Ce naste din pisicã, soareci mãnîncã – sau aschia nu sare departe de trunchi...
Anii au trecut în goana lor nebunã, Ady a crescut si a ajuns elev în cursul superior al aceluiasi liceu, Nr.1, fost Colegiul National Sfîntul Sava”. Viata familiei Nãstase a mers în acelasi fel, pînã prin 1963-64, cînd Marin Nãstase, anticomunistul convins si antisovieticul si mai convins, a hotãrît sã se înscrie în rîndurile PCR, spunînd celor apropiaji chiar asa: Îmi dau seama cã viitorul este al comunismului, mã înscriu în PCR si la fel îmi voi înscrie si copiii în partid”. Marin Nãstase s-a tinut de cuvînt, s-a înscris si a devenit membru PCR. Din acel moment, viata lui si a copiilor sãi a luat o nouã directie, aceea a imposturii, deoarece el nu a urmãrit decît avantajele materiale imediate, nici vorbã de vreo motivare ideologicã!
Alesul Românilor pentru Presedintie
Pe mãsurã ce crestea, Adrian (Ady) afisa evident caracteristicile rasei bunicii lui de la Tãrtãsesti: viclean si hot ; în schimb, sora lui, Dana, semãna cu mama ei: blîndã, naivã, chiar prostutã. La 12 ani, Ady si-a descoperit, subit, bucuria de a se juca la vãrul sãu mai mic cu 6 ani, si de aceea îl vizita aproape zilnic, dupã scoalã. Dar nu ca sã se distreze altfel decît cu timbrele postale din cele 3 clasoare ale unchiului sãu. Si astfel, zi de zi, cum apãrea, dupã ce mãtusa sa îl trata cu sandvisuri, el cerea clasoarele cu timbre, ca sã se joace”. Dupã cîteva sãptãmîni, mãtusa a observat cã nu mai exista nici un timbru în cele 3 clasoare. Asa a început, cu furtisagul, sã colectioneze mãrci postale. Si, de atunci, i s-a dezvoltat dorinta de a colecta, mai ales prin acaparare si furt. Odatã cu noua pozitie privilegiatã a lui Marin Nãstase (Titi), nu numai de membru de partid, cît si de colaborator al Securitãtii, sînt indicii cã si Ady a fost, încã de pe atunci, din ultimele clase de liceu, adoptat” de Securitate. Deodatã a devenit elev fruntas, iar atunci cînd la liceu venea vreo delegatie de strãini din tãrile capitaliste, întotdeauna, cuvîntul de bun-venit”, în limba englezã sau francezã, era rostit de elevul Nãstase M. Adrian. Cînd era în ultima clasã de liceu, în revista Magazin istoric”, au apãrut, sub semnãtura lui, unele comunicãri sau precizãri privind evenimente ori conducãtori din istoria medievalã a României, în special din zonele Banatului si Transilvaniei. Unele comunicãri erau inedite, rodul cercetãrilor” elevului Nãstase M. Adrian, uneori precise puneri la punct. Probabil cã atunci multi s-au mirat sau l-au lãudat pe autorul unor asemenea studii serioase, cu toatã vîrsta sa adolescentinã. Nimeni însã nu a stiut cã, de fapt, contributia lui Adrian - elevul minune - nu era decît semnãtura, cãci autorul adevãrat era “iubitul” lui, fostul profesor de istorie lon D. Suciu, de la Universitatea din Bucuresti, epurat din cadrele universitare în 1946, condamnat politic de 3 ori si binecunoscut ca homosexual, dar si ca un specialist în istoria medievalã a Banatului si Transilvaniei.
Aschia nu sare departe de trunchi
Legãtura lor a fost de lungã duratã, ba chiar au purtat si verighete. Desi Ionicã Suciu era mult mai în vîrstã, legãtura a fost pasionalã, si astfel a apãrut si aceastã mostenire de la tatãl sãu - bisexualitatea. Într-o searã, Adrian a plecat, beat de amor si de alcool, de la Suciu. Aproape de casã a cãzut pe trotuar; pozitie în care l-a gãsit taicã-sãu. Acesta, în 1oc sã reclame cazul la Militie sau sã-l confrunte pe Suciu, i-a dat doar un telefon. Adrian a intrat apoi la Facultatea de Drept si, ca student, si-a continuat viata sexualã dublã. Deseori, invita la el acasã studenti negri, cu care se închidea în camerã, spunîndu-i mamei sale sã nu-i deranjeze, cã studiazã. Si biata mamã, în naivitatea femeilor generatiilor trecute, nu avea decît cuvinte de laudã pentru fiul ei asa de studios. Încã de pe la 14-15 ani, Marin-tatãl l-a format pe Adrian, prin spãlarea creierului”, în mod constructiv, spunîndu-i de o mie de ori cã este superinteligent si cã va ajunge mare, dar cã trebuie sã se cãsãtoreascã cu o fatã din înalta nomenclaturã comunistã. Probabil cã asa sunau indicatiile de sus. La rîndul sãu, Marin a mai dat o loviturã importantã a vietii sale - a încercat, mai întîi la Timisoara, sã-si ia un doctorat, dar nu a reusit. Atunci a pus în miscare toatã mierea stupilor din Tãrtãsesti, pe care a vîndut-o, alãturi de alte produse agricole, si - cu banii adunati, plus o vorbã bunã” de la Secu” si-a luat titlul de doctor în izotopi radioactivi”, la Bucuresti. Asa cã a devenit Doctor Inginer Marin Nãstase, fãrã sã stie ceva despre izotopii radioactivi. Nu cã i-ar fi fost foarte necesar acest titlu în cariera sa de cercetãtor stiintific sau în cariera universitarã - el habar n-avea de fizicã atomicã. A procurat doar o carte din strãinãtate, pe care a tradus-o. Titlul i-a trebuit sã justifice cã nu-i un oarecare ingineras, ci un om de stiintã, adicã un doctor-inginer sadea. Si, în aceastã calitate, a fãcut, ulterior, parte din mai multe delegatii de oameni de stiintã români, care au mers în strãinãtate, ca invitati la diferite ocazii. Iar Marin Titi Nãstase participa ca ochiul si urechea” vigilentei Securitãti, fãrã teama ca un ditamai doctor-inginer sã fie bãnuit de turnãtor. A fost în delegatii în Cehoslovacia, China, Franta, Suedia (6 luni) si alte tãri; ca rezultat al acestor plecãri, situatia familiei nu s-a schimbat cu nimic; banii primiti pentru deplasãri în
strãinãtate, în valutã, i-a cheltuit pentru sufletul sãu, pentru tabieturile sale: masina, tigãrile Kent”, mesele la restaurant. Sotia, biata lui consoartã, a purtat acelasi palton (fãcut dintr-o manta militãreascã, transformatã si vopsitã) peste 20 de ani. Si tot cartofii si fasolea au fost hrana ei si a copiilor. În toti acesti ani, de urcus vertiginos al semi-tiganului Marin Nãstase, el si-a mai pregãtit o loviturã de imagine”, care i-a adus bani, glorie, grade militare succesive de rezervist (pînã la cel de general) si a fost înmormîntat, cu onoruri militare, la Cimitirul Ghencea-militar. Cum comunistii au cãutat cu insistentã sã-si aibã eroii lor antifascisti, Marin Nãstase si-a ticluit o poveste mincinoasã, pe care nimeni n-a verificat-o; dealtfel, era si greu de verificat, dupã aproape 40 de ani de la sfîrsitul rãzboiului. Basmul bulibasei suna cam asa: a fost odatã, ca niciodatã, în Brasov, si se fãcea cã un tînãr ofiter de antiaerianã, care soma, din lipsã de activitate militarã, rãtãcea de unul singur, a doua zi imediat dupã 23 August 1944, pe una din strãzile orasului; deodatã, a apãrut o coloanã germanã de camioane cu soldati si armament, care se retrãgea de undeva, în confuzie si mare grãbire. Comandantul coloanei, un ofiter superior, vãzînd un chipes ofiter român, fost camarad de luptã (teoretic), a oprit coloana si, politicos, l-a întrebat pe ofiterul român, care s-a întîmplat sã fie chiar Marin Nãstase, care e directia spre Vest, spre Cluj. Proastã inspiratie a ofiterului german, care, în loc sã aleagã un locuitor al Brasovului, oras care avea pe atunci o bunã populatie sãseascã, l-a preferat pe ofiiterul român ce nutrea, în ascuns, sentimente de urã fatã de fascisti si de mare admiratie fatã de armata si poporul rus, libertate ne-a adus”. Ca urmare, ofiterul român i-a indicat o directie contrarie, care mergea spre Moldova, si care ducea, de altfel, spre o fundãturã, drum bine stiut de bulibasa artileristã. Deci coloana germanã a plecat în directia indicatã de ofiterul Nãstase si s-a înfundat undeva, unde a fost pe de-a-ntregul capturatã de Armata Rosie, biruitoare. Prin anii ‘80, dupã aceastã poveste, s-a turnat un film inspirat din lupta contra fascismului. Nãstase a fost consilierul regizorului si a încasat nu numai onorariul pentru munca sa, dar si o primã suplimentarã si decoratii. Nimeni nu s-a întrebat, în anii turnãrii acestui film fantezist, dacã sublocotenentul Nãstase chiar a sãvîrsit asemenea faptã si, dacã a fãcut-o, atunci de ce în anul 1946 totusi a fost epurat din armatã - fiind în asemenea grad devotat de timpuriu partidului si comunismului - sau, dacã a fãptuit acest lucru, de ce l-a tinut secret circa 40 de ani? Sfînta imposturã! În acei ani s-a considerat el oare curat ca lacrima fatã de partid si devotat institutiei cu care colabora? Într-adevãr, a avut grijã ca, dupã izgonirea Regelui, în 1947, sã arunce în Dîmbovita sabia pe care a primit-o în 1942 din mîna Regelui, si cu asta a considerat cã nu a mai ascuns nimic tovarãsilor, nici mãcar averea de la Tãrtãsesti. Dupã terminarea Facultãtii de Drept si obtinerea licentei, Adrian Nãstase (Ady) a lucrat undeva, la Presedintia Consiliului de Ministri, repartizat... stiti de cine. Dar a mai detinut o functie: a fost cooptat ca membru al Asociatiei de Strîngere a Relatiilor cu Strãinãtatea, respectiv al Asociatiei de Prietenie Româno-Americanã, Româno-Englezã, Româno-Francezã etc. etc. Astfel, el avea avantajul privilegiat al pãtrunderii fãrã fricã (în misiune) în ambasadele acelor tãri, cu ocazia sãrbãtorilor lor nationale sau la alte manifestãri social-culturale. Acolo se bucura de dublu avantaj, datoritã pãtrunderii si cunostintelor sale în limbile englezã si francezã, învãtate cu meditatori, avea posibilitatea sã vîneze victime, atît pentru Securitate, cît si pentru el. Atunci el a lucrat pentru DIE, serviciul strãinilor în trecere pe teritoriul român, adicã pe un american, de exemplu, îl cunostea la Ambasada SUA, unde Ady era invitat cu ocazia sãrbãtoririi Independentei SUA, 4 lulie – Adrian, amabil si serviabil, americanul, fericit cã a întîlnit un localnic cu care se putea întelege. Adrian îl invita la Operã, la Athénée Palace si în alte locuri frumoase, pentru ca, în acest fel, sub masca amicitiei, sã afle scopul precis al vizitei americanului la Bucuresti; putea constata orice din întrebãrile puse, ce-l interesa. Afla dacã intentiona sã întîlneascã o anumitã persoanã, cetãtean român, si, în acelasi timp, gãsea si partenere ori parteneri pentru relatiile sale bisexuale. La un moment dat, s-a pricopsit cu o suedezã, pe care chiar a gãzduit-o acasã, în familie; cum putea oare mama lui, în aceastã situatie, sã-l bãnuiascã pe Adisor al ei cã fãcea ceva împotriva firii, mai ales cã ea nu stãtea decît acasã si cunostea doar drumul spre piatã?! Nu avea prietene, nimeni nu o vizita. Relatiile
cu familia ei erau rupte, la cererea sotului, ca fiind neconforme cu noua lui linie de impostor-colaborationist. Tot pe la ambasade, la cea a Frantei de data aceasta, a cunoscut un francez distins, partener homosexual, care l-a invitat la Paris (individul fiind o personalitate), asa cã Adisor, pe post de fetitã, a primit imediat pasaportul si a plecat pe malurile Senei, unde a avut o lunã de miere” de toatã frumusetea; frantuzul amorezat l-a plimbat prin toatã Franta si l-a fãcut pe deplin fericit. Întors în tarã, el a intrat într-o altã aventurã, de data asta ca bãiat. La Ambasada SUA, a întîlnit o tînãrã naivã, americancã, ai cãrei pãrinti, evrei, pãrãsiserã România în 1951, stabilindu-se la New York, unde tatãl profesa medicina. Tînãra, studentã, pregãtea o lucrare despre România, iar Ady s-a oferit imediat sã o ajute, fapt pentru care a gãzduit-o mai multe luni si cu care a întretinut nu numai relatii sexuale normale, dar a si întocmit planuri serioase de cãsãtorie. Pe vremea aceea, Adrian Nãstase nu nutrea încã dorinta de a fi conducãtor al României, i-ar fi plãcut sã trãiascã în America, sub capitalisti. Tînãra new-yorkezã era atît de prostutã încît a citit notele informative despre ea, fãcute de iubitul ei, care, din neglijentã, le-a uitat în camerã. Cînd l-a întrebat despre ele, el a linistit-o cã asa trebuie procedat, prin lege, cînd gãzduiesti cetãteni strãini si a convins-o sã nu se alarmeze. Între timp, fata s-a îndrãgostit cu adevãrat de el, dar tatãl ei a aflat motivul prelungitei sale sederi în tarã si cine este cel care voia sã-i fie ginere, si si-a chemat fata urgent la New York, i-a spus totul si a trimis-o în Franta, la studii, asa cã tesãtura lui Ady s-a destrãmat. Ea a apucat sã-i comunice ceea ce stia tatãl ei. Reactia imediatã a lui Adrian fatã de un prieten a fost: De unde stie el? A fost la c... meu?”. Probabil cã au mai apãrut si alte asemenea iubiri”. Iar despre cei descusuti informativ se va afla doar dacã, vreodatã, vor fi date publicitãtii dosarele si dacã vor mai exista aceste dosare ale lui Nãstase (de activitate asiduã în cadrul DIE si ale procesului Suciu). Cînd, cu cîtiva ani în urmã, a izbucnit scandalul Priboi, presa întreagã a înregistrat actiunile furioase de apãrare a lui Priboi de cãtre primul-ministru al României, Adrian Nãstase. Ce legãturã poate fi (cã de rudenie nu este) între un pretins intelectual de rasã, doctor în Drept, profesor universitar, si un ofiter tortionar, dovedit semidoct si semianalfabet original, recrutat din drojdia societãtii si instruit în scolile politiei politice, unde a învãtat ura de clasã, ura de oameni, deci o brutã? Priboi i-a botezat lui Nãstase primul copil. Priboi a fost ridicat de Nãstase în ritmul urcusului sãu politic: purtãtor de cuvînt, deputat PDSR, consilier personal. Si nimeni nu s-a întrebat de ce Nãstase urãste ideea deconspirãrii Securitãtii si s-a opus cu vehementã ca dosarul lui Priboi sã fie fãcut public. Explicatia este simplã: Priboi a fost legãtura lui Nãstase cu Securitatea, a fost îndrumãtorul lui. Dacã Priboi este descoperit si, eventual, adus în fata justitiei, atunci el va vorbi si de Adrian Nãstase, si de colaborarea lor. Or, în acest caz, urmeazã prãbusirea de pe înaltul soclu pe care si 1-a construit. Presa din tarã a anuntat cã la examenul de bacalaureat pãrintii au fost de acord sã se facã publice rezultatele obtinute de elevi, cu o singurã exceptie: pãrintii elevului Andrei A. Nãstase (Adrian si Dana) de la Liceul Jean Monet”. Initial s-ar putea aprecia modestia si dorinta de a pãstra un secret familial. Dar n-a fost sã fie asa! La finalul examenului de bacalaureat s-a anuntat, de data asta, cã odrasla premierului a obtinut cea mai mare notã, si pe liceu, si pe Bucuresti. Si atunci unde ar fi modestia? Faptul a reamintit, celor ce cunosc amãnuntele, o altã asemenea situatie, petrecutã cu cîteva decade înainte, dar cu alti actori pe scenã. Dana, sora lui Adrian, a dat examen de admitere la Facultatea de Filologie (sectia englezã) si a cãzut la examen, fapt pentru care plîngea acasã în hohote, cu toate consolãrile mamei sale. Tatãl, Marin Nãstase, nu era acasã. Cînd a venit, el si-a gãsit fiica în lacrimi. A aflat cauza, si-a îmbrãcat pardesiul imediat si a iesit în rãcoarea serii de toamnã. Dupã o orã s-a întors si, vesel, i-a spus fetei: ai reusit! A doua zi, pe listele celor reusiti la admiterea la limba englezã a apãrut si numele Nãstase M. Dana. Este de bãnuit cã tãticul a fãcut un tîrg acolo unde s-a dus, fiindcã la absolvirea facultãtii Dana nu a fost angajatã ca profesoarã, ci ca salariatã a unei firme de comert exterior. Or, se stie de cine apartineau Comertul Exterior, Externele, Turismul s.a. Dana a fost trimisã imediat în Siria, apoi în Norvegia si Olanda (în coasta NATO). Dupã 1989, a avut
servicii numai în contact cu strãinii, la Sofitel, Sörös si la multi altii, la fel de importanti. Asa cã istoria s-a repetat, între douã examene: tatãl a avut timpul sã aranjeze ca fiul sãu sã cunoascã subiectele (sau altã metodã) pentru evitarea oricãrei surprize.
Alte cîteva esecuri
Au urmat o serie de evenimente care, analizate acum, dupã scurgerea timpului, apar nu tocmai plãcute familiei Nãstase Scatiu”. Cu tot doctoratul în izotopi radioactivi, cu toatã practica de asistent la Institutul de Petrol si Gaze, pentru a fi pãstrat în Bucuresti (la mutarea din Capitalã a acestui institut) sau din alte ratiuni, dr. ing. Nãstase a fost trimis pe postul de director al Învãtãmîntului Profesional din Ministerul Învãtãmîntului, un post de birocrat, care ar fi putut fi obtinut de oricare alt inginer, nu de un doctor inginer specialist” în izotopi radioactivi, deci nu un post de mare prestigiu, ca profesor universitar. Prin 1973-1974, prof. dr. ing. a avut din nou o problemã” cu fiul sãu, care si-a continuat vechea relatie cu I. D. Suciu. De data asta, acest viciat mergea cu Adisor la portile fabricilor si, cu tehnica specificã tuturor corupãtorilor, ademenea tineri muncitori, atrasi si de titlul sãu de fost profesor. La aceste racolãri a participat si acela care, peste ani, avea sã pretindã sã conducã România si pe care, din lasitate, chiar si fostul Rege l-a declarat cea mai importantã persoanã a anului 2003. Tinerii racolati, adusi în casa lui Suciu, se întreceau în betii si orgii, printre partide de sex si perversiuni sexuale. Cum a aflat Militia, rãmîne (încã) o mare enigmã. S-o fi lãudat vreunul dintre tinerei? Vecinii au raportat activitãti suspecte sectoristului? Sau Suciu era deja cunoscut Sectiei de Moravuri? Cert este cã militienii au a cãzut în mijlocul unui asemenea dezmãt, dupã ce înainte, de pe o scarã a unei masini de pompieri, se fotografiase pe fereastrã totul. A urmat ancheta, în care vinovatii principali erau I. D. Suciu si Adrian Nãstase, ca racolatori si corupãtori. Pînã în seara procesului, asa s-a stiut, dar a doua zi a urmat bomba: acuzat - lon D. Suciu, martor al acuzãrii - Adrian Nãstase! I.D. Suciu, pentru inversiuni sexuale si corupere a unor bravi fii ai clasei muncitoare, a fost condamnat la 8 ani. Dupã executarea pedepsei, au urmat alti 6 ani deportare în Bãrãgan, Suciu fiind considerat un pericol social. Îngerul pãzitor, fie el Priboi sau altul, l-a fãcut pe Adrian Nãstase curat ca lacrima, într-un proces cu usile închise, deci fãrã public, cu numai ceva lucrãtori” de Militie si Securitate, proces tinut prin 1973. Dar si favoritul zeilor”, Nãstase, a avut cumva de suferit. În mod discret, el a fost scos de la Presedintia Consiliului de Ministri si expediat, ca cercetãtor, la Institutul de Drept Penal. Toatã aceastã întîmplare a constituit un semnal de alarmã pentru Marin Nãstase, tatãl. Si, în linistea noptii, a plãnuit sã-1 cãsãtoreascã pe Adrian, sã-i dea o identitate socialã nouã, nimeni nemaiputîndu-l acuza de invers“, sperînd, în acelasi timp, sã-i gãseascã o viitoare sotie tot asa de naivã si necunoscãtoare cum îsi alesese el. Problema era însã mai complicatã, deoarece, conform dorintei tatã-fiu, viitoarea doamnã Adrian Nãstase mai trebuia sã fie si fiicã de nomenclaturist, care sã punã umãrul si la prestigiul familiei, si la ridicarea politicã a progeniturii tigãnesti, Adrian Nãstase. Norocul i-a zîmbit din nou lui Marin Nãstase. La Directia Învãtãmîntului Profesional, pe care o conducea, se afla, ca sefã de cadre, sotia fostului ministru de Externe, comunistul ilegalist, Grigore Preoteasa, mort în accidentul de avion din 1957, de la Moscova. Tovarãsa Preoteasa avea o fiicã studentã la filologie, în anul III sau IV, la Universitatea Bucuresti. Marin Nãstase, directorul, a fãcut pe petitoarea, a convins-o pe tovarãsa sã-si mãrite fata, el fiind motorul” care a reusit sã-si însoare/mãrite bãiatul, desigur, pãstrînd secretul despre fiul sãu, pãstrîndu-l pînã la moarte si fatã de sotia sa, care, dacã l-ar fi cunoscut, si-ar fi explicat mai bine propria ei viatã conjugalã. Sforile au fost trase, tinerii se zice cã s-au plãcut, se zice cã s-au si iubit chiar, oricum, cãsãtoria lui Adrian cu domnisoara/tovarãsa Preoteasa-fiicã s-a aranjat. De toate sforãriile tatãlui sãu, Adrian s-a tinut departe, dar s-a conformat, ca fiu ascultãtor. Si, cum ambele familii erau comuniste”, s-a aranjat numai cãsãtoria civilã, nu si cea religioasã. Pe vremea aceea, Adrian nu stia sã-si facã nici semnul Crucii, nu frecventa bisericile la slujbele religioase, asa
cum o va face peste 30 de ani. Cãsãtoria civilã a avut loc la Primãria din Piata Amzei, în prezenta unei echipe de tãrani secui (tov. Preoteasa-mama era unguroaicã, din secuime), îmbrãcati în hainele lor de la tarã traditionale, si a altor cîtorva persoane, selectionate cu grijã de Marin (Titi) Nãstase, din partea familiei lui: doar fratele sãu cu sotia, iar din partea Elenei Dragomirescu-Nãstase (mama ginerelui) doar o sorã cu sotul. Dupã încheierea ceremoniei si oferirea unei cupe de sampanie cu biscuiti, a urmat un prînz, la CoS”, dar socrul, Marin, s-a îngrijit sã elimine dintre invitatii prezenti la Starea Civilã pe fratele sãu cu sotia (fost comerciant, nationalizat în anul 1948) si pe sora bunã a mamei-soacre a lui Adrian, cu sotul, fost detinut politic, desi ar mai fi avut 3 frati si pãrintii în Bucuresti, nechemati, pentru a nu da explicatii tov. Preoteasa despre acesti dusmani de clasã” pe care îi invitase (doar ca decor) la ceremonia cãsãtoriei, unde nu atrãseserã atentia nimãnui. A doua zi dupã cãsãtoria civilã, Adrian Nãstase s-a mutat sã locuiascã în casa tov. Preoteasa, din Parcul Primãverii, îndeplinindu-se dorinta combinatã (a tatãlui sãu si a lui) de a deveni sot de fiicã de nomenclaturist. Totul dovedea cã planurile lui Marin s-au realizat si cã mergeau pe drumul dorit de el. Dar n-a fost sã fie asa! Dupã cîteva zile de om cãsãtorit cu o tînãrã frumoasã, atractivã si foarte simpaticã, într-o searã, pe la orele 11, cineva a sunat la usa familiei Nãstase. La întrebarea doamnei Nãstase cine este?”, a rãspuns fiul Ady. A urmat un dialog scurt: Ce s-a întîmplat, Adisor, mamã?” Rãspunsul: Mamã, dacã nu mã primesti în casã, lasã-mã sã dorm în hol, nu vreau sã mã mai întorc la ea”. Si mama a mai întrebat apoi: De ce, mamã, este o fatã bunã, frumoasã?!” Rãspunsul a fost: Eu vreau sã studiez, sã citesc, si ea mã solicitã prea mult!” A doua zi, doamna Preoteasa a vizitat, cu mare scandal, familia Nãstase, spunîndu-le, fãrã alte explicatii inutile, cã, în noaptea anterioarã, Adrian si-a pãrãsit tînãra sotie, sãrind pe fereastrã, bineînteles fãrã stirea cuiva din casã. Au continuat discutiile între patru ochi”, între Marin (Titi) tatãl si tov. Preoteasa - mama tinerei doamne Nãstase. Nu vom sti niciodatã dacã tãticul lui Adisor i-a dezvãluit mamei victimei” devierea sexualã a fiului. Nu s-a putut gîndi cã Adisor al ei îsi va schimba gusturile amoroase” atît de repede. A urmat apoi divortul. Ceva mai tîrziu, fiica tov. Preoteasa s-a recãsãtorit. Adrian si-a continuat viata lui de burlac, cu aventurile, bucuriile, necazurile si, mai ales, cu mari succese profesionale, fiind sprijinit, desigur, de îngerul cu epoleti”, pãzitorul grijuliu, si ajutat, bineînteles, pentru randamentul lui.
NOTÃ. Îmi asum toatã responsabilitatea pentru afirmatiile fãcute în acest articol si îi multumesc, pe aceastã cale, domnului Grigore L. CULIAN, editorul ziarului New York Magazin”, pentru curajul, demnitatea si hotãrîrea cu care a luat decizia publicãrii unui material care aduce la cunostinta opiniei publice fapte adevãrate, legate de ascensiunea politicã fulminantã a unui alt fost nomenclaturist comunist care, iatã, doreste sã devinã presedintele României.
Aurel Sergiu MARINESCU, Scriitor, fost detinut politic (Text reprodus din ziarul New York Magazin“, numerele din 8 si 15 septembrie 2004)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu