Cum aduc televiziunile mogulilor ţigăneala în spaţiul public

Fără pretenţia unei definiţii academice, spaţiul public din România, reflectat de televiziuni, ar trebui să fie locul populat de idei benefice pentru cetate şi de persoane capabile să reprezinte asemenea idei. Din păcate, la televiziunile mogulilor predomină mahalaua gândirii şi ţigăneala în stare pură. De exemplu, sunt prezentaţi manelişti ce prezintă o limbă română stâlcită în ultimul hal, adepţii unui jeg de muzică, cetăţeni (?) care nu plătesc un leu impozit la stat din câştigurile fabuloase realizate la tot soiul de petreceri de mahala, plus ce mai cumpără fraierii “care este” din acele manele. Sugestiv, în acest sens, a fost programul de Revelion 2010 a postului “Antena1-mereu aproape de ţigăneală”, unde au fost preponderent manele (Antena1-program de revelion). Trecem la NaţionalTV, acolo unde pensionarii o pot vedea mereu pe Corina Chiriac, dacă tot le-a fost băgată pe gât vreme de 20 de ani înainte de ’89. În programul de Revelon 2010, găsim la postul fraţilor Micula (cotizanţi la PNL) următoarea secţiune: “După miezul nopţii, de la ora 01.00, distracţia continuă cu "O floare şi doi iubăreţi". Şi atunci cînd floarea este Rada de la Chişinău, iar iubăreţii sînt Vali Vijelie şi Sorinel Puştiu este evident că telespectatorii Naţional TV vor asculta pînă în zori toată floarea muzicii lăutăreşti şi a manelelor.” (NaţionalTV-program de revelion). Păi, să nu laşi calul flămând în sufragerie cu un asemenea program. Ajungem la KanalD, acolo unde patronii turci ai postului respectiv cred cu tărie că datul din buric contribuie straşnic la întărirea moralei creştine în Valahia. În acelaşi program de Revelion 2010, găsim la un moment dat, ora 22, 31 decembrie 2009, emisiunea “La şuetă cu Bahmu”. Se poate uşor presupune că soţia, divorţată a 1001 oară, patronului postului TarafTV, Silviu Prigoană, a adus manelişti cu toptanul la o asemenea emisiune(KanalD-program de revelion). Trecem la ProTV, acolo unde găsim în programul de Revelion 2010 emisiunea “Revelion fără număr”, cu tot soiul de manelişti şi alte specimene agramate (ProTV-program de revelion). Cam aşa înţeleg televiziunile mogulilor să modeleze deprinderile românilor din România anului 2010, prezentându-ne drept nişte ţigani care dau din buric şi fredonează “să moară duşmanii mei” sau “iar am pus-o”. Este aceasta România noastră? Răspunsul este, evident, NU. Iată şi un text de pe Facebook, în cazul în care vreţi să vă alăturaţi unui grup (Treziţi-vă! Asta nu e România noastră!).

Miscarea Romanilor destepti, integri si cu atitudine!

DOUA ROMANII!

Suntem blocati, inerti, paralizati privind la doua Romanii: Romania LOR – hotii, coruptii, agramatii, tupeistii si Romania NOASTRA- a oamenilor cinstiti, muncitori, pregatiti, integri, capabili, tineri si destepti. Suntem dezamagiti, obositi, paralizati in plan politic, mentinuti in aceasta stare de inertie, in mod premeditat, de clasa politica, multumita de faptul ca noi am incetat sa mai reactionam si nu facem decat sa ne vedem de treaba noastra si sa ne platim cuminti taxele, multumindu-ne sa ne plangem si sa injuram. Nimeni nu mai vrea sa riste, am devenit spectatori la ceea ce ni se intampla.

NU SE MAI POATE ASA!

Petre Tutea nu a luptat o viata pentru ca d-ra din Bamboo si un cioban sa fie alesi sa ne reprezinte in Parlamentul European. Probabil se rasuceste in mormant cand vede un popor cultivat ascultandu-si conducatorii schimonosind cuvantul Google. Toti cei care au murit la Revolutie nu au facut-o pentru ca noi sa ajungem sa fim batjocoriti si sfidati de doamne cu tupeu ce beneficiaza de bugete de milioane din banii nostri. Avem o responsabilitate fata de cei de dinaintea noastra care au crezut in noi, fata de noi insine si fata de copiii nostri, sa actionam. Ni s-a inculcat ideea ca nu putem face nimic, ca orice tentativa este sortita esecului, ca nu ne putem uni, ca suntem un popor de incapabili! Nu suntem! Trebuie spart acest tipar care le convine de minune analfabetilor si hotilor care ne conduc.

SUNTEM MILIOANE DE ROMANI DESTEPTI!!!

Suntem milioane de romani educati- ne-am tocit coatele pe bancile scolilor, am trecut prin emotiile examenelor, prin stresul sesiunilor, multi am facut Master, Doctorate, in Romania si in strainatate, am visat sa schimbam lumea… ca sa ne conduca niste analfabeti acum?

Suntem milioane de romani muncitori, corecti, integri, cu initiativa- intre 8 si 16 ore pe zi ne straduim sa adaugam valoare, in businessul nostru sau in businessul altcuiva, ne luptam cu taskuri, deadline-uri, traininguri, clienti dificili, bugete de mii de euro sau de milioane, previziuni, team buildinguri, PowerPointuri, sedinte, stress- ca sa ne conduca si sfideze niste hoti si niste parveniti?

Sunt milioane de romani care au plecat scarbiti din tara, cladesc economia altor tari, cu sufletul sfasiat de dorul de tara lor si tanjind dupa acel concept de Acasa, pierdut in mocirla cotidianului romanesc. S-ar intoarce fara ezitare in Romania, dar cum ar putea suporta haosul de aici, mai ales dupa ce au trait intr-o tara civilizata?

Atatea milioane de oameni destepti, integri si cu bun-simt ...suntem paralizati! Ne platim mecanic taxele si ne dam cuminti la o parte cand in masinile cu girofar trece un agramat, un hot sau o papusa blonda cu tupeu si cu un singur talent, platit mult prea scump, din banii nostri.

ENOUGH IS ENOUGH! NE INTOARCEM ACASA!!!

Nu se mai poate asa! Enough is enough! Facem apel catre toate persoanele integre, capabile, educate, care au cladit ceva prin munca lor, fara sa fure, sa ia atitudine pentru a stopa prostia ce ne afecteaza pe toti. Trebuie sa facem o schimbare, este nevoie de o Miscare a romanilor cu balls si cu coloana vertebrala! O Miscare de Intoarcere Acasa, atat a romanilor plecati slugi in alte tari, cat si a celor care, desi am ales sa ramanem aici, suntem absenti, pasivi, indiferenti si suportam ce ni se intampla doar visand la urmatoarea iesire din tara.

E nevoie de o miscare in care leaderii sa fie testati , asa cum se intampla cand esti angajat intr-o companie multinationala, fara sa fie acceptati daca nu li se dovedeste integritatea si eficienta. O miscare a oamenilor care nu au mai fost implicati in viata politica, neintinati, ne-spalati pe creier, ne-jigoditi. O miscare fara traseisti politici sau scursuri de la alte partide. Este nevoie de o miscare a oamenilor destepti, tineri, cu atitudine, experti in domeniul lor.

BUCURESTIUL NU ESTE TEHERAN SAU CHISINAU!!

Avem un plan de organizare, avem un plan de finantare, avem usi deschise catre marile centre politice si financiare care cauta in Romania un interlocutor nou. – este nevoie doar de oameni integri si capabili, dornici sa ia initiativa.Singura solutie viabila pentru Romania de acum este sa se uneasca toti oamenii capabili pe care ii avem in toate domeniile. Creierele vanate de toate companiile multinationale, oamenii care gestioneaza bugete de miliarde, conduc sute de mii de angajati, sunt cosmopoliti, stiu sa negocieze /sa munceasca / sa comunice intr-un mediu international, intr-o piata globala- nu au doar viziune limitata de speculant din Pipera Tunari. Contabili, avocati, oameni din banci, din agentii de publicitate, din agentii imobiliare,din agentii de turism, din comert, din presa, intreprinzatori private, artisti, medici, scriitori ….chiar nu exista alternativa la Vanghelie si Becali????

Dar cei mai mari dusmani pe care ii avem suntem noi insine, nu sistemul contra caruia dorim sa actionam. Caci daca noi am avea curaj, cum ar putea niste analfabeti limitati sa ne opreasca? Mai ales ca Bucurestiul nu este Teheran, sau Chisinau(….si totusi ei au avut mai mult curaj decat noi!)

PENTRU O ROMANIE DE VULTURI, NU DE STRUTI!

Aici si acum e momentul ca generatia noastra sa preia initiativa. Avem sufletul curat, demnitate, track record, si visul unei Romanii demne de istoria sa si de potentialul poporului – sa aratam ca ne pasa, ca suntem gata sa ne asumam raspunderi si atit poporul cit si marile capitale ale lumii ne vor sustine…masinatiile clanurilor politice sint descreditate atit in Romania cit si la Washington, Brusells si pina si la Moscova.
Trebuie sa gasim si sa sustinem oameni de care sa fim mandri ca ne reprezinta. Sa identificam valorile si sa le convingem sa se implice. Trebuie sa luptam pentru o Romanie condusa de oameni destepti si integri. Pentru o Romanie care sa fie un player international, nu curva de centura a Europei. Pentru o Romanie bogata, cu batrani bine ingrijiti, cu tineri carora sa li se ofere perspective, cu strazi fara gropi, cu hoti bagati dupa gratii, cu milionari pe merit nu din furat. Pentru un viitor mai bun pentru noi si pentru copiii nostri, in tara noastra, nu printre straini. Pentru o Romanie de vulturi, nu de struti ( am ajuns niste struti, cu capul in nisip si posteriorul la dispozitia tuturor analfabetilor – sper sa nu va simtiti jigniti de exprimarea plastica, este doar realitatea!….suntem vulturi doar in businessul nostru, in zona noastra de comfort sau cand iesim din tara, asta daca nu ne trateaza vreun strain de sus ca avem pasaportul pe care il avem!) Ajunge. Haideti sa ne trezim! Haideti sa luptam pentru o Romanie cu balls!

TE VREM!!

Vrem nume de persoane carora tu le poti incredinta viitorul tau.
Nu vrem critici, nu vrem sa ne plangem- toti stim care este realitatea, nu mai este nevoie de inca un catalog de plangeri. Vrem solutii, iar solutiile nu sunt posibile fara oameni capabili. Vrem nume. Nume de oameni integri, loiali, cu bun-simt, mandri ca sunt romani, pregatiti, care stiu ce inseamna un task, un deadline, o echipa. Poti fi chiar tu! Sau poate fi cineva care iti este apropiat. Sau o persoana pe care o admiri.

Chiar daca multi nu ne dau nici o sansa, o vom face. Sta numai in mainile nostre sa ne schimbam viitorul- trebuie doar sa gasim oamenii carora sa il incredintam.

Unii spun ca nu putem….BA DA, PUTEM!

Pentru Copiii Nostri, Pentru Redobindirea Demnitatii de Roman- Treziti-va!

Cum putem face download fără a apela la tot soiul de programe

Se numeşte Downloader.ro şi este un site românesc. Ce trebuie făcut? Se copiază URL-ul obiectului pe care vrei să-l downloadezi şi cam atât. Site-ri acceptate: youtube.com, metacafe.com, myvideo.de, clipfish.de, neogen.ro, 220.ro, peteava.ro, video.rol.ro, 2xtremeboom.phg.ro, dada.net, 4dh.com (video) şi neogen.ro, 2xtremeboom.phg.ro (audio). Odată ce ai găsit ceva interesant (din site-urile de mai sus) şi ti-ai dori să-l ai, reţine URL-ul (copy) şi paste în Downloader.ro. Download-ul porneşte instant. Mai rămâne să alegi formatul şi unde să-l salvezi. La “termeni şi condiţii” găsim:
“Ca utilizator al site-ului, recunoasteti, ca sunteti de acord cu urmatoarele:
- Nu descarcati fisiere, care nu sunt al lui DVS.
- Nu descarcati fisiere, care sunt protejate de drepturile de autor
Acest site nu isi asuma nici o responsabilitate pentru descarcarile utilizatorilor, nu urmareste vizitatorul, nu salveaza descarcarile si nici datele utilizatorilor. Pe serverul site-ului nu se gaseste nici un fisier in afara de fisierele site-ului.
Acest serviciu nu este facut pentru a face copii ilegale de continut cu drepturi de autor. Va rugam sa respectati drepturile proprietarilor de continut, atunci cand descarcati.”
Dacă nu vă faceţi deloc probleme cu copyright-ul, puteţi descărca tot ce doriţi.

Memoria românilor ucişi de dictatura comunistă este terfelită zilnic

Suferinţele românilor, obligaţi să trăiască în întuneric, cu alimente la cartelă, ca într-un ghetou imens, sunt mereu terfelite de tot soiul de indivizi incapabili să înţeleagă faptul că libertatea nu poate fi înlănţuită. Chiar şi unii dascăli, minţi luminate cu privirea spre viitor (?), plâng după “ordinea” dictaturii comuniste. Ce contează că, în învăţământul din România, s-au spălat creiere la greu înainte de 1989, prin inocularea urii faţă de “exploatatorii” din cauza cărora “boborul” nu trăia bine, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că, în învăţământul din România dictaturii comuniste, s-au format generaţiile care au făcut prăpăd, dupa 1989, în această ţară, furând-o mai ceva ca hunii sau vandalii, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că, în învăţământul bolşevic, se învăţa ateismul şi absenţa oricărei credinţe, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că, în învăţământul ridicat în slăvi de tot soiul de nostagici, se mergea cu elevii şi studenţii luni de zile în agricultură, faptul că erai obligat să faci “muncă patriotică” în vacanţe şi în zilele de duminică (muncă neplătită, că tot eram un popor de sclavi şi nu ne întreba nimeni dacă suntem de acord), acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că erai luat cu arcanul în UTC (Uniunea Tineretului Comunist), în caz de refuz riscând să-ţi faci viaţa un calvar, iar în acest UTC erai îndoctrinat cu “măreţia comunismului”, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că periodic, dar foarte des, erai obligat să asculţi cuvântările cizmarului analfabet şi să te uiţi la tot soiul de monstruozităţi ale grandomaniei clanului Ceauşescu, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că îţi era cenzurat totul, de la cuvinte la idei, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că elitele intelectuale din România comunistă fugeau pe rupte din “raiul comunist”, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că solidaritatea şi “tovărăşia” predate de bolşevici erau vorbe goale, o dovadă fiind lipsa acestora după 1989 la foarte mulţi români, acest învăţământ era foarte bun. Ce contează că bolşevicii au transformat statul într-un duşman al cetăţeanului, nu într-un protector al său, o dovadă fiind încălcarea legilor de foarte mulţi români după 1989, acest învăţământ era foarte bun. Iar cei care se mai miră de calitatea umană tot mai îndoielnică din România să nu uite că-n şcolile din România se mai crede în ateismul comunist, că-n bisericile din România nu se sădeşte “iubirea pentru aproapele” (esenţa creştinismului), că-n presa din România se mai elogiază călăii libertăţii din România (vezi exemplul de mai jos), că “maneliştii” României de azi nu dau doi lei pe libertatea de a citi orice, de a visa, de a-ţi exprima opiniile, de a-ţi iubi aproapele fugit din ţară, de a fi OM LIBER. Pentru toţi aceştia, cauza tuturor relelor actuale este absenţa tătucului care să-i ajute să gândească, să-i dirijeze spre “viitorul luminos”. Degeaba le spui acestora că, până la urmă, România din ultimii 20 de ani a avut în structurile de conducere bolşevici din eşaloanele inferioare ale partidului comunist, cei care furau şi distrugeau înjurând capitalismul “impus de nu-ştiu-cine” (culmea ironiei). Până şi emisiunile informative folosesc sintagme de genul “pe vremea lui Ceauşescu”, la fel ca-n societăţile faraonice, acolo unde doar numele faraonului era important, restul fiind “sclavii” meniţi să-i ducă numele peste ani. Ar fi momentul ca acest popor, format din oameni prea buni pentru câte jivine au încercat să-l pună în lanţuri, să dovedească lumii că poate trăi în libertate, propsperitate, solidaritate. Nemţii au reuşit fără Hitler. Vor reuşi românii fără Tătucul şi nostalgicii săi?

Un exemplu de individ care a spurcat viaţa publică din această ţară este C.V. Tudor. Acest lingău al dictatorului, corupător de minore înainte de 1989, aducător de filme porno înainte de 1989, ei bine, această paiaţă a bolşevismului scrie la ziarul Tricolorul. E ceva că acest ziar se consideră “creştin”, dar face apologia cizmarului ateu din Scorniceşti. Dar iată şi o poezie, publicată de C.V. Tudor în 1991, scriere ce dovedeşte că Vadim poate îndemna la ură de rasă sau ura de clasă, încălcând Constituţia României, iar răsplata a fost prezenţa acestui bolşevic vreme de 16 ani în Parlamentul României democratice, veniturile sale de parlamentar nefiind suportate de votanţii asistaţi social al tribunaticului, ci din banii celor care mai şi produc ceva în această ţară.
Ceauşescu, ieşi din groapă
Că nu mai avem nici apă
Pune-i pe ţigani la muncă
Şi la unguri dă poruncă
Termină ce-ai început
Că se fură la minut
Nimeni nu mai bate-un cui
Umblă hoţu-n legea lui
Ieşi din groapă doar un an
Să bagi boala în Brucan
Să-l alergi prin Dămăroaia
Unde-şi paşte mutu’ oaia
Ieşi din groapă doar o zi
Să-i beleşti pe hoţi de vii
Să ne spui cin-te-a trădat
Ceauşescu, fii bărbat!
CORNELIU VADIM TUDOR
(3 mai 1991) Copyright Tricolorul

Ce “modeşti” sunt lacheii securistului Voiculescu

Dacă plecăm de la ipoteza că securiştii din comerţul exterior al României comuniste erau singurii care ştiau de conturile prin care se derulau afacerile statului român cu firmele occidentale – şi nu numai -, Dan Voiculescu devine beneficiarul principal al banilor obţinuţi din truda românilor, aceşti bani fiind destinaţi clanului Ceauşescu, în caz de … Cum, mulţumită ‘emanatului’ Ilici, cizmarul din Scorniceşti n-a mai apucat să deguste din bunătăţile aduse de valuta “Occidentului decadent”, securiştii s-au înfruptat din aceşti bani, dacă tot “prostimea” nu ştia cu ce se mănâncă societatea capitalistă. Aşa au apărut “Antenele”, iar ziariştii de pe-acolo dau dovadă de aceeaşi aroganţă, ca şi patronul lor, emanat şi el din gândirea “academicienei” analfabete, cea care-i considera pe români “viermi nesătui” ce toată ziua stau la cozi pentru câteva grame de carne.

Se numeşte Victor Ciutacu. Şi iată cum se descrie stimabilul pe blogul propriu http://www.ciutacu.ro/despre-ciutacu/: “Sunt extraordinar de destept si ingrozitor de arogant. Am si motive: dincolo de faptul ca, indiferent de ce ma apuc, sunt cel mai bun, daca ma uit in spate nu vad altceva decat un mare hau.” Sau: "…in prodigioasa mea cariera, mi s-a intamplat ca, de doua ori in viata, sa consiliez niste ministri: trei ani pe Musetescu (la APAPS), doua luni pe Seres (la MEC).” Numai că Muşetescu şi Sereş au fost unii dintre cei mai corupţi miniştri, din cauza cărora România a avut numai de pierdut. Dar pentru alde Ciutacu aceasta nu contează. Sau: “Spaga nu iau (hainele scumpe mi le cumpar de regula din leafa buna) …”. Cum să nu-l ataci în fiecare seară pe Preşedintele României, din moment ce ai o leafă atât de bună. Sau: “Nici macar nu mai am de gand sa ma intorc in sistemul de stat, pe nici o functie; doar daca nu mi-o lua Dumnezeu mintile.” Adică cei care lucrează în domeniul public, spre a fi bine acestei ţări, le-a luat Dumnezeu minţile. Sau: “Am o nevasta extraordinara si un copil minunat, pentru care merita sa fac orice sacrificiu; si fac destule.” Parcă lauda de sine nu miroase a bine … Sau: “Ştiu că-s arogant şi genial, dar îmi place să mi-o spună şi alţii. Oare o să mă iertaţi vreodată că-s cel mai bun?” Curat-murdar, coane Ciutacu. Dar ce mai găsim pe Victor Ciutacu – Vorbe grele? Se bate câmpii, acest Ciutacu încercând să dea impresia că este genial. Este doar mediocru. Iar unele comentarii (http://www.ciutacu.ro/articol/tara-tristetilor-mute-nu-iese-n-drum/#comments) sunt de genul “Muie Base. Ca tot se poarta..” sau “Eu nu zic sa nu ii sprijinim pe Moldoveni ca sunt mici si pricajiti, dar 100 de milioane sunt prea multe.
M-a enervat foarte mult aceasta decizie.
La noi nu au fost in stare de nimic , pe moldoveni ii finantam cu 100 de milioane.” Oricum, Ferentariul este mare şi fară Basarabia, pentru cititorii lui Ciutacu. La aşa autor, aşa comentarii. Nu pot avea toţi fraierii, care n-au leafă mare, nevastă extraordinară şi copil minunat, IQ-ul lui Ciutacu. Dimpotrivă …

In imaginea de mai sus, apare o parte din gasca ce scuipa in fiecare zi pe profesia de ziarist onest, slujitor devotat al adevarului.

În anul Domnului Tăriceanu, 2008, România îşi plătea regeşte membrii Guvernului

Nici nu ştiţi ce farmec are Crin Antonescu atunci când afirmă că vrea o guvernare normală, fară “scandal”. Iar în această Românie, liberalii şi acoliţii lor ar face, în linişte şi tăcere, averi imense, chiar dacă ţara, pe care o guvernează, este în agonia lipsei modernizării. Dar haideţi să vedem cât mai însemna “salariul” de demnitar în 2008.

Călin Popescu Tăriceanu câştiga numai din salariu, în 2008, 52 de milioane de lei lunar. Dar cele mai mari venituri lunare le aveau cei din Ministerul Administraţiei şi Internelor. Astfel, Cristian David, ministrul în 2008 al respectivului minister, avea un salariu lunar de 81 de milioane de lei, iar Liviu Radu, secretar de stat la Interne, în 2008, avea un venit lunar de 43 de milioane de lei. Tanczos Barna, secretar de stat la Transporturi în 2008, ducea acasă în fiecare lună 76 de milioane de lei vechi, iar Lucia Varga, secretar de stat la Mediu în 2008, avea un salariu de “numai” 40 de milioane. Dar recordul absolut al guvernării Tăriceanu aparţine lui Victor Paul Dobre, secretar de stat la Interne. Acesta avea venituri lunare de 185 de milioane de lei vechi, adică aproximativ 5.000 de euro. Astfel, venitul anual al acestuia (realizat în 2007-2008) a fost de 2,21 miliarde de lei vechi. Din aceştia 500 de milioane sunt salariul de la minister, 1,20 miliarde au intrat în conturile lui Victor Paul Dobre de la Exim Bank, bancă de stat, unde a fost numit pe linie politică în Consiliul de Administraţie, iar 320 de milioane fostul secretar de stat îi câştiga ridicând mâna în consiliile de administraţie şi supraveghere ale Petrom. Diferenţa până la cele 2,21 de miliarde a strâns-o din alte diverse comitete şi comiţii. Şi să mai spună cineva că România nu punea deoparte bani albi, pentru zile negre, în acea perioadă.

Informaţii preluate din “Academia Caţavencu”, nr.41/2008.

În fotografia de mai sus, apare subalternul ce-şi depăşea şeful, la venituri, Victor Paul Dobre.

Dosarele de la CNSAS ar trebui introduse în biblioteci

Dosarele de Securitate de la CNSAS ale foştilor deţinuţi politici sunt o colecţie de drame, combinate cu o colecţie de texte umoristice şi un vast îndrumar de bună purtare. În dosare sunt rapoarte, redactate de gardieni, care le trădează acestora, în acelaşi timp, prostia şi cruzimea. Raport făcut de supraveghetorul Constantin Diaconu la penitenciarul Galaţi, pe 23 a X-a 1959: “Propun ca deţinutul Rădulescu Octavian să fie pedepsit cu 7 zile isolator. La controlu făcut acest deţinut a fost găsit desechipat şi vîrît sub pătură fără să fie dată stingerea şi nu se încadriază în program ordonat”. Alt raport, din 19 a XI-a 1962, penitenciarul Aiud: “Deţinutul Langa Tertulian a fost pedepsit cu 10 zile carceră, suspendarea pachetului pe timp de 6 luni, 7 zile izolare cu regim sever, pentru atitudine obraznică faţă de cadre, s-a uitat pe geam, a bătut în calorifer”. Învelitul cu o pătură şi uitatul pe geam erau fapte de o gravitate colosală şi pedepsele erau, după cum se vede, dintre cele mai dure. Avem însă în dosarele CNSAS şi frumoase mostre de demnitate, culese de gardieni, de informatori. Nota informativă din 4 octombrie 1963, dată de agentul Darie Dumitru: “Deţinutul Coşoveanu Ion proferează insulte la adresa partidului comunist, acuzînd că toţi cei care s-au angajat să lucreze alături de comunişti sunt nişte laşi, nişte trădători, criminali şi oameni lipsiţi de cel mai elementar simţ patriotic. Declară că el nu se va schimba, vrea să moară cu conştiinţa împăcată că nu s-a vîndut, că guvernul ţării noastre execută ordinele URSS, că el a fost arestat şi anchetat la început de URSS, aici în ţară şi pe urmă de securitatea noastră care l-a maltratat în modul cel mai oribil, deoarece nu a vrut să recunoască o serie de declaraţii. Declară în nenumărate rînduri că el nu va lucra niciodată sub acest regim şi nici nu se va acomoda lui”. Fără să vrea, turnătorii le-au făcut deţinuţilor precum Ion Coşoveanu un mare serviciu. Au imortalizat comportamentul lor demn. Nu se ştie dacă nu cumva şi turnătorilor le făcea plăcere să scrie astfel de lucruri. Poate că profitau şi ei de o delaţiune ca să poată scrie negru pe alb că URSS e monstruoasă, că e nasol comunismul şi comuniştii sunt nişte cretini.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.41/2008 (autor Alexandru Căutiş).

Imaginea de mai sus reprezintă o parte din “binele”comunist: statul la cozi imense (în cazul de faţă, pentru a schimba o butelie).

De ce Pământul şi Soarele nu au formă sferică?

Nu numai că Pământul nu e o sferă perfectă, dar nici măcar Soarele nu e. Dar până acolo, de ce sunt planetele/stelele atât de apropiate de forma sferică? Răspunsul e simplu: din cauza gravitaţiei. Materia unui corp ceresc este atrasă către centru. Şi cum toate bucăţile de materie sunt atrase la fel, şi toate încearcă să ajungă la centru, în final ajung la o remiză: vor sta la egală distanţă de centru. Iar sfera este acea forma care le permite tuturor acestor bucăţi să stea la distanţă egală de centru. De ce, însă, de exemplu, asteroizii au forme atât de caudate? Păi, fiindcă gravitaţia lor nu e suficient de puternică pentru a lansa cursa asta către centru a tuturor bucăţilor, iar forţele care leagă moleculele între ele sunt mai tari. Doar un corp cu raza de peste 300 km începe să se “aşeze” în formă de sferă. Şi cu cât e mai mare, cu atât va fi “mai sferic”. Pe de altă parte, din cauza rotaţiei în jurul propriei axe, nici corpurile cele mai masive nu rămân perfect sferice, se ovalizează. Terra e, în primă aproximaţie, un elipsoid, o elipsă rotită în jurul axei mici. Iar excepţiile cele mai mari (Himalaya, Groapa Marianelor) reprezintă fluctuaţii de doar 0,1% din rază. Să ne întoarcem la Soare. Dacă mărim imaginea Soarelui de zece mii de ori, se observă fluctuaţiile reale de la forma sa sferică. Cu toate acestea, Soarele e, scuzaţi superlativul nelalocul lui, cel mai perfect corp din sistemul solar: din cauza gravitaţiei masive, are variaţii de doar 0,001% faţă de o sferă. Iar în anii cu activitate solară intensă, mai pune un strat mic de “grăsime” în jurul taliei, pe motiv de magnetism sălbatic. Dacă Soarele ar fi sferic, raza sa ar fi de 700.000 km, iar variaţia de la sferă la elipsă este de aproximativ 6 km (adică foarte mică).

Când ţi se amputează 23 de ani din viaţă nici nu doare

Se insinuează din ce în ce mai des ideea că, în perioada comunistă, Securitatea era ca aerul. Era peste tot şi cică nu puteai să o eviţi, cum nu poţi să eviţi să respire. În mod miraculos, au existat însă români care au reuşit să-şi ţină respiraţia ani de zile, n-au adulmecat din binefacerile Securităţii, deşi au fost forţaţi să o facă. Merită să-i cunoaştem şi să-i respectăm, dacă nu ca eroi, măcar ca perfomeri ai demnităţii.

Vă mai amintiţi cum vă spunea asistenta în copilărie înaintea unei injecţii? Nu doare, stai liniştit, puişor, e ca o pişcătură mică de ţânţar sau de furnicuţă. Banalizarea durerii, transformarea ei într-un fapt minor, căruia nu-i dai importanţă, era singurul anestezic de care dispunea asistenta în faţa ochilor plânşi ai unui copil, care se uita îngrozit la acul seringii. Într-o noapte, când mă chinuia insomnia, m-am întrebat: oare ce i-ar fi spus un gardian blajin unui deţinut politic, să zicem lui Mircea Nicolau, care a făcut 23 (douăzeci şi trei) de ani de închisoare, în prima zi a arestului? Cred că i-ar fi spus cam aşa: “Stai liniştit, banditişor, nu doare, e ca şi când te-ar călca un tramvai, apoi te-ar izbi un camion şi te-ar arunca pe acoperişul unei case, de unde ai cădea, ha, ha, ha, pe firele electrice de înaltă tensiune, te vei zgâlţâi un pic şi vei pica pe asfalt, unde, dacă ai noroc, te va strivi niţel o betonieră. Deci e simplu”. Mai mult de atât nu cred că ar fi putut să minimalizeze gardianul suferinţele care-l aşteptau pe deţinutul Mircea Nicolau, care a petrecut numai în zarcă, la izolare completă, 16 ani din viaţă. E drept că, după vreo 15 ani de cazne în puşcărie, lui Nicolau i s-a oferit şansa să-şi termine mai repede pedeapsa. Un securist i-a spus: “Domnule Nicolau (n.r., ce politicos i s-a adresat, “domnule”, până atunci din “bandit” nu-l scotea), nu vrei dumneata să faci un gest, să ne arăţi că accepţi politica pe care o facem noi?”. Gestul însemna să colaboreze cu Securitatea. Nicolau l-a refuzat scurt, moment în care securistul a revenit la vechiul apelativ: “Treci în celulă, tot bandit ai rămas”. Şi bine a făcut. La 94 de ani, cât are acum (în 2008, n.m.) Mircea Nicolau se poate mândri: “Am preferat să-mi fac puşcăria la zi, toată pedeapsa, decât să am conştiinţa pătată pe viaţă”. Apropo de ce spuneam la început. O pedeapsă de douăzeci şi trei de ani de închisoare grea, primită pentru nici o vină, e ca o pişcătură de ţânţar. Dacă ţi-e sufletul sănătos, puişor.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.40/2008.

Florin Călinescu, candidatul PNL la un fotoliu de parlamentar în 2008 şi fraierii din impozitele cărora şi-a tras milioanele de euro

Pro Optica SA este o firmă deţinută de Florin Călinescu, prin Florin Călinescu Media Company Impex SRL, în proporţie de peste 98 %. Pro Optica a dotat Armata română, membră NATO, cu echipamente sub standardele militare acceptate internaţional. Deşi participantă la operaţiuni militare internaţionale în teatre de război, Armata a consimţit să se autosaboteze prin intermediul firmei lui Călinescu. Care a orchestrat întreaga operaţiune prin doi oameni cheie, în 2008, angajaţi la firma lui: soţia generalului Ion Eftimie Sandu, şeful achiziţiilor Armatei în 2008 (Departamentul pentru Armamente), şi Marin Tănase, subordonat al generalului Sandu, în 2008.

Colaborarea dintre Pro Optica şi Armata română a început în 2001, cu un contract de 181 de euro. Valorile au început să crească ameninţător de la an la an, sărind milionul de euro chiar în 2002, ajungând la două milioane în 2003 şi la 3,2 milioane în 2004. În 2005, Apărarea s-a sfiit puţin şi a coborât ştacheta la 1,7 milioane de euro. Ca să recupereze terenul pierdut, în 2006 Armata a renunţat la a mai face vreo licitaţie şi a marcat patru contracte, însumând 4,4 milioane de euro, urmate de alte 12 contracte în 2007, ce au costat Armata încă 8,5 milioane de euro. Nu în ultimul rând, în 2008, cu trei săptămâni înainte de apariţia lui Călinescu în loja PNL, s-au semnat şi cele două contracte ce au golit visteria Apărării de 7 milioane de euro. În total, 28 de milioane de euro pentru ochelari de vedere pe timp de noapte, binocluri cu infraroşu, camere termale portabile, aparatură de vedere şi ochire şi alte dispozitive, toate de folosit tot pe timp de noapte.

În concluzie, echipamentele oferite de Pro Optica nu erau verificate, pentru respectarea standardelor NATO, contractele de achiziţie din anii 2006, 2007 şi 2008 s-au atribuit fără licitaţie, la Pro Optica erau angajate rude ale celor care hotărau de unde să cumpere Armata română echipamente (conflict clar de interese), iar ultimul contract, cel mai mare, a fost atribuit de guvernarea Tăriceanu ca o recompensă a intrării actorului în politică din partea PNL.

Şi uite aşa, comicul Călinescu a vândut Armatei nişte glume de echipamente optice, dar a devenit milionar în euro. Acum înţelegem de ce, în 2008, Călinescu Florin îl parodia cu atât elan pe preşedintele Băsescu, de săltau de bucurie milioanele sale de euro, din conturi, aşteptând alte milioane oferite de “generoasa” guvernare PNL+UDMR+PSD (2007, 2008).

Informaţii preluate din “Academia Caţavencu”, nr.40/2008.

România, o ţară cu foamea-n gât?

După înfometările din perioada dictaturii comuniste (seceta indusă artificial de ruşi în Moldova, 1946, şi “deceniul negru” al anilor ’80, cu pâinea, zahărul, uleiul raţionalizate de statul comunist) este oarecum normal ca-n primii zece ani “după” să o faci mereu pe “nesătulul”, adică pe acela care trăieşte cu teama că va muri de foame. Din păcate, şi la douăzeci de ani “după” se trăieşte în aceeaşi mentalitate de republică bananieră, majoritatea populaţiei plângându-se că nu are condiţii decente de trai. Şi autorităţile, vorba cuiva, nu fac nimic. Dar n-am văzut în douăzeci de ani pe cineva plângându-se că munca sa nu este eficientă. N-am văzut, în România, ca un medic să fie afectat, nu de lipsa banilor, ci de moartea unui pacient, pentru care nu a ales tratamentul cel mai potrivit. N-am văzut profesor afectat de faptul că un fost elev de al său a ajuns un infractor, adică mesajul său de la catedră nu a fost cel mai potrivit. N-am văzut, în această ţară de asisataţi social, un procuror sau judecător ieşind la televizor să-şi exprime regretul pentru eliberarea unui puşcăriaş care a comis o altă crimă. Nu am văzut în această ţară mitinguri pentru încetarea încălcării legii de către foarte mulţi, nu am văzut ieşiri în stradă pentru o justiţie care să-I protejeze pe părinţii şi bunicii noştri, ucişi zilnic de infractori care zburdă în libertate, datorită unei justiţii de cacao, n-am văzut ieşindu-se în stradă pentru legea lustraţiei sau pentru drepturile românilor din alte ţări, încălcate de foarte multe ori. În România de azi, foamea unora este doar efectul jafului general al bugetului de stat, al neputinţei unor autorităţi, mereu atacate de televiziunile mogulilor, în a impune legea. Iată, de exemplu, ce se poate vedea pe aici.

1. Se face contrabandă cu ţigări din Ucraina la greu. Poliţia ia şpaga (?), se face ca plouă, contrabandistul se îmbogăţeşte, cu ajutorul ‘cetăţeanului patriot’ care cumpără ţigările, iar bugetul de stat rămâne la reanimare.


2. Se circulă fără permis, RCA sau rovinietă la greu. Rezultatul? Drumurile în România sunt de lumea a treia. “Cetăţeanul patriot” tace (parcă indiferenţa ucide), iar poliţiştii, din nou, se fac că plouă. Normal, fraierii plătesc pentru a trăi prost şi a-i ţine în spate pe “deştepţii” care traiesc intr-un stat de drept (??!) ce nu reuşeşte să aplice legile votate de reprezentanţii poporului.


3. Eşti amendat, dintr-un motiv sau altul. Nu plăteşti nimic, doar nu eşti fraier. Doar Primăria de aici (şi din toată România) nu-i reprezintă pe cei cinstiţi şi corecţi, ci îi protejează pe cei care încalcă legea la greu. Banii nu ajung la buget, dar asistatului social, care are amenda de plătit, i se pare firesc (??!) să fie ajutat de statul pe legile căruia nu dă doi bani.


4. Nu eşti bun la nimic (nu ştii nici o meserie), dar ai copii. Deja pe aici eşti cineva, ai numai drepturi, trebuie să fii ajutat, doar, nu-i aşa, a procrea este un lucru ieşit din comun. Ce Bill Gates, ce Thomas Alva Edison, tu meriţi totul. Iar dacă îţi aminteşte cineva de planificare familială, de faptul că eşti om, adică ai raţiune, şi ai fi putut să bănuieşti că nu poţi întreţine mulţi copii, îl vei trata cu cea mai pură ură pe cel care “nu înţelege” ce greu este să ai copii. Nu vei plăti un leu impozit, dar vei pretinde mereu ajutoare în bani de la statul român. Doar de asta mai sunt fraieri care muncesc eficient şi produc bani la buget.

Aceste exemple sunt luate din comuna “europeană” Havîrna. Le doresc mulţi ani fericiţi în comuna Havîrna, un loc plin de hoţi, contravenienţi, infractori şi gură-cască, următorilor: Gheorghe Jităreanu, primarul pesedist al comunei, Oistric Ovidiu, şeful postului de Poliţie Havîrna, şi Stan Ioan, directorul coordonator, numit politic, al şcolilor din Havîrna. Cu ajutorul lor nepreţuit, Havîrna va rămâne comuna lor (plină de indivizi care încalcă tot soiul de legi şi nu păţesc niciodată nimic sau de indivizi pentru care totul se rezolvă la crâşmă, chiar dacă legea spune altceva) şi mai puţin a mea sau a celor care chiar cred că, fără o reformă morală autentică, vom rămâne mulţi ani de aici înainte o ţară de “cerşetori” şi de plângăcioşi.

Antologia ruşinii

Virgil Ierunca este un nume sinonim cu adevărul. Celebrul disident anticomunist a strâns vreme de 32 de ani o vastă colecţie de osanale la adresa soţilor Ceauşescu şi a regimului comunist. Astfel a apărut “Antologia ruşinii”, o colecţie de articole publicate de Virgil Ierunca în revistele din exil. "Antologia rusinii" a inceput sa apara in 1957 in Franta, in revista "Romania muncitoare", unde, de altfel, Virgil Ierunca a insotit textele "rusinoase" de citeva texte proprii, programatice. "Ea va inregistra - cu cel mai mare dezgust - acele texte care vor iesi din comun prin stupiditatea, servilitatea si neobrazarea lor. Ca intr-un fel de oglinda a degradarii vor figura aici cei care si-au pierdut nu numai constiinta, ci si masura. Masura supuseniei lor fata de regimul care a rapit Romaniei libertatea ei de a fi. De textele acestea, dar nu numai de ele va trebui sa ne amintim bine atunci cind vom incheia socotelile cu cei care azi intrec masura propriei prostitutii spirituale", spunea Virgil Ierunca in noiembrie 1957. In 1959, Ierunca i-a taxat din nou pe "acei scriitori care si-au arvunit constiinta si s-au pus cu trup si suflet in slujba depravarii oficiale. Fapta lor de mirsavie fara capat nu e rascumparata - in peisajul moral al tarii - decit de confratii lor care tac, cei mai multi in temnite si lagare, si care de fapt sint singurii care fauresc in clipa de fata viitorul spiritual al Romaniei". Doi ani mai tirziu, el remarca ca "antologia devine si neincapatoare, si depasita" intrucit "valurile de rusine au napadit si au intrecut cu mult vocatia de supusenie a fostilor scriitori romani, deveniti argati oficiali ai cuvintului stapinirii. O continuam totusi dintr-o traditie si a dispretului, si a amaraciunii". Ulterior, rubrica a fost tinuta, pina in octombrie 1989, in citeva publicatii din exil - "Ethos", "Limite", "Contrapunct" si "Lupta"/"Le combat"-, unele texte fiind citite si de la microfonul Europei Libere.

Iată şi câteva exemple de prostituţie morală:

Alexa VISARION, regizor

"Baza ideologica a teatrului este marxismul. Societatea nu exista in afara oamenilor, iar ei nu se pot defini decit social. Semnificatia teatrului politic conduce, evident, spre relevarea prometeismului social: teatrul politic nu deformeaza realitatea, ci, in spiritul filozofiei marxiste, tinde sa o revolutioneze prin activitatea omului social."

("Scinteia", 18 mai 1978)

Tudor OCTAVIAN, publicist

"Coloanele de demonstranti care de ziua eliberarii Romaniei de sub dominatia fascista raporteaza conducerii de partid si de stat, celui mai vrednic fiu al natiunii, tovarasul Nicolae Ceausescu, rezultatele concrete, palpabile ale unei politici de constructie multilaterala, aratind in fiecare domeniu al vietii economice cum sporeste cantitatea de bunuri si cum se perfectioneaza nivelul de trai, arata, in fapt, ideile noi de care se lasa patruns omul muncitor, un chip al formarii omului nou."

("Flacara", 25 august 1977)

Dan PAVEL, analist politic

"Numai perspectiva istoriei unitare, unice, poate sa asigure posibilitatea intelegerii procesului istoric de faurire a Partidului Comunist Roman, a singurei forte politice consecvent revolutionare ce a inteles ca reprezinta interesele unui intreg popor, forta capabila sa infringa inertia istorica a exploatarii omului de catre om."

("Faurirea omului nou - Faurirea noii societati", "Viata Studenteasca", 29 iulie 1987)

Adrian PAUNESCU, poet, senator

"Ca daca-n Romania nu-si are loc abuzul,/ Si se viseaza visul de a trai frumos/ E pentru ca el, primul, si-a aplecat auzul/ Spre muma-tara si spre durerile de jos./ El ne facu mai liberi si mai cu rost pe lume,/ Precum ne puse-n fata oglinda sa vedem/ Erorile cu nume si cele fara nume.../ De legea lui severa erorile se tem."

("Un cintec", "Scinteia", 26 ianuarie 1973)

Mihai TATULICI, teleast

"Din aceasta idee, a secretarului general al partidului, s-a nascut o noua generatie a santierelor, o generatie devotata meseriei ei si menirii ei. Ca scriitor, am avut ocazia sa verific ce nou cimp de investigare literara a deschis aceasta noua realitate a santierelor tarii. Nu e vorba numai de ritmul foarte inalt al muncii pe aceste santiere; nu e vorba numai de entuziasmul oamenilor, ori numai de numeroasele momente de eroism, devenite fapt cotidian. (...) Dar este vorba, mai ales, de faptul ca oamenii despre care vorbesc au invatat, pe aceste santiere, ca ei nu fac numai zidarie, ci si zidire, ca ei nu inalta numai ziduri, ci fac, pur si simplu, munca de inaltare."

("Luceafarul", 28 ianuarie 1978)

Dan HATMANU, pictor

"Incercind sa fac in ulei portretul lui Nicolae Ceausescu, dupa diferite fotografii, mi-am dat seama ca intimpin mari dificultati. Atunci am abandonat pozele si am continuat lucrul din memorie. Simteam cum se contureaza din ce in ce personalitatea acestui om deosebit; il vedeam in minte, deoarece il purtam in minte, asa cum toti il purtam, dupa cum si dinsul ne poarta pe toti, realizindu-se astfel sudura dintre popor si conducator. Il purtam in noi, in gindurile si inimile noastre, fiindca este al nostru, ridicat din noi, fiindca lupta pentru cauza noastra. (...) Il simtim ca pe un frate si ca pe un parinte."

("Arta 77", 11/1977)

Daniela CRASNARU, poeta

"De-am inteles aceasta, vom sti cu gind si fapta/ Mai liberi si mai demni pornim in viitor/ Un viitor spre care se indreapta/ Avind in fruntea sa/ Un OM DEPLIN, cu gindul si simtirea/ Calauzite pururi de o dreapta stea./ Un OM care inalta de o viata/ Catre lumina steagul tarii sale./ Noi toti, cu bucurii si cu necazuri,/ Ne-aflam loc in inima sa mare!"

("Noi toti intr-o singura inima", "Luceafarul", 16 ianuarie 1978)

Nicolae BALOTA, scriitor

"Va fac o confidenta pe care va rog sa n-o luati ca pe un compliment, pentru ca eu, inainte de toate, ramin un scriitor, adica un martor al istoriei. (...) El, acest curaj al acestui mare barbat, ne tine treji in fiecare minut al existentei noastre. Daca toate fumurile patriei se ivesc in fiecare zori de zi sub geana soarelui, este si pentru ca acest om exista. Daca avem pe masa piinea de fiecare zi, buna-rea, cum este, ca nu toate zilele si anii nostri sint sarbatoare, asta se datoreaza si acestui vajnic barbat. (...) El nu poate fi comparat decit cu marii barbati ai antichitatii, cu acei sefi de cetate despre care Plutarh spunea ca "sint ai cetatii si deasupra cetatii"."

("Tribuna Romaniei", 15 februarie 1973)

Ion CRISTOIU, jurnalist

"Socialismul romanesc de dupa Congresul al IX-lea al PCR se defineste prin intemeierea actiunii politice atit individuale, cit si colective pe o conceptie teoretica de ansamblu asupra lumii. Toate marile momente ale practicii sociale de dupa 1965 au fost rodul nu al unui pragmatism ingust, supus conjuncturii, ci al unei viziuni profunde asupra realitatii nationale si internationale. O viziune in care se regasesc dialectic indrazneata prospectare a faptelor si respectarea principiilor fundamentale ale conceptiei revolutionare."

("Adevarurile literaturii", "Romania Literara", 12 mai 1988)

Dan BERINDEI, istoric

"Exploatarea a fost inlaturata, noua societate romaneasca nu mai cuprinde decit clase si categorii sociale care actioneaza unite urmarind teluri comune revolutionare. Sub steagurile Romaniei socialiste poporul roman si-a gasit cadrul plenar de afirmare multilaterala a milenarei sale unitati, pasind cu fruntile spre viitorul luminos al patriei."

("Scinteia Tineretului", 13 octombrie 1978)

Dinu C. GIURESCU, istoric

"Istoria capata noi dimensiuni si prin telurile esentiale ale prezentului, formulate de Secretarul General al Partidului si care-si gasesc materializarea in constructia tarii."

("Saptamina", 26 ianuarie 1978)

Sabin BALASA, pictor

"Eroina, mama, om de stiinta, sotia marelui nostru conducator, tovarasa Elena Ceausescu a devenit exemplul, simbolul milioanelor de femei din tara noastra, dovada eticii, altitudinii, capacitatii si demnitatii femeii socialiste, a romancei."

("Contemporanul", Nr. 1, 5 ianuarie 1979)

Dan CIACHIR, publicist

"Eugen Ionescu - ca-i uitasem hramul -, ajuns anticomunist la virsta pensionarii, cind altii se ocupa de gradinarit, basneste si el despre libertate, drepturile omului, caluse imaginare si o tine pe coarda asta razachie. (...) Dar acum, ajuns la virsta mintii copiilor, s-a mai zaharisit si, in consecinta, de ce sa ne suparam? Miine-poimiine o sa aflam la buletinul de stiri al Europei Libere ca doamna Monica Lovinescu ii citeste dramaturgului din "Scufita rosie" si domnia sa plinge cu lacrimi sincere cind afla ca lupul a mincat-o pe fetita si pe bunicuta."

("Saptamina", 13 iulie 1979)

Cezar IVANESCU, poet

"Literatura trebuie sa exprime mai putin declamativ, dar mai profund si mai continut, dramatica lupta pe care natiunea noastra o poarta pentru implinirea unui incomparabil ideal social: comunismul."

("Arges", iulie 1971)

George Emil PALADE, savant

"Pentru stiinta romaneasca, calitatea doamnei academician Elena Ceausescu ofera o garantie a intelegerii profunde a problemelor stiintei. Asta vine din dragostea unui om de stiinta pentru stiinta, dar si dintr-o intelegere reala a perspectivelor. Specialistii romani beneficiaza de toate conditiile cerute pentru a putea contribui la solutia unor astfel de probleme."

("Actualit�s roumaines", 19 septembrie 1979)

Florin PIERSIC, actor

"Cea mai sincera urare mi se pare a fi, totodata, cea mai simpla. Cea mai frumoasa urare trebuie adresata celui mai devotat fiu al partidului, celui mai important conducator modern din istoria moderna."

("Romania literara", 26 ianuarie 1978)

Iosif Constantin DRAGAN, om de afaceri

"Ca roman stabilit in strainatate si cu un rost in mai multe tari din Europa si Africa, aducind prin aceasta servicii natiei din care ma trag, am privit si privesc conducerea actuala a tarii intr-o perspectiva istorica. Conducatorii ei au plasat-o pe un piedestal cum niciodata nu s-a intimplat in istoria sa milenara data fiind calitatea exceptionala a oamenilor si, in primul rind, a omului care tine in mina destinele tarii. Aceasta a creat o admiratie in inima romanilor de pretutindeni."

("Glasul Patriei", 10 septembrie 1971)

Ioan ROBU, arhiepiscop catolic

"As dori sa subliniez ceea ce este evident pentru noi toti, cei care traim in Romania, ca planul de modernizare al localitatilor si sistematizare a teritoriului, asa cum il stim ca se infaptuieste de mai multi ani, urmareste sa creeze conditii mai bune de munca si viata pentru toti locuitorii lor, demne de epoca de civilizatie in care traim."

("Scinteia", 15 aprilie 1989)

Dinu SARARU, scriitor

"Aceasta imagine simbol a conducatorului neprecupetind nimic pentru a se afla clipa de clipa in mijlocul poporului sau, pentru a-i cunoaste viata adevarata si nazuintele, pentru a se sfatui cu el si pentru a hotari impreuna cu el, mi se pare efigia cea mai de pret a epocii pe care cu drept cuvint o numim Epoca Nicolae Ceausescu."

("Arhitect si constructor de tara noua", "Flacara", 24 ianuarie 1984)

Corneliu Vadim TUDOR, publicist, senator

"Este fiica prea iubita/ A acestui brav popor/ De luceferi strajuita/ Si de steagul Tricolor/ E Elena Ceausescu/ Suflet nobil si vibrant/ Mama buna, om politic/ Si prestigios savant/ Inteleapta-i este fapta/ Nazuind spre viitor/ Tot cu cinste sta in dreapta/ Marelui conducator."

("Urare de iarna", "Saptamina", 6 ianuarie 1984)

Eugen URICARU, scriitor

"Si daca vreunul dintre noi va trai o clipa de cumpana, de neintelegere, sa caute in numarul nemasurat al romanilor, vii si morti, si negresit va gasi un barbat in stare sa-i intareasca sufletul, sa-i lumineze cugetul. Iar intre acestia, care vegheaza libertatea si felul nostru de a fi, noi il avem astazi pe Nicolae Ceausescu."

("Luceafarul", 28 ianuarie 1978 )

Iustin MOISESCU, patriarh

"Domnul presedinte al Romaniei s-a impus in constiinta lumii ca o mare personalitate politica, indisolubil legata de marile si nobilele cauze ale umanitatii, ca unul din cei mai de frunte militanti pentru pace, pentru o lume mai buna si mai dreapta, pentru libertatea si independenta popoarelor."

(Cuvint rostit la Plenara Consiliului National al FDUS, "Romania libera", 29 martie 1986)

Amza PELLEA, actor

"Si nu e putin lucru sa fii contemporan cu o epoca asa cum este aceasta a noastra. Sub conducerea Partidului Comunist Roman, in frunte cu secretarul sau general, tovarasul Nicole Ceausescu, intreaga natiune urmareste cele mai generoase idealuri - cele ale socialismului si comunismului."

("Flacara", 29 septembrie 1977)

Antonie PLAMADEALA, mitropolit

"Pentru toata aceasta libertate, cu asentimentul reprezentantilor cultelor prezenti aici, as dori sa asigur plenara de sentimentele noastre patriotice si unanime de recunostinta fata de conducatorul nostru mult pretuit, domnul Nicolae Ceausescu, luptator neobosit."

(Cuvint rostit la Plenara Consiliului National al Frontului Democratiei si Unitatii Socialiste, "Scinteia", 1 decembrie 1988)

TEOCTIST, patriarh

"Asemenea tuturor fiilor patriei, si noi, slujitori cultelor, nutrim convingerea nestramutata ca avem la cirma natiunii noastre conducatorul care poarta neabatut crezul si vointa poporului roman, din mijlocul caruia s-a ridicat, veghind pururea, cu inima si cugetul inaripate, pentru rostuirea fericita si inteleapta a tarii, pentru soarta pacii si a vietii in intreaga omenire."

("Scinteia", 24 mai 1985)

Ion VOICU, violonist

"Interpretul profesionist - solistul de atitea ori confruntat cu exigentele tot mai inalte ale publicului societatii socialiste - se simte in aceste clipe doar un glas, unit alaturi altor zeci de mii, intr-o cintare proteica dedicata Omului care ne-a inlesnit aceasta plenara afirmare. Un glas care se socoteste fericit daca a putut marca, si el, vreuna din foile acestui calendar inchipuit, dar atit de real..."

("Calendarul frumosului", "Contemporanul", 6 august 1982)

Nestor VORNICESCU, mitropolit

"Va asiguram, mult stimate domnule presedinte, ca, in ciuda clevetelilor ce se fac auzite in unele cercuri rauvoitoare din strainatate, dintotdeauna ostile poporului roman, noi sprijinim cu toate fortele noastre actuala modernizare a comunelor si satelor de pe plaiurile romanesti, modernizare care contribuie, evident, la ridicarea nivelului de trai al taranimii muncitoare spre un grad de civilizatie care sa reduca tot mai mult deosebirea dintre oras si sat"

("Scinteia", 15 aprilie 1989)

Nichita STANESCU, poet

"Cum era si firesc, "tezele din Iulie", cum au fost botezate, au stirnit o inalta efervescenta de gindire si in rindurile scriitorilor. Ele reprezinta expresia consecventei partidului nostru, expresia aprofundarii permanente a teoriei marxist-leniniste in destinul Romaniei de azi."

("Scinteia", 18 octombrie 1971)

Henri COANDA, savant

"Formarea omului integral ancorat la nivelul progresului impetuos de azi al stiintei si culturii, patruns de credinta muncii, in vesnic neastimpar creator, acesta mi se pare a fi telul noii ere a ideii pe care a enuntat-o zilele trecute areopagul intregii natiuni prin presedintele nostru Nicolae Ceausescu, deschizator al acestei ere a ideii."

("Contemporanul", 19 noiembrie 1971)

Privind la o parte a acestei liste, realizăm de ce, nici în douăzeci de ani, România nu a ieşit total din umbra comunismului.

Informaţiile sunt preluate din “Cotidianul”.

Pentru unii, un preşedinte bun este un preşedinte mort

Proverbul care circula prin America secolului XIX, conform căruia “un indian bun este un indian mort”, a fost suficient de actual şi în secolul XX. Urmează două exemple, în acest sens. Primul se referă la marele Corneliu Coposu. După ce vreme de cinci ani oamenii kaghebistului Iliescu au asmuţit “minerii ziarişti” pentru a-l ponegri în fel şi chip pe acest martir al neamului românesc, cu o săptămână înainte de a muri, predecesorii pesediştilor de azi au început să fredoneze refrene laudative la adresa sa. Un gest care şi astăzi semnifică un singur lucru: cât de jos au putut coborî aplaudacii bolşevici în democraţia originală a Tătucului Ilici.

În sens invers stau lucrurile pentru al doilea exemplu, mult mai celebru decât Corneliu Coposu. Este vorba de John F. Kennedy, fostul preşedinte al SUA, asasinat în 1963 la Dallas. În cartea sa, “John F. & Jacqueline Kennedy”, Alan Posener povesteşte viaţa politică şi sexuală a cuplului prezidenţial american. Povestea începe în 1940, cu 21 de ani înainte ca John F. Kennedy să devină preşedinte şi cu 23 înainte să ia un glonţ în cap la Dallas. Atunci, în 1940, tatăl său, Jack Kennedy, un catolic care se îmbogăţise din comerţul cu alcool, producţiile de filme hollywoodiene de categoria B şi speculaţii bursiere, ei bine, tatăl viitorului preşedinte a eşuat în încercarea de a-l împiedica pe Roosevelt să obţină nou mandat. De-atunci, cu o ambiţie nesfârşită, şi-a antrenat băieţii, pe Joe Jr., John, Robert (Bobby) şi Edward (Ted), ca pe nişte cai de cursă pentru a se răzbuna. Cât despre soţia fostului preşedinte, Jacqueline Kennedy, aceasta şi-a calculat cu precizie paşii pe care trebuia să-i facă pentru a ajunge o primă doamnă, la braţul unui soţ hipercurvar şi obsedat de putere mai ceva decât ursul de mure. Ce înseamnă astăzi John F. Kennedy? Un posibil scenariu despre cât de răi sunt agenţii FBI (?) care l-au asasinat.

Proprietatea în România – nerestituită, furată, batjocorită

“Afară!” Atât spuneau comuniştii când confiscau o casă. Nu le trebuia justificări, nu aveau nevoie de acte care să dea un sens naţionalizării. Sensul naţionalizării era nonsensul, căci nu se urmărea să ia cuiva numai casa, ci, mai cu seamă, minţile. “Afară!” Cu acest cuvânt îţi întorceau viaţa pe dos, te storceau de trecut şi te făceau să te simţi pus la zid pentru tot restul vieţii. De confiscate case şi vieţi a fost simplu, de redat înapoi e mult mai complicat. Nu s-a dat vreo lege după ’89 care să spună: Metoda de retrocedare e reversul metodei de confiscare. Rostind cuvântul “Înăuntru” în faţa bunului naţionalizat, toţi foştii proprietari au dreptul să-şi recapete casele, brusc. Să se mute imediat în ele, prin simpla rostire a cuvântului “Înăuntru”.

Ar fi prea frumos şi prea corect pentru aşa o ţară cu tradiţie în practicarea profesionistă a jafului. Manierei simple de naţionalizare îi corespunde o imposibilă metodă de retrocedare. Foştilor proprietari li se cer în instanţă, spre exemplu, acte care nici nu existau la naţionalizare. Cazul familiei Stelniceanu, căreia i s-a naţionalizat casa de pe strada Oltarului nr. 3 din Capitală. Casa e de pe la 1900. În perioada la care a fost construită, adili Bucureştiului aveau lucruri mai importante de făcut – să pregătească focurile de artificii pentru evenimentul Unirii şi focurile de armă pentru două războaie care urmau să vină – decât să ceară la autorizare schiţe arhitecturale de interior pentru casele care urmau să fie construite. Era suficientă o schiţă exterioară. Ca un lucru remarcabil, toate casele din Bucureşti, contururile lor exterioare adică, au fost prinse într-o hartă a Capitalei de pe la 1919, făcută de arhitectul Cerchez, de unde şi denumirea hărţii: planurile Cerchez de la 1919. În aceste planuri din secolul trecut apare şi casa familiei Stelniceanu. În instanţă, pentru judecători n-a fost suficient că acea casă are fix forma străveche din planurile Cerchez, ca să se convingă că e casa Stelnicenilor. Au vrut să vadă şi schiţele de interior. După două războaie mondiale şi o naţionalizare naţională, dacă ar fi reuşit proprietarii să mai păstreze şi schiţele de interior care nu se eliberau la acea vreme, sigur ar fi adus Justiţia din România într-un film SF. Aşa însă, cei din justiţie joacă doar în filmul horror pentru români “Infractori în libertate, dar în vile şi funcţii”.

Preluat din “Academia Caţavencu”, nr.39/2008 (autor Alexandru Cautis).

Când eşti incapabil să te salvezi pe tine, propui modele de societăţi aberante

Ca fost pionier şi victimă inocentă a comunismului, îmi face o deosebită plăcere să vă recomand o carte (Françoise Giroud, “Jenny Marx sau soţia diavolului”, Editura Vivaldi) care, deşi e despre Marx, n-ar fi trecut de cenzură înainte de 1989. Este o carte cu totul şi cu totul interesantă despre viaţa sentimentală a lui Karl Marx, mai exact despre relaţia tăticului Revoluţiei cu nevastă-sa, Jenny von Westphalen. E, practic, o biografie cinstită a acestei Eve a comunismului, din care vă puteţi face o imagine despre viaţa sentimentală a familiei Marx, dar şi despre beţiile pe care autorul “Capitalului” le trăgea cu amicul Engels, despre relaţiile cu copiii, cu rudele, cu cămătarii. Pentru cei care n-au nici cea mai vagă idee despre cum arăta Marx ca om, soţ şi părinte, adică despuiat de aura asta de sfânt al clasei muncitoare cu care l-au înfofolit toţi biografii marxişti, cartea aceasta conţine mai mult decât aveţi nevoie să ştiţi. A fost un soţ neglijent, dar iubitor (a făcut cu Jenny şase copii în doisprezece ani), căruia viaţa i-a plăcut la fel de mult ca şi revoluţia. Şi ca să înţelegeţi ce viaţă a avut ea cu el, vă ofer doar un scurt fragment din raportul unui spion prusac, Stieber, trimis special la Londra ca să se ocupe de viaţa cotidiană a familiei Marx: “În viaţa particulară e extrem de dezordonat, caustic, trăieşte ca un ţigan. Să se spele, să se îngrijescă, să-şi schimbe lenjeria de corp sunt evenimente rare la el. Deseori e beat, deseori hoinăreşte câte o zi întreagă”. Dacă adăugăm la această sumară descriere şi faptul că toată viaţa a trăit din mila lui Engels şi a altor tovarăşi cu stare, nu ne rămânem decât să conchidem că, într-adevăr, marxismul a fost o mizerie, dar prima lui doamnă a fost o eroină.

Preluat din “Academia Caţavencu”, nr.37/2008 (autor Alin Ionescu).

Ce a naţionalizat dictatura comunistă ieri, azi, după 1989, este furat de Biserica Ortodoxă Română

Gândiţi-vă că o firmă consacrată pe piaţă ca fiind producătorul celor mai comozi pantofi sport din lume ar avea în regulamentul de ordine interioară o normă ciudată care îi obligă pe toţi angajaţii să poarte la lucru un gen de pantofi care dau bătături şi au piuneze înfipte în talpă. Cam aşa e şi cu Biserica Ortodoxă Română (BOR). Ca brand, BOR propovăduieşte cinstea, face marketing toleranţei, dar de fapt o parte dintre angajaţii ei sunt hoţomani şi intoleranţi exemplari. Se observă asta în modul în care se comportă angajaţii BOR vizavi de imobilele confiscate de comunişti Bisericii Catolice. O mare parte dintre ele au fost date, după confiscare, Bisericii Ortodoxe. Spre exemplu, în 1949, la Ocna Mureş, judeţul Alba, BOR s-a ales cu patru construcţii confiscate de la greco-catolici. Două dintre ele, situate pe strada Axente Sever, la numerele 2 şi 6, sunt în picioare şi astăzi. Parohia greco-catolică le-a revendicat în 2003 şi, timp de patru ani, Comisia de retrocedare nu a catadicsit să le dea vreun răspuns. Având complice tăcera Comisiei, angajaţii BOR îmbrăcaţi în salopete de lucru, care se cheamă în cazul lor sutane, au făcut o lucrătură ca să anuleze intenţia Bisericii surori (soră după tată, Tatăl ceresc comun). Mai întâi, în 2007, angajaţii ortodocşi au vândut imobilul de la numărul 2 şi în 2008 l-au închiriat pe cel de la numărul 6, deşi ştiau că nu le aparţine de drept. Au vândul ceea ce nu era al lor.Prin acest gest făcut de amploaiaţii ei în sutană, BOR a binecuvântat hoţia făcută de comunişti la naţionalizare şi a sfinţit-o să rămână aşa în vecii vecilor. În aceeaşi linie, aşteptăm ca BOR să laude acţiunile de tortură aplicate de Securitate clerului catolic, să dea acatiste în cinstea călăilor care i-au zdrobit pe monseniorul Ghika, pe părintele Tertulian Langa şi – de ce nu? – să-l ridice în slăvi pe teroristul bulgar care a încercat să-l asasineze pe Papă.

Preluat din “Academia Caţavencu”, nr.38/2008 (autor Alexandru Căutiş).

P.S. Deşi CNSAS aduce în atenţie tot mai mulţi clerici ortodocşi care au colaborat cu Securitatea bolşevică, adică au făcut un rău imens altor oameni, BOR vine cu textul conform căruia “Biserica are alte criterii de evaluare … bla, bla, bla”. Şi care ar fi aceste criterii? Nivelul şpăgii oferite de viitorii preoţi pentru a obţine o parohie mai bună. BOR este una din cele mai corupte organizaţii din România, iar statul român ar trebui să înceteze finanţarea BOR, aceasta putându-se foarte bine autofinanţa, la fel ca şi celelalte culte religioase. Până una alta, deşi BOR nu se ocupă deloc de oamenii nevoiaşi, averile clerului ortodox sunt impresionante, BOR devenind un loc de îmbogăţire rapidă. Ultimii 20 de ani au arătat ineficienţa, pe plan moral, a BOR – singurul organism din această ţară unde nu s-a produs nici o reformă. Stau mărturie numărul tot mai mic de oameni care frecventează bisericile ortodoxe şi îndepărtarea tinerilor de o biserică ce se ocupă mai mult de cei morţi decât de cei vii. Ne întreabă cineva şi pe noi, plătitorii de impozite, dacă suntem de acord să finanţăm în continuare programul de îmbogăţire rapidă a preoţilor, în condiţiile unei decăderi totale în păcat a societăţii româneşti?

Personajele promovate de televiziunile mogulilor dăunează grav societăţii româneşti

Suntem în 2010. Sau după 20 de ani de dominaţie a lăcustelor pesediste, şi nu numai, care au făcut din România o ţară a imposturii, a legii bunului plac, a gunoaielor umane promovate cu sârg de trusturile de presă ale foştilor bolşevici şi securişti, care dau incultură şi manele la tot cartierul. Ei bine, stimaţi plătitori de impozite, parlamentarul Prigoană Silviu nu are habar ce au votat fraierii de români la Referendumul din noiembrie 2009. Încercând să explice, joi 14 ianuarie 2010, propunerea hilară de populare a Palatului Parlamentului cu tot soiul de cazinouri şi altele de acest gen, Prigomanelistul afirmă: “Cei 300 de parlamentari, deputaţi, senatori sau ce o fi, o Cameră sau ambele camere, se pot muta … bla, bla, bla” (citat aproximativ). Cu alte cuvinte, acest individ aflat în Parlamentul României să reprezinte interesele amărăştenilor, care l-au votat şi care îi asigură bani de salariu, diurnă, maşină de serviciu, a şi uitat (???) că la Referendumul din 2009 românii au votat pentru un Parlament unicameral, adică nu vor mai fi defel două camere sau senatori. Popor român dormi liniştit, familia Prigoană lucrează pentru tine!

Un alt personaj, care în Germania nu ar apărea nici la televiziunea de bloc din ultimul cartier de imigranţi africani, este fostul miliţian şi colaborator al Securităţii bolşevice Dumitru Dragomir. Cu un fotbal mai slab decât al Lituaniei (ţară unde fotbalul este cam pe locul 5, ca număr de practicanţi şi grad de interes), România îl are de zeci de ani pe acest agramat la Liga Profesionistă de Fotbal, numită de unii “ziarişti” ‘Liga lui Mitică’. Întrebat fiind ce părere are de “sexul în grup” practicat de băiatu’ lu’ tata de la Naţionala de fotbal a României, adică Răzvan Lucescu, DragoHilarul Mitică afirmă: “… pe vremea mea, dacă ara aşa ceva, luai cuţitul şi-i făceai felul unuia, numai dacă se uita mai insistent la parteneră” (citat aproximativ). Lăsând la o parte faptul că, de aici, se poate înţelege că în Oltenia natală a lui Dragomir era o mentalitate de Ev Mediu în perioada copilăriei acestui fost peremist, grav este că un tânăr sau un copil, foarte mulţi dintre aceştia mari amatori de ştiri sportive, pot înţelege de aici că a-i face felul unuia cu cuţitul nu-i o mare nenorocire. Violenţele de pe stadioane se opresc nu cu legi sau cu jandarmii, tovarăşul Dragomir, ci prin interzicerea apariţii la televizor a unor agramaţi, gen Becali sau Dragomir, care ridică incultura şi prosteala la rang de valoare a acestei naţii.

De ce ziariştii televiziunilor mogulilor merită salarii mari

Într-o ţară unde justiţia se face la televizor, nu te poţi aştepta ca o ţoapă precum Bahmuţeanca să fie un model de exprimare corectă, deşi ar cam trebui, dacă tot ne dorim o ţară demnă de Eminescu. Şi totuşi, ziariştii mogulilor, în goana lor de a-i face pe plac patronului, vorbesc uneori de te apucă râsu’-plânsu’. Iată şi câteva exemple. “Dacă aţi ieşit afară …” se mai poate auzi uneori. Se poate ieşi şi înăuntru ?! Sau “tăceţi din gură …”. Se poate tăcea şi din picior?!
Pentru unele formulări, însă, ar mai fi nevoie să mai cunoşti oarece legi fizice sau legi ale naturii, ceea ce este mai greu, mai ales atunci când ai gura plină de vulgarităţi şi ţigăneli ieftine. “Ascensiunea meteorică a vedetei” ignoră faptul că un meteorit nu este niciodată în ascensiune, ci în cădere liberă pe Pământ, intrând în atmosferă cu 20.000 km/h. “Suntem cu ani-lumină înaintea concurenţei” este o altă dovadă de ignoranţă crasă. Deşi cel ce foloseşte această afirmaţie crede că an-lumină este o unitate de măsură pentru timp, nu este deloc aşa. An-lumină este o unitate de măsură pentru distanţă: este distanţa parcursă de lumină într-un an, recte aproape 10 trilioane de kilometri. Sau, ca să fim riguroşi, exact 9.460.730.472.580,8 km. Astronomii folosesc această unitate pur şi simplu pentru că e incomod inclusiv să foloseşti valoarea în notaţia ştiinţifică, adică 10¹³ km. “Faţa întunecată a Lunii” este o altă formulare fără acoperire ştiinţifică. Luna nu are nici o faţă întunecată. Doar pentru că noi vedem aceeaşi faţă, iar când o vedem e pentru că o luminează Soarele, nu înseamnă că cealaltă faţă/emisferă e mereu în întuneric. De exemplu, atunci când Luna este între Soare şi Terra, tocmai faţa pe care nu o vedem primeşte lumină solară. “Vine frigul” ar fi o altă afirmaţie cu valoare de adevăr “0”. Nu vine nici un frig, doar că solul şi aerul nu se mai încălzesc. De fapt, nu mai vine căldura. De exemplu, frigul nici nu intră în casă dacă lăsăm geamul deschis. Doar iese căldura! Frigul nu e decât absenţa căldurii, la fel cum întunericul este absenţa luminii.

Ce mai înseamnă România pentru “intelectualii” din Moldova kaghebistului Iliescu

Lucrez în domeniul educaţiei de un număr de ani, într-o zonă unde prostiile bolşevice sunt mai vii ca oricând. Spălarea creierelor în dictatura bolşevică se transmite genetic. Pe aici, nu există comunism ca întreg, ci există “comunism bun”, aplicat de cizmarul Ceaşcă, şi “comunism rău” aplicat de grupul “Pauker şi Dej, ce băga spaima în burgheji”. România este în umbra bolşevismului, în locul unde se formează generaţiile viitoare. Pentru “intelectualii” ce folosesc apelativul “uoi”, UE este o prostie, iar vodca şi pufoaica rusească sunt lucrurile sfinte ale românismului. Dacă întrebăm în şcolile de pe aici, ce semnificaţie are ziua de 1 Decembrie vom avea surpriza să constantăm că nu se ştie mare lucru. Pentru gândirea de colhoz al unora, faptul că am avut o Românie mare, faptul că avem garantate libertatea de a alege binele şi nu răul, faptul că ne putem asocia pentru a deveni cunoscuţi şi a face din comunitatea în care trăim un loc fără furturi, fără gunoaie şi fără ilegalităţi sunt poveşti fără valoare practică. În aşa-zisele medii intelectuale de pe aici, nu s-a discutat niciodată despre crimele regimului bolşevic Voronin din Basarabia. Pe aici, a aminti de Traian Băsescu este deja o bilă neagră, neocomuniştii din PSD fiind în continuare adulaţi, pe gânditorii de colhoz durându-i undeva de marile tunuri financiare date bugetului ţării de pesedişti. Pentru cei de aici, nu contează că Adrian Năstase s-a îmbogăţit fentând legile, adică luînd din banii pentru salariile şi pensiile românilor. Credeţi că interesează pe cineva de pe aici legalitatea şi moralitatea? Între teoria de la ora de “cultură civică”, dacă se mai ajunge şi la aşa ceva, şi practica de fiecare zi este o diferenţă uriaşă. Cam ce procent dintre elevi pot răspunde la întrebări de genul “De ce România este republică?” sau “Care este esenţa creştinismului?”. Procentul pe aici este foarte mic, ca să nu spun că tinde spre zero. Şi dacă tot se vrea aerisirea programului şcolar, s-ar putea începe cu scoaterea obiectului “Religie” din programa şcolară. Religia se poate face la biserică, iar conştiinţa tinerilor nu trebuie alterată de constrângeri. Drumul spre divinitate se găseşte cu inima şi fără constrângeri. Şi dacă tot se face educaţie religioasă în România, care este efectul? S-a furat, s-a ucis, s-a violat în această ţară unde religia se predă în şcoală (dacă acele ore se mai şi susţin). Aceasta este România din care se poate ajunge fie la o nouă dictatură, fie la perpetuarea a ceea ce este şi acum: România manelistă şi asistată social. Aştept cu înfrigurare şi teamă ziua în care ultimul colhoznic analfabet va fi pus de partidul maneliştilor din România să ne traseze “drumul luminos spre România celor fără principii, fără lege şi fără Dumnezeu”. În final o întrebare retorică: ce fel de regiune creştin-ortodoxă este Moldova kaghebistului Iliescu din moment ce plânge după regimul ateu bolşevic?

P.S. În România, bisericile ortodoxe au răsărit ca ciupercile după ploaie în ultimii 20 de ani. Lăsând la o parte că multe din ele sunt doar clădiri fără harul lui Dumnezeu, au adus acestea o stare de bine în România? Se păcătuieşte mai puţin în România acum faţă de perioada atee bolşevică? Răspunsul este, evident, un mare NU. Quot erat demonstrandum.

Aproape totul despre Adrian Năstase, cel mai corupt dintre prim-miniştrii României (VI)

CUMPARARI SI VANZARI CU PRETURI DECLARATE MICI,
DECI TAXE MAI MICI PLATITE CATRE STAT

Una din marile lovituri date în sprijinul ascensiunii sale ulterioare si a apetitului sau nestavilit de îmbogatire a fost casatoria lui Ady cu fiica lui Angelo-Romeo Miculescu, el însusi afacerist si avid de avere; în plus, nomenclaturist cu relatii strânse în lumea lui. Asa cum am relatat anterior, Adrian Nastase, ajuns în functii importante de stat si de partid (FSN-PDSR-FDS), a avut în Angelo Miculescu un partener de nadejde în afaceri dubioase, un paravan în aranjamentele personale, atâta timp cât acesta a fost în viata, iar dupa disparitia sa pamânteana el a livrat o explicatie plauzibila de invocat pantru cheltuielile sale de nejustificat. Ca exemplu, taxele fiilor sai, de 20.000 dolari anual (fiecare) la liceul american, justificabi ca fiind platiti de vaduva soacra, deci 40.000 anual, pe mai multi ani, ca si când Miculestii nu ar fi trait în comunismul pe lei pâna în 1990.
În 1996, Daniela Miculescu, devenita doamna Nastase, s-a dus (în luna august) la Biroul Notarial al Eugeniei Cutaru, ca sotie a presedintelui executiv al PDSR, Adrian Nastase. Obiectul vizitei îl constituia vânzarea de catre familia Adrian si Dana Nastase a unui teren în suprafata de 3.593,50 m.p., situat în intravilanul comunei Cornu, judetul Prahova. Pretul vânzarii - 2.000.000 lei. Sotii cumparasera terenul conform a trei contracte (nr.6035/10,07,1995; 9683/19,10,1995 si nr.6360/23,10,1991), autentificate pe masura constituirii suprafetei finale de teren, de Notariatul de Stat Câmpina, în perioada 1991-1995. Cumparatoarea terenului a fost Irina Miculescu, cumnata Danielei Nastase, adica sotia fratelui acesteia; o afacere în familie, cu un pret fixat ca între rude, iar statul a primit doar suma cuvenita valorii declarate de partile contractante.
În luna noiembrie a aceluiasi an, Daniela Nastase revine la acelasi birou notarial, pentru a cumpara, de la familia Bichtel Sorin, trei suprafete de teren, si anume: 6.230 m.p., înca 10.000 m.p. si alti 10.000 m.p., terenuri situate în intravilanul comunei Balotesti, sat Petresti, judetul Ilfov, în suprafata totala de 26.230 m.p., acoperind parcelele A510/12, A510/13, A510/14, A510/15, A510/16. Terenul vândut nu a apartinut familiei Bichtel, în urma reconstituirii dreptului de proprietate conform legii 18, ci fusese cumparat de catre acestia în anii 1995 si 1996, suprafata totala de 26.230 m.p. fiind achizitionata cu suma de 18.000.000 lei, la preturile din 1996, platita INTEGRAL în momentul tranzactiei - deci, cu aproape 687 lei m.p.
Prezenta relatare arata ca familia Adrian Nastase a derulat operatiunile de vânzare-cumparare terenuri doar printr-un singur birou notarial particular. Preturile pentru aceste tranzactii sunt fireste ireale si nu pot pacali decât pe prosti si fiscul. Cu alte cuvinte, Adrian Nastase - ditamai presedintele executiv al PDSR - a declarat fals, si înselând, evident cu scopul de a nu plati sumele cuvenite statului. Mai interesant este si alegerea notarului, patron al acelui birou, o buna prietena a ex-sefului pazei de la Camera Deputa]ilor, Danut Stuparu, care în timpul mineriadei din 1991 (rezultata, dupa cum se stie, cu caderea guvernului) si-a retras oamenii de paza, asigurând accesul liber al minerilor. Întrebat de afacerea imobiliara, Adrian Nastase a declarat ca la Cornu terenul a fost vândut cumnatilor, pentru ca acestia, împreuna cu socrii lui, sa-si construiasca “în timp” o casa. În ceea ce priveste terenul din Balotesti, el a declarat ca acesta “exista” (nu s-a mutat din loc - n.a.), fiind cumparat “legal”. În legatura cu cazurile Cutaru si Stuparu, el a afirmat ca sunt “simple coincidente” si ca nu-i cunoaste, adaugând ca sotia sa s-a adresat unui birou notarial privat mai putin ocupat decât unul public.

CÂTE CEVA DESPRE DOAMNA NASTASE
(DANIELA MICULESCU - NASTASE)

Daca Elena Dragomirescu-Nastase si-a acceptat cu resemnare viata alaturi de sotul ei, Marin G. Nastase (G, de la Grigore, numele de familie al tatalui, asa de fapt cum se semna), aceasta s-a datorat pe de o parte dragostei de mama si, pe de alta parte, a crezut ce i-a tot spus, ca ar fi impotent - deci, un om bolnav; în rest, nu a stiut niciodata despre cealalta viata, ascunsa, a sotului ei. Cu totul alta este situatia cu Daniela Nastase, sotia lui Adrian Nastase, bisexual, ca si tatal lui. Daniela apartine desigur unei alte generatii, cu alte conceptii despre viata sexuala. Este greu de presupus ca lungile perioade de abstinenta nu i-au dat ceva de banuit, sau si ea a crezut basmele reinventate cu impotenta, ori cu munca extenuanta, care-l facea sa vina acasa târziu, în noapte. Sigur, dupa 1990, ea a aflat secretul, când toata presa i-a supranumit în cor sotul BOMBONEL si a tot scris despre viata lui sexuala; ba chiar la un bal dat de revista “ACADEMIA CATAVENCU” i s-a decernat drept premiu un falus ( p**a) de argint. În cazul tinerei doamne Nastase, constatam alta situatie: ea accepta starea de fapt pentru ca i s-a oferit ceea ce nici nu a visat vreodata, fie ea fiica de nomenclaturist: o pozitie sociala de exceptie, calatorii în lumea larga, sume uriase în valuta la dispozitie, posibilitatea satisfacerii tuturor capriciilor. Daniela Nastase nu întretine nici o activitate productiva, dar primeste prin telefon sute de milioane de lei, în contul “MILENIUMULUI TREI”, din vânzarea unor produse, frigidere, carne, etc. “MILENIUM TREI” este o fundatie paravan a sotului, care îsi plaseaza sediul exact în casa pe care o au, în str. Jean Texier, nr.4. Daniela Nastase aduna astfel milioane de dolari pe an. Ea nu fierbe mamaliga si nu munceste la ferma de la Cornu, asa cum a trudit soacra ei; ea împarte martisoare de aur unor ziaristi agreati, împarte generoasa cadouri, face donatii si, mai nou, a devenit element surpriza de campanie electorala pentru Adisor al ei.

O NOUA ELENA CEAUSESCU?

Preocupându-se de a-i crea o imagine speciala sotiei, cu ocazia sarbatoririi publice, la 22 iunie, a zilei de nastere a “bronzatului” Ady, el a transformat-o pe Dana Nastase si în persoana publica. Aceasta strategie a învatat-o din alegerile americane, dascalit de consilieri americani, platiti din bugetul tarii românesti cu sute si sute de mii de dolari. Campania mediatica a Danielei “Scatiu” este coordonata de specialistii care se ocupa de campania lui electorala si de stafful ei personal. Ea are întâlniri cu sotii de conducatori politici (Laura Bush, sotia premierului ceh, etc.) A fost vizibila ridicarea pe o treapta înalta a Danielei, care urmeaza sa joace rolul de invidiat al Elenei Ceausescu, Nicolae Ceausescu însusi fiind modelul sotului ei. În turneul presedintelui de guvern în SUA, Canada si Anglia, Dana Nastase a fost însotita, pe cheltuiala oficiala, de un stat major personal de campanie, care i-a organizat sustinerea declaratiilor de presa zilnic - un comunicat de presa cu antetul Guvernului României a confirmat întâlnirea dintre Dana Nastase si sotia premierului ceh; periodic se anunta ca sotia premierului va aparea în talk-showuri sau va patrona baluri de caritate, numele Danei concurându-l pe acela al lui Adrian Nastase. Dana are o activitate social-politica intensa, desi nu s-a înscris în PSD, controlata si dirijata cu multa grija. Zilele trecute a mers prin tara, în campanie electorala, alaturi de sotul si fiul ei cel mai mic, Mihnea, întocmai lui Bush, Laurei si fetelor lor.

ALTE AFACERI FOARTE DUBIOASE
ALE CLANULUI NASTASE - MICULESCU

În România, conform obiceiului statornicit, orice scandal tine trei zile, dupa care se astern tacerea si uitarea. Asa s-a întâmplat si cu AFACEREA “FILANTROPIA”: spitalul a fost privatizat, ministrul Sanatatii din acel timp, Daniela Bartos, si-a încasat comisionul în urma “privatizarii”, comision gras, care îi va asigura anii de ambasadoriat în Portugalia, cât si deceniile grele ale batrânetii. Ziarele au scris, pe rupte, vreo doua zile, s-a încropit însa o ancheta superficiala, dar numele “FILANTROPIA” se va mai regasi doar în scopurile fundatiei prin care s-a desfasurat tranzactia, deoarece banii virati de societatea americana de investitii au ajuns în conturile FUNDATIEI “MILENIUM”, patronata de Dana Nastase, nimeni alta decât sotia premierului României, care se declara incoruptibil, si spune, cu orice ocazie, ca va stârpi din radacini coruptia.
Sora lui Nastase, Dana Maria Barb, este implicata în afaceri inimaginabile, de milioane de dolari, ca paravan al fratelui ei. În jurul sau se pun la cale marile privatizari frauduloase, ea fiind directoare la firma lui Mark Mayer, un obscur avocat din New York al firmei de consultanta “MARK MAYER, RUBIN & HERTZFELD”.
Simona Miculescu, cea care a fost mult timp atasat de presa la Ambasada Româna din Washington, s-a stabilit acum într-o functie importanta în MAE. Meritul ei esential consta în amanuntul ca sotia lui Adrian Nastase este sora sotului sau, deci sunt cumnati. La rândul lui, sotul ei, Ovidiu Miculescu, a trecut si el prin Washington, în calitate, normal, de “sot al sotiei sale”, fiind formal angajat al Studioului “Al. Sahia”, ca sa se prezinte acolo drept “corespondent”, în realitate el corespondând, dar în beneficiul altei institutii...
Rodica Miculescu, directoarea economica a TAROM, calitate în care taie si spânzura în aviatia civila, este cumnatica lui Adrian Nastase, sora sotiei lui. Ea a executat un insistent santaj asupra firmei “EDF”, condusa de Katz, pentru a-i prelungi contractul de închiriere a spatiilor “Duty Free” din Aeroportul Otopeni. S-a cerut o mita de 300.000 dolari pentru un spatiu de 15 m.p. Katz nu s-a lasat, a atacat hotarârea sI s-a revenit asupra ei, declarându-se ca se va organiza o licitatie, de ochii lumii. Între timp, sediul societatii “EDF” a devenit nefunctionabil, în urma debransaii abuzive a curentului electric al spatiilor administrative, a liniilor telefonice si comunicatiilor computerizate. Reprezentantii firmei care detine 51% din actiuni (Aeroportul Otopeni - 5%; TAROM - 22%) au fost pusi în imposibilitatea unei aparari corecte, iar tribunalul a fost fortat sa emita o sentinta ilegala. Cel care face traficul de influenta si presiuni pentru a elimina societatea “EDF Astro SRL” spre a lasa calea libera coruptiei, Miron Mitrea (zis si“MANIVELA”) facând parte din mafia PSD, este ministrul Transporturilor, un “intim” al lui Adrian Nastase, care l-a transformat dintr-un sofer amarât în vicepresedinte PSD,ministru si individ foarte bogat. Abuzurile savârsite în valuri de Miron Mitrea, ministrul Transporturilor, îl detaseaza în postura de cel mai corupt ministru din Cabinetul Nastase. In privinta “licitatiei” de la Otopeni, el a fost “pilotat” în aceasta actiune de cumnata primului ministru, Rodica Miculescu.

“Operatiunea” IAS Prejmer

În 1991, IAS Prejmer, jude]ul Brasov, s-a transformat în “SC Agroindustriala” SA. Atunci, detinea 13 ferme: sase de taurine, cu un efectiv de 12.000 capete; patru ferme vegetale - 7.460 ha; un complex de 1.2000 capete porcine; sectie de industrializarea carnii si a laptelui; o crescatorie devenita celebra de pastravi si animale rare de blana. Nicolae Pastârnac, ginerele lui Angelo-Romeo Miculescu si cumnatul lui Adrian Nastase, dirijat de socrul sau, batrânul mare sacal al agriculturii românesti, a preluat crescatoria de pastravi si animale cu blana (nutrii, vulpi, dihori) el ajungând astfel patronul firmei “B Lapis” (care, în anul 1997, ajunsese în pragul falimentului). N. Pastârnac, alt ginere gangster sadea, a reusit, cu tenacitate si direct interesat, sa o distruga total.

NOTA. Îmi asum toata responsabilitatea pentru afirmatiile facute în acest articol si îi multumesc, pe aceasta cale, domnului Grigore L. CULIAN, editorul ziarului "New York Magazin", pentru curajul, demnitatea si hotarîrea cu care a luat decizia publicarii unui material care aduce la cunostinta opiniei publice fapte adevarate, legate de ascensiunea politica fulminanta a unui alt fost nomenclaturist comunist care, iata, doreste sa devina presedintele României.

Aurel Sergiu MARINESCU, Scriitor, fost detinut politic

Nota Redactiei

Dl Aurel Sergiu Marinescu, este, credem, unul din cei mai importanti scriitori si ziaristi ai exilului românesc. Fiind ziaist cu certa vocatie de investigatie, a intrat in posesia arhivei Consiliului National Român, organism dorit a fi un fel de Guvern Român din Exil imediat dupa razboi si care a functionat efectiv câtiva ani sub presedintia generalului Radescu si apoi a lui Constantin Visoianu. Aceasta "intrare in posesie" n-a fost de loc sterila, deoarece dl Aurel Sergiu Marinescu a scris pe baza arhivei CNR cea mai documentata "Istorie a exilului românesc", istorie care, din pacate, e foarte dureroasa. Dl Marinescu a publicat în România, la editura Vremea în 1998, si o carte de amintiri intitulata: "Ma aplec peste ani". A fost detinut politic.
Dl ASM este sotul sorei mamei lui Adrian Nastase si nu fratele mamei. Asa se explica diferenta de nume, sotia sa s-a numit ca fata Dragomirescu (ca si mama lui AN) si a devenit Marinescu prin casatorie.

ASTIA SUNT PATRIHOTII CARE AU DISTRUS ROMANIA!!