15 august 2009
De-a lungul timpului, peremiştii au dat dovadă de un dispreţ total faţă de lege
Grădina zoologică din incinta Casei Poporului adăposteşte (adăpostea în 2008 – n.m.) nişte exemplare care nici împăiate nu ar avea ce să caute pe lângă gardul instituţiei, darmite în interior. Deputatul Ioan Aurel Rus de la Partidul România Mare (PRM), de exemplu, este o categorie de parlamentar, care dă luciu la marmura de pe holurile Parlamentului României de opt ani (se-ntâmpla în 2008-n.m.). Actualizarea declaraţiei de avere a peremistului a scos la iveală o sumă de cinşpe mii de euro. Sumă pe care, de niciunde, politicianul i-a împrumutat-o unei “persoane fizice”. Aurel a ripostat dur când l-am întrebat cine se ascunde în spatele fizicului acelei persoane: “Da’ ce, eu trebuie să îmi trec în declaraţie dinţii din gură, cu cine mă culc diseară?”. Ptiu, poate nu îi ies la numărătoare şi ne dă în judecată. Nebuloasa din mintea fostului securist cu acte la purtător este totală: “Nu ştiu cine a venit cu ideea asta a declaraţiei de avere”. O eventuală sesizare a Agenţiei Naţionale de Integritate (ANI), instituţie care se ocupă cu puricatul averilor celor angajaţi la stat, este apă de ploaie pentru neînfricatul peremist: “Cine a ANI ăsta?”. Şi ca să dovedească cât de leu este, Rus ne-a declarat: “La anu’ o să completez că am împrumutat 80 de mii de euro”. Câtă subtilitate, dom’le, câtă clarviziune! Omu’ deja ştie ce îi va cădea din cer. Cică banii împrumutaţi anul trecut ar proveni dintr-o moştenire pe care Rus o ţine la ciorap, iar uneori o scoate şi ne-o flutură pe la nas, sub formă de împrumut binevoitor. Subalternul tribunului închipuit ne-a declarat arţăgos: “E banu’ meu, fac ce vreau cu el! Nu mă interesează declaraţia de avere”. Anul acesta, în martie, procurorii i-au lipit pe frunte lui Aurel acuzaţia de trafic de persoane, după ce peremistul i-a înlesnit unui condamnat trecerea frauduloasă a frontierei. Ceea ce nu ar fi atât de grav dacă omul nu ar fi depăşit el însuşi, de mult, graniţele nesimţirii.
Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.25/2008. Alte “fapte măreţe” ale fostului (?) deputat găsiţi aici.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu