functii, creste apetitul de îmbogatire a lui Ady si apare prima “inginerie”. Adrian si Dana Nastase erau proprietarii imobilului din str. Aviator Jean Texier nr. 4, sector 1. În noua pozitie de înalt demnitar, având posibilitatea de a ocupa o locuinta de protocol (ceea ce a si obtinut), Ady trebuia sa mai aiba o locuinta “corespunzatoare”. Si atunci a încheiat un act fals de donatie a imobilului sau catre socru si în acest fel a devenit “homeless”.
Iata cum reiese falsul din CONTRACTUL DE DONATIE incheiat între Nastase Adrian si Nastase Daniela, soti, domiciliati în Bucuresti, str. Aviator Jean Texier nr.4, sector 1, având un descendent în calitate de donatori si Miculescu Angelo-Romeo- Constantin, domiciliat în Bucuresti, str. Pictor Negulici nr.18, etaj 1, apt.2, sector 1 (deci avea locuinta) în calitate de denator, a intervenit prezentul contract de donatie, în urmatoarele conditiuni: Noi, Nastase Adrian si Nastase Daniela, declaram ca donam socrului si, respectiv, tata, Miculescu Angelo-Romeo-Constantin, apartamentul duplex situat în Bucuresti, str. Av. Jean Texier nr.4, sector 1, care se compune din subsol, parter si etaj, cuprinzând vestibul, doua holuri, cinci camere, baie, bucatarie, debara, WC, oficiu, scara interioara, logie si pivnita, si din terenul existent în suprafata de 284 mp se transmite în folosinta 100 mp. Subsemnatul Miculescu Angelo-Romeo-Constantin declar ca primesc cu multumiri donatia ce se face de catre Nastase Adrian si Nastase Daniela si ma declar de acord cu continutul actului. Cunosc situatia juridica si de fapt a apartamentului ca fiind cea aratata de donatori. Prezenta donatie s-a perfectat în baza autorizatiei de înstrainare nr.1156/1991, eliberata de Primaria Sectorului 1, în care sunt cuprinse menniunile “Apartamentul se afla în perimetrul construibil al municipiului Bucuresti, într-o zona de locuinte neafectata de prevederile planului de sistematizare al municipiului Bucuresti”. Redactat si dactilografiat în sapte exemplare, la Notariatul de Stat, Sector 1, Bucuresti, astazi... data autentificarii... Semneaza - donatori (2), donator (1) si notarul public cu stampila oficiala.
Ca urmare a acestui aranjament, A. Nastase, cu sotia si fiul, s-a mutat în locuin]a de protocol din str. Maresal Prezan nr. 4, pe care o ocupa, din 1992, în calitate de continuu înalt demnitar. El a adus îmbunatatiri acestei vile (cu banii de la buget, casa fiind proprietate a statului), apoi a cumparat-o, cand s-au vândut aceste proprietati de stat, cu (nimeni nu stie!) un pret necorespunzator valorii ei. Apartamentul din str. Av. Jean Texier nr. 4, locuit înainte de 1989 de sotii Nastase, l-au cumparat, ulterior, desigur, pe un pret mult sub valoarea lui reala. Dupa fals, casa era sediul “Cabinetului de avocatura” Adrian Nastase si al Funda]iei “România Mileniului Trei”, condusa din umbra de Adrian, dar oficial de consoarta sa.
De atunci, din 1990, de când tara cunoaste o noua banda politica venita la cârma, de când lichelele cameleonice s-au tras una pe alta, rapid, printre ele fiind si bisexualul Adrian Nastase, s-au cimentat relatii noi, prostind un întreg popor traumatizat de comunism, naucit de dezinformarile loviturii de stat, minjit prin “baia de sânge”, de “teroristii care trageau din orice pozitie” si cei 60.000 de morti (ai lui Brucan). Si au venit din urma securistii, care îi aveau la mâna pe uzurpatorii lui Ceausescu (dar si pe noii demnitari) cumparându-si astfel iertarea si neoexistenta în noua epoca, o epoca a furtului, a jafului national, a santajului si a nemerniciei. Adrian Nastase a trecut rapid de la un stapân la altul, de la “nomenclaturistic~” la “nesatiul posesiunii” si la capitalistizare.
Socrul, Angelo Miculescu, dupa lovitura de stat din decembrie 1989, a lucrat în cadrul firmei “POOLGEC”, proprietatea lui George Paunescu (conducatorul firmei securiste “CRESCENT”). Despre acest domn, tot tigan, vom scrie cu alta ocazie, în relatie cu Nastase. George Paunescu a exercitat mari presiuni asupra ministrului Agriculturii si Alimentatiei, Ioan Oancea, ca acesta sa accepte importul de catre “POOLGEC”- imediat - a unui milion tone grâu de panificatie. Presiunile au fost facute de “salariatul” firmei, Angelo Miculescu, toate telefoanele s-au dat “pe scurt” din cabinetul lui Adrian Nastase, ginerele lui Angelo Miculescu. Presiunile au continuat, grâul taranilor români a putrezit prin podurile caselor sau a fost mâncat de soareci prin hambare, în loc sa fie cumparat pentru stocul de rezerva al statului. Evident, pretul pâinii pentru populatie în urma importului facut de “POOLGEC” s-a majorat corespunzator cu comisionul obtinut de firma “POOLGEC”, tranzactie din care si socrul si ginerele au avut partea lor.
Ca ministru de Externe, Adrian N~stase a fost criticat de presa din tara si straina, fiind acuzat de atitudine ruso-fil~. Astfel, cotidianul din Ungaria “Maghyar Nemzet” a publicat, dupa semnarea Tratatului cu Rusia de catre Adrian Nastase, un articol intitulat “Noul conducator” (semnat de Molnar Gusztav). Articolul contine o critica vehementa împotriva lui Nastase, considerat de autor ca “al doilea om al celui mai puternic partid român”. Printre altele, Adrian N~stase este acuzat de “atitudine fatisa antiNATO si rusofila”, de care este acuzat si comandantul adjunct al contraspionajului militar român. Jurnalistul maghiar îl mai acuza pe Nastase ca încearca sa imprime partidului o linie na]ionalista (gen Ceausescu), bazându-se pe fostele structuri ale Securitatii.
CATEVA PRECIZARI:
1. Este greseala mea, când am trecut numele de familie DUMITRU taranului sarac spre mijlocas, din Tartasesti, tatal biologic al lui Marin Nastase. Adevaratul sau nume de familie a fost GRIGORE, încât cei doi copii rezultati din casatoria lui oficiala cu tiganca din Tartasesti au purtat numele de familie GRIGORE (un baiat, Constantin-Costel si o fata). Nastase Marin (Titi) a pastrat numele de familie al mamei sale, cât si trasaturile rasei mamei;
2. Nu am fost destul de detailat în legatura cu felul cum a acaparat familia Marin si Elena Nastase averea compusa din vila din Aviator Petre Cretu nr. 60, cât si bunurile mobile de mare valoare ale matusii sale, sora tatalui Elenei Nastase, Elena Ciolan. Dupa ce Elena Ciolan a pierdut locuinta (prin nationalizare) si sotul ei, inginer M. Ciolan, a fost dat afara din seviciu si apoi a decedat, ea a beneficiat de o pensie “simbolica” de urmas. A trait foarte greu si a reusit la început sa vânda câteva piese de mobilier. Atunci a intervenit cu dârzenie nepoata ei, Elena Nastase, simtind prada. Ea i-a interzis matusii, din ce în ce mai amnezica, sa vânda ceva din fosta ei casa si, ca sa fie sigura, a izolat-o de prieteni, de tot restul familiei, dupa directivele sotului, Marin Nastase. În 1984, Elena Ciolan ajunsese în stare avansata de dementa (senilitate); în 1989, i s-a luat semnatura pe un testament (vezi Partea III din acest serial). Înainte însa de moartea batrânei (mai 1990) si dupa, familia acaparatoare, Elena si Marin, plus Adrian Nastase, au “preluat” mobila de certa valoare, adusa din Franta (covoare persane, tablouri si o bogata colectie de argintarie).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu