23 august 2009

Nu merităm ca “ei” să fie imaginea noastră ca ţară (II)

În România, numai fraierii plătesc impozit pe venit. În cazul maneliştilor, deşi realizează câştiguri fabuloase, nu se pune problema plăţii impozitului (vezi şi aici).
Doar “merţanele” maneliştilor circulă pe drumuri făcute şi întreţinute cu bani din bugetul Indiei. Dar aşa-i când nişte autorităţi slabe, de râd şi curcile de ele, îţi permit să-ţi baţi joc de noţiuni elementare de civilizaţie: muncă, cinste, corectitudine, dreptate socială. Cât priveşte cetăţenii Republicii Bananiere România, prea multe nu le poţi pretinde. În afara câtorva rătăciţi, onorabilii cetăţeni români mai degrabă urmează exemplul ţiganilor (purtat de inele şi ghiuluri, asculatat manele, nemuncă, muncă de calitate îndoielnică, aruncat de gunoaie, furturi din avutul public, bădărănie şi ignoranţă, lipsa divinităţii etc) decât să lupte cu aceste carenţe. Mai mult chiar, rasismul este prezent în în conştiinţa multor “educaţi”, cel puţin de pe aici. Un ten mai închis atrage imediat apelativul de “ţigan”. Ceea ce nu ştiu aceşti “cetăţeni europeni” este faptul că ţiganii proveniţi din România sunt urâţi de occidentali nu pentru culoarea pielii (Obama, de exemplu, nu este alb la ten), ci pentru ceea ce fac. Iar dacă în Ungaria, de exemplu, ţiganii nu prea mişcă, în sensul de a face rău, pe malurile Dâmboviţei şi în restul României poţi face orice, deoarece nimeni nu va mişca un deget. Cetăţenii sunt pe post de gură-cască, iar pe poliţişti, procurori, judecători îi doare-n cot de legalitatea din România. Atâta vreme cât nu sunt ei furaţi, nu-i nici o problemă. Ce dacă ţiagnii fură o şină de cale ferată sau indicatoarele de pe autostradă? Mai mor câţiva români “fraierii”, în ţara lor furată şi distrusă de infractori. Am văzut recent la televizor o “judecată ţigănească” chiar în incinta unei secţii de poliţie, în prezenţa poliţiştilor. Îmi şi imaginez, în Statele Unite, după aducerea suspectului la poliţie, următorul dialog. “Stai, mânca-ţi-aş, să vină staborul!” spuse suspectul. “Desigur, domnule Mailat, poliţiştii nu te vor întreba absolut nimic, decât în prezenţa staborului”, spuse poliţistul. Şi adăugă: “Noi suntem de decor aici, hotărârea o va lua staborul”. Ai muri de râs, dacă n-ar fi de plâns.

Niciun comentariu: