Copii şi tinerii ucişi în ’89 merită admiraţia şi recunoştinţa noastră veşnică. Aşa ar gândi orice om cu o minimă moralitate. Nu este cazul foştilor bolşevici şi securişti. Deşi sunt principalii profitori ai “momentului ‘89”, aceştia au fost de-a lungul timpului denigratorii eroilor din ’89. Cu toate că sunt miliardarii României democratice sau deţin funcţii publice importante, foştii trepăduşi bolşevici caută scuze dictaturii comuniste sau, mai grav, minimalizează curajul eroilor români din ’89, atribuind căderea comunismului altor “forţe”. Ceea ce nu ştiu aceşti tovarăşi este un lucru elementar: întotdeauna în istorie au existat şi “alţi factori” (“mâna lui Dumnezeu”, contextul internaţional), dar meritul principal revine celor care, prin jertfa lor, fac posiblilă “minunea”. Dar, se pare că-n şcolile politice bolşevice se învăţa altceva decât legenda meşterului Manole, din care se desprinde utilul adevăr al statorniciei în jertfă. Adică, pentru cei cu limba rusă la bază, nimic nu durează fără jertfă. Iar România eroilor din ’89 va dăinui, şi poate va străluci, dincolo de toate obstrucţionările foştilor tovarăşi.
2 august 2009
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu