31 ianuarie 2009

De ce (încă) ne monitorizează UE pe domeniul Justiţiei (III)


Avem o ţară neverosimilă. Ministrul Apărării e şi ministrul Justiţiei (se petrecea în ianuarie 2008 – n.m.), pentru că Guvernul (Tăriceanu – n.m.) se confruntă cu o criză de personal ministeriabil. Păi, în situaţii de-astea, ar trebui să se recurgă la forţă de muncă din străinătate. Să se caute şi să se aducă deci, din China, un jurist cât de cât calificat, cu pretenţii mici de salariu, pe postul de ministru al Justiţiei româneşti. E drept, există şi riscul ca respectivul chinez să nu reziste mult într-un mediu de lucru nou, cu mult mai insuportabil decât parchetele comuniste din ţara natală. Iată o situaţie care s-ar putea să-l facă pe un chinez, care a absolvit dreptul la Beijing, să-şi dea demisia din postul de ministru al Justiţiei, la Bucureşti. În România, injustiţia merge până acolo încât e mai rău să câştigi un proces în instanţă decât să-l pierzi. Să luăm un caz. În 1997, doamna Valentina Cuteanu a revendicat o casă naţionalizată din Breaza, confiscată de comunişti pe la 1945 şi transformată în spital. De-abia în 2000 a câştigat procesul de revendicare. Câştigat e un fel de a spune, căci mai mult a pierdut. Instanţa i-a impus să plătească în jur de 3,5 miliarde de lei (vechi) ca despăgubiri pentru că statul a făcut în casă, între timp, nişte lucrări de design interior. Adică i-a spart biblioteca din marmură, i-a distrus dulapurile din lemn sculptat, i-a ciopârţit salonul aristocratic, ca să creeze o … superbă morgă. Da, din casă cu stil a făcut morga spitalului. Şi ca să moară de necaz proprietara Cuteanu, i se impută cheltuielile pe care statul comunist le-a făcut timp de 60 de ani ca să schimbe destinaţia unei case de locuit în casă mortuară. Proprietara Cuteanu a refuzat să plătească aceste lucrări de distrugere a locuinţei sale, mai ales că statul le-a făcut în mod abuziv, fără să-i ceară acordul. A avut o surpriză şi mai mare. De la Ministerul Finanţelor a fost anunţată de curând (ianuarie 2008 – n.m.) că între timp i s-au calculat şi penalităţi pentru că nu şi-a plătit datoria de 3,5 miliarde lei către stat, suma ajungând la vreo 10 miliarde ROL. Şi că, dacă nu plăteşte în termen de o lună această sumă, i se pune sechestru pe toate proprietăţile. Pe casa din Breaza, transformată în morgă, dar şi pe alte locuinţe, din altă localitate. Deci statul îţi ia casa cu japca, ţi-o transformă în morgă, te pune tot pe tine să plăteşti modificările sinistre şi, dacă refuzi, îţi mai confiscă o casă! Asta depăşeşte până şi imaginaţia Anei Pauker!

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr.4/2008

Faptele de arme ale celui mai corupt dintre prim-miniştrii României de după ’89 (IV)


Articol preluat din “Academia Caţavencu”, nr.4/2008, autor Mircea Toma

Joi, 24 ianuarie (2008-n.m.), secţia Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a decis că procurorul suspendat Alexandru Lele îşi poate relua activitatea pentru că motivele suspendării nu au fost confirmate. În urmă cu şapte ani (2001-n.m.), la Oradea, procurorul Alexandru Lele a călcat pe coadă un balaur. Coada se numea Adrian Tarău, un mare maestru al contrabandei cu combustibili. Lele a îndrăznit să-l aresteze, neştiind că extremitatea cealaltă a balaurului, Adrian Năstase, naşul de partid şi crimă organizată al arestatului, se va supăra foarte tare. Şi într-adevăr, atât de tare s-a enervat Năstase, că a solicitat instantaneu excluderea din magistratură a nemernicului Lele. Asta, evident, după ce a invitat Parchetul să-l elibereze pe Tarău. Eliberarea a fost executată în 24 de ore, iar procurorul general de atunci, celebrul Tănase Joiţa, a ieşit public şi a anunţat că Lele a fost scos din magistratură.

Cum anunţul a precedat faptele,

iute a fost pus în mişcare un comando de cercetare a lui Lele. Ghinion, la conducerea commando-ului a fost uns greşit un procuror pe bune – Cristian Panait - , care a constat realitatea: nu există motive care să justifice declanşarea vreunei acţiuni împotriva lui Lele. Cu concluzia asta, Panait a aruncat în aer Parchetul General. Prinşi între barosul lui Năstase şi “obtuzitatea” lui Panait, Tănase Joiţa şi-a forţat subalternii – Ovidius Păun şi Ilie Picioruş – să producă ordonanţa de suspendare din magistratură a procurorului orădean. Documentul a fost semnat de Păun, care nici măcar nu avea dosarul lui Lele. Cam în aceeaşi zi cu Păun, Panait producea, în contra timp, ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale faţă de acelaşi “zăbăuc” din Oradea. E clar că se impunea şi neutralizarea lui panait, ca nu cumva să iasă public cu vreo năstruşnicie, să-l mai supere o dată pe temutul Năstase. Drept care i-a fost pregătită o stare psihică specială. Se povesteşte că soţia lui Picioruş, fost psihiatru la Secu, i-a făcut câteva vizite lui Panait, i-a dat oarece medicamente şi l-a sfătuit să se interneze pentru că numai un nebun îşi poate permite să-l contrazică pe procurorul general. Panait s-a sinucis.

Scăpată de stress,

echipa de aranjare a lui Lele s-a dezlănţuit cu o energie care vorbeşte despre dragostea sa pentru marea crimă organizată şi căpetenia ei, Adrian Năstase. I-au confecţionat lui Lele cel mai mare dosar din istoria Parchetului: 50 de infracţiuni. Monstrul penal Lele era acuzat de încălcarea întregului Cod Penal: de la condus sub influenţa alcoolului şi ultraj asupra lui Panait – că tot era mort - , la mită şi favorizarea infractorului. Doasarele, peste o sută de volume, au fost plimbate de la un parchet la altul, timp de şase ani. Între timp s-a mimat cercetarea lui Tarău, atât cât să-i permită un confortabil transfer al afacerilor în SUA. Azi, Joiţa Tănase este procuror în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Tarău şi-a mutat sediul afacerilor la Luxemburg şi mai face scurte vizite prin ţară; Adrian Năstase n-are nici un deranj din implicrea în favoarea lui Tarău, pentru că lui Lele i s-a refuzat înregistrarea plângerii penale împotriva prim-ministrului de atunci. Singurul success al Justiţiei este că s-a hotărât să nu-l mai hărţuiască pe cel care a incercat să o aplice.

P.S. Infractorul Năstase Adrian, cel ce a ucis indirect un tânăr procuror din România, se plânge de hărţuire politică. Oare chiar atât de proşti îi crede pe români?
30 ianuarie 2009

Unii violează în Italia, deoarece autorităţile din România sunt castrate la ele acasă


O ţară exportă infractori formându-i în prealabil. Trăind într-o cloacă de imoralitate în România, uşor ajungi infractor în Italia. Iar acolo oamenii legii chiar îşi fac treaba. Iar cetăţenii italieni chiar au conştiinţă civică şi sunt revoltaţi de ce se întâmpla rau la ei în ţară. Nu este cazul cu cetăţenii, dar mai ales autorităţile din România. Pe aici, poliţiştii, procurorii, judecătorii şi toată tagma colcăie de corupţie, incompetenţă sau delăsare. La aceasta se adaugă legile croite parcă pentru infractori, promovate de politicieni corupţi, gen Năstase Adrian. Chiar şi un poliţist corect evită nuanţele legii, în cazurile extreme, cunoscând posibilitatea de a fi hărţuit. După cazul Mailat se făceau şi se desfaceau programe pentru integrarea rromilor şi prevenirea violenţei. Nu s-a întâmplat absolut nimic. Se tot aude de cauzele crizei. Dar germanii, cehii, suedezii nu trec prin criză ? La ei cum de nu există violenţă? Numai că la ei autorităţile îşi fac treaba. Iar cetăţenii sprijină aceste autorităţi, în care au încredere. Mai mult, incidentele din lumea civilizată sunt izolate. Maniaci care ucid apar rar. La noi se ucide zilnic, de către oameni întregi la cap, jafurile şi violurile au devenit cotidiene. Societatea românească promovează modele greşite (de la Becali la Vadim), autorităţile sunt dezinteresate de evoluţia infracţionalităţii, iar românul, imparţial cum îl ştim, nu e capabil nici măcar de o mişcare mai de doamne-ajută pentru a arăta că-i pasă (chiar îi pasă?), nemaivorbind să existe o mişcare de dreapta autentică care să pună ordine în ţară. Români, staţi liniştiţi la locurile voastre: pentru cei câţiva infractori pe care sunteţi incapabili să-i sugrumaţi la voi în ţară, vă-njură o lume întreagă. Până la urmă mămăliga explodează mai greu (dar parcă s-a trecut la pâine, de o bună bucată de vreme).
29 ianuarie 2009

Maica Rusie şi aplaudacii ei din România


O ţară trebuie respectată pentru drepturile şi libertăţile acordate cetăţenilor săi, pentru nivelul de dezvoltare economică şi, nu în ultimul rând, pentru nivelul de civilizaţie atins, adică pentru deprinderile şi obişnuinţele bune ale oamenilor de acolo (nu se ia şpagă, nu se fură, locurile sunt curate etc.). Ce are Rusia din toate acestea ? Mai nimic. Însă pentru aplaudacii din România nu prea contează că-n Rusia este o dictatură în toată regula (dacă zici ceva de Putin, te trezeşti cu Procuratura şi Poliţia la uşă), că despre omul simplu din Rusia kgb-istului de Putin nu se ştie mai nimic (oricum trăieşte într-o cruntă sărăcie), că “celebrii milionari” ruşi de carton s-au îmbogăţit delapidând bunurile fostului imperiu sovietic, că ruşii au o Mafie mai de speriat decât cea italiană, în perioada ei de glorie. Cei care fac pe ei de extaz în faţa “mutărilor lui Putin” să nu uite că acesta provine dintr-un organ represiv numit KGB, cel care este urmaşul NKVD-ului, un fel de Gestapo ce cuprindea brute îndeplinind ordinele Kremlinului de masacrare a “duşmanilor poporului” (să nu uităm că membrii NKVD-ului sunt cei care împuşcau oamenii în ceafă în Basarabia în 1939, odată cu invazia sovietică). Sau poate ruşii trebuie admiraţi că ne-au luat tezaurul, Basarabia şi ne-au adus ciuma roşie. Iar dacă România ar însemna ceva mai mult în Europa, cu siguranţă aceşti barbari, care ne-au cotropit ţara de atâtea ori, ar trebui condiţionaţi să restituie ce aparţine poporului roman. Dar cine s-o facă? Tovarăşul Iliescu, cel care a fost singurul preşedinte dintre ţările fostului lagăr sovietic care a semnat un acord de prietenie cu defuncta URSS, alături de ministrul de externe de atunci Năstase Adrian, anchetatul DNA de astăzi? Pentru cele treizeci de procente gaz rusesc importate, România îşi poate asigura, alături de partenerii din UE, variante alternative, cum ar fi centralele nucleare.
În comparaţie cu ruşii, putem fi mândri că suntem români şi tocmai de aceea vrem înapoi tezaurul şi Basarabia măcar.

P.S. Bunicul meu din partea mamei, care a murit atunci când aveam nouă ani, a fost soldat în al doilea război mondial. Acest om deosebit, ţăran care nu a acceptat niciodată ca bolşevicii să-i ia pământul, spunea mereu: “Să nu uiţi că mai porci ca ruşii nu există naţie pe acest pământ”. Iar despre germani avea numai cuvinte de laudă. Şi dacă Dumnezeu nu-l lua la El atât de repede, mi-ar fi putut povesti mult mai mult decât a făcut-o. Dumnezeu să-l odihnească.
28 ianuarie 2009

Realitatea TV – o limbă pe fundul dictaturii comuniste (I)


În seara de 26 ianuarie 2009, în cadrul unei emisiuni cu titlul “Partidul, Ceauşescu, România”, s-a încercat marcarea unei zile în care, pentru cei care n-au prins acea perioadă sau pentru cei care au uitat, se omagia “marele conducător”, cizmarul datorită căruia România a ajuns în ultimul hal de izolare în anii ’80, iar o parte din oamenii acestei ţări erau turnători la securitate (acel organ represiv prin care îţi erau cenzurate şi visele). Ce-a ieşit ? Un amestec de nuanţe de gri şi comparaţii mai mult decât ciudate. A compara acea perioadă cu actuala perioadă e ca şi cum ai compara raiul cu iadul sau pe Hristos cu Teoctist. Şi dacă de la un Petre Roman, Sergiu Nicolaescu sau Cioroianu nu te puteai aştepta decât la dulcegării anoste (sigur, în comunism era şi rotaţia anotimpurilor, oamenii se îndrăgosteau etc., dar nu de aceea trebuie “iubit”), de la Corina Drăgotescu, mare formatoare de opinie, m-aşteptam la altceva. Printre alte aiureli debitate de stimabila ziaristă s-a numărat şi următoarea: “Noi deocamdată pe autostrăzile lui Ceauşescu circulam, locuim în apartamentele sale etc.”. Desigur, stimată doamnă, unii dintre noi au “tupeul” să şi respire aerul lui Ceauşescu. În logica acestei ziariste, România a aparţinut familiei Ceauşescu. Ei au muncit la acele autostrăzi, nu muncitorii şi inginerii de pe şantiere, ei au strâns cureau şi virau o sumă din salariu pentru “Fondul de dezvoltare al României”, ei nu aveau vile, nu mergeau la vânătoare, stăteau la cozi etc. Mai mult, stimabila afirmă la un moment dat că “Ce astăzi nu se stă la coadă la supermarket!”. Desigur, şi-n lagărele naziste unii deţinuţi se îmbrăcau bine, dar a compara aceasta cu parada de modă de la Milano mi se pare total deplasat şi o ponegrire a memoriei celor care n-au mai suportat umilinţa dictaturii comuniste şi au ridicat glasul. Pentru mine, România anilor 1965 – 1989 este România lui Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Grigore Moisil (matematician şi filozof de geniu), Mircea Eliade, artiştilor de la Pheonix, profesorilor de excepţie care mi-au călăuzit paşi întru devenire intelectuală (iar ei nu aveau nici o legătură cu sistemul dictaturii comuniste).

P.S. Preţuirea mea totală pentru Tudor Octavian, scriitorul şi zairistul de excepţie, singurul dintre cei invitaţi ce a rostit adevărul: “În 1990 m-am născut a doua oară, restul sunt amănunte nesemnificative.”
27 ianuarie 2009

Frustraţi, proşti, invidioşi


De ce România nu reuşeşte să iasă din mlaştina lipsei de moralitate în care a fost ţinută de dictatura comunistă vreme de cincizeci de ani ? De ce continuăm să dispreţuim viaţa (priviţi la numărul alarmant de sinucideri), de ce se fură ca-n codru şi nimeni nu păţeşte nimic, de ce nu se respectă legile, chiar de către cei care le promovează ? Răspunsul e relativ simplu. Te sinucizi că nu mai poţi suporta frustrarea, prostia şi invidia. Nu respecţi legea deoarece eşti pradă propriilor frustrări, care-ţi spun să nu fii fraier, eşti prost crezând că nerespectând legea ajungi undeva şi eşti invidios pe cel care încearcă să ducă o viaţă frumoasă, în concordanţă cu legile naturii şi cele divine. Se fură din frustrare (cum de alţii au şi eu nu), din prostie şi din invidie. Restul motivelor este apă de ploaie.
26 ianuarie 2009

Cauzele crizei morale din România: astăzi Biserica Ortodoxă (I)


Clasa turnătoare merge în paradis (preluare din “Academia Caţavencu, nr.3/2008, autor Nicolae R. Dărămuş)

Subliniez, pentru cinefili, că nu am greşit titlul. Dimpotrivă, asigurarea destinaţiei cu pricina o fac chiar specialiştii: agenţii de circulaţie a sufletelor, aflaţi în subordinea agentului atestat IPS Pimen Suceveanul. (Zic “agent atestat” întrucât, recent, decizia Colegiului CNSAS potrivit căreia Înalt Prea Sfinţitul Pimen a făcut poliţie politică a rămas definitivă, acestuia respingându-i-se contestaţia.) Amintiţii agenţi - luând înfăţişarea unor cuvioşi preoţi-dascăli de religie – distribuie în şcolile şi liceele sucevene revista “Tinerii azi” (editată de Arhiepiscopia Sucevei şi Rădăuţilor). În nr. 3 al acesteia, după ce “editorialistul” Pimen semnează un bulibăşit text despre icoana ortodoxă, o seamă de preoţi, elevi şi studenţi-model scriu popeşte despre păcatele trupului şi minţii. “Popeşte”, adică în stilul cuvântărilor lui Teoctist ori, mai nou – etern ghinion ortodox! - , ale Preafericitului Daniel. Rezultatul? O delicios-ridicolă broşură, doavadă că iadul (şcolar) poate fi tapetat cu bune intenţii.

Cristian Mungiu merge în iad

Bomboana pe tortul textelor (din care aflăm totul, dar absolut totul despre alcool, sinucidere, prezervative, narcisism etc.) o constituie scrierea “Ce este iadul?”, semnata de preotul Dragoş Buta, consilier cultural al Arhiepiscopiei. Scrierea este ornată cu o “copie” a “Judecăţii de Apoi” – bine cunoscuta frescă de pe faţada vestică a Mănăstirii Voroneţ – îmbunătăţită cu explicaţii scrise. În jerba de foc a iadului, pe lângă o seamă de păcătoşi consacraţi, se prăbuşesc irepresibil şi la grămadă “teatru, cinema, modă, bogaţii (dar nu şi Becali, sponsorul lui Pimen – n.m.), femeile care fac avorturi, mândrii etc.”. Nici un cuvânt însă despre sufletele turnătorilor la Securitate.

Unde merge IPS Pimen?

Respectiva omisiune arată limpede că IPS Pimen va merge în rai. Totuşi, şarpele îndoielii mă roade şi explic de ce. Într-o emisiune directă de la Mănăstirea Moldoviţa – făcută de Realitatea TV - , jurnalista Oana Dobre l-a întrebat pe IPS Pimen: “De ce, părinte, înalţii preoţi nu vor să-şi declare averile şi provenienţa lor, aşa cum fac ceilalţi muritori?”. “Am să vă răspund mai târziu”, a rostit prelatul şi a început eterna lui poveste cu revendicarea pădurilor de către popi. Ca să înţelegem şi noi, nepricepuţii, cum stă treaba, a dat o pildă: sfinţia sa şi un om de rând priveau peisajul bucovinean. “Ce vedeţi acolo?”, i-a întrebat cineva. Poporeanul, prost, a răspuns simplu: vedea păduri, poieni, ierburi, căpiţe de fân, cer, nori, păsări cântătoare. “Eu – a explicat triumfător şi pragmatic Pimen – am văzut vaci, oi, lapte, smântână, brânză, carne, adică hrana cea mai bună pentru bătrâni.”Pesemne că, dacă ar fi continuat descrierea naturii, ar mai fi zărit drujbe, TAF-uri, gatere, cherestea, pastramă de urs, conturi bancare. Emisiunea se apropia de final şi jurnalista nu s-a lăsat: “Nu mi-aţi răspuns la întrebarea cu declararea averilor preoţeşti”. Transparent, sincer şi cald, preacuviosul Pimen i-a retezat-o: “Da, nu v-am răspuns. Nu-i nimic!”. Aşadar, accept: securiştii cu sutană merg în rai. Da’ unde dracu’ se duc tupeiştii, mincinoşii, obraznicii, lacomii de mâncare, de avere şi de arginţi?

Spargerea parolei la Yahoo


Deoarece foarte multe persoane se lauda ca fac si ca dreg(sparg parole la yahoo :))… nu zic ca nu se poate sparge o parola la yahoo(desi e foarte greu), dar oricum cine stie sa sparga parole la yahoo nu “va striga in gura mare” ca stie ci va sta linistit la locul lui si va folosi doar pentru el. Dar ce sa faci. Asa e in ziua de azi. Toti se lauda ca stiu pana la momentul cand ii pui la incercare, dar sa trecem peste asta si sa explicam cam cum sta treaba cu securitatea la yahoo(ca ei nici asta nu stiu, dar ei stiu sa sparga parole :) )
In primul rand nici nu se stie in ce limbaj de server e programata aplicatia mail de la yahoo, dar totusi hai sa vedem cam cum sunt parolele. O parola este criptata pe calculatorul personal in 128 biti prin procedeul de la RSA “MD5″, care procedeu genereaza un sir de 32 de caractere indiferent de lungimea parolei introduse. Datele de pe calculator sunt trimise prin HTTPS(aceasta metoda o voi explica mai incolo). Sirul generat de MD5 va contine doar caracterele 0123456789abcdef. Acest procedeu nu il voi explica mai profund, dar care doreste sa afle mai multe despre el poate sa descarce sursa lui in limbajul de programare JavaScript si sa il inteleaga singur(mai sunt si alte limbaje, dar cred ca din asta se intelege cel mai bine). Deci ca sa fim intelesi: pe calculatorul personal parola este criptata in MD5, apoi este inca o data criptata cu ajutorul lui HTTPS, apoi este trimisa catre server(asa ca fiti siguri ca e foarte greu sa se sparga o parola la yahoo). Majoritatea parolelor(nu numai la yahoo) sunt furate din cauza NAIVITATII utilizatorilor. Oricum exista bug-uri si la yahoo, zic eu, dar cine le stie le tine pentru el, cum spuneam si mai sus.

As vrea sa ascultati cateva sfaturi de la mine.
1. Sa aveti un antivirus+firewall bun.
2. Aveti grija cine sta si ce face la calculatorul vostru.
3. Nu aveti increderea in programele primite de pe internet.
4. Nu intrati pe site-uri dubioase(sau daca aveti nevoie, vericati-le)
Daca respectati aceste reguli sigur vor scadea foarte mult sansele ca parola dumneavoastra de la yahoo sa fie descoperita.
25 ianuarie 2009

Citate amuzante



Arta medicala inseamna sa-l binedispui pe pacient in timp ce natura gaseste leacul.

Fluierul piciorului este un dispozitiv de gasire a mobilei pe intuneric.

Intuitia este o calitate a femeii care o ajuta sa-si contrazica barbatul inainte ca acesta sa apuce sa deschida gura.

Cel mai greu lucru in box este sa te scobesti in dinti cu manusa.

Vecinul m-a intrebat daca poate sa-mi foloseasca masina de tuns iarba iar eu i-am spus ca da cu conditia sa nu o scoata de la mine din gradina.

N-are incredere in camile si in general in nici o fiinta care rezista mai mult de o saptamana fara bautura.

Cine zambeste atunci cand lucrurile merg prost s-a gandit deja pe cine sa dea vina...

Orice bata are doua capete. Depinde din care capat privesti...

Cea mai infidela amanta a omului este Speranta. Te inseala zilnic si totusi, traiesti cu ea toata viata.

Probabilitatea sa intalnesti pe cineva cunoscut creste atunci cand esti cu cineva cu care nu trebuie sa fii vazut.

Intuitia este o stiinta exacta.

O concluzie marcheaza intotdeauna momentul in care ai obosit sa gandesti.

Timpul afectat fiecarei probleme de pe agenda sedintei va fi invers proportional cu importanta ei.

Hard-disk-urile sunt intotdeauna pline. N-are rost sa incerci sa faci rost de mai mult spatiu. Datele se vor extinde pana ocupa tot spatiul liber.

Oamenii, ca si natiunile, vor actiona rational numai dupa ce toate celelalte posibilitati au fost epuizate.

Prietenii vin si pleaca, dar dusmanii raman si se acumuleaza.

Orice lucru bun in viata e ilegal, imoral sau ingrasa.

Poti invata o pisica sa faca orice vrea ea.

Nu e destul sa fii tu norocos, trebuie ca ceilalti sa nu fie.

Stresul inseamna sa te trezesti urlind, apoi iti dai seama ca nu dormeai.

Omul destept nu se joaca "laptegros" cu rinocerul.

Pustiule daca stii cate prajituri am la spate ti le dau pe amandoua

Toate femeile sunt bune – bune de nimic sau bune la ceva. (Miguel De Cervantes)
Nu poti sa cunosti o femeie pana nu o intalnesti la tribunal. (Norman Mailer)
Hotii iti cer banii sau viata; femeile le vor pe amandoua. (Samuel Butler)
Cred ca barbatii care au cercel in ureche sunt mai bine pregatiti pentru casatorie. Au suferit si au cumparat bijuterii. (Rita Rudner)
Tine ochii bine deschisi inainte de casatorie si pe jumatate inchisi dupa. (Benjamin Franklin)
Casatoria este triumful imaginatiei asupra inteligentei. A doua casatorie este triumful sperantei asupra experientei. (Oscar Wilde)
Casatoria este singura aventura accesibila lasilor. (Voltaire)
Casatoria nu este un proces de prelungire a iubirii, ci de mumificare a cadavrului. (PG Wodehouse)
Casatoria este cimitirul intelepciunii. (Margaret Cavendish)
Dragostea: nebunie temporara ce poate fi vindecata prin casatorie. (Ambrose Bierce)
Toate nuntile sunt la fel, dar fiecare casnicie este diferita. (John Berger)
Casatoria este ultima noastra sansa de a ne maturiza. (Joseph Barth)
Sfatul meu este sa te casatoresti. Daca vei avea o nevasta buna, vei fi fericit; daca nu, vei deveni filosof. (Socrate)
Nu am aflat ce este fericirea decat in momentul in care m-am casatorit. Dar atunci era deja prea tarziu. (Max Kauffman)
Burlacul: singurul barbat din lume care nu si-a mintit sotia. (Anonim)
Verighetele: cele mai mici catuse din lume. (Anonim)
Cand un barbat iti fura sotia, cea mai buna razbunare este sa il lasi sa o patreze. (Sacha Guitry, Elles et toi, 1948)
Femeile spera ca barbatii se vor schimba dupa casatorie; barbatii spera ca femeile vor ramane la fel dupa casatorie. (Bettina Arndt, Private Lives, 1986)
Burlacii stiu mai multe despre femei decat barbatii casatoriti; in caz contrar, ar fi si ei casatoriti. (H.L. Mencken)
Casatoria este moartea pasiunii – dintr-o data te trezesti in pat cu o ruda. (Anonim)
Dumnezeu a creat sexul. Preotii au creat casatoria. (Voltaire)
Casatoria este o greseala pe care ar trebui sa o faca fiecare om. (George Jessel)
Femeile se plang de sindromul premenstrual, dar eu cred ca este singura perioada din luna cand pot fi eu insami. (Roseanne)
Barbatii au descoperit focul, dar femeile au descoperit cum sa se joace cu el. (Sarah Jessica Parker - in rolul lui Carrie din Totul despre sex)
Femeile sunt pasionate de matematica. Isi impart varsta la 2, dubleaza pretul hainelor si adauga intotdeauna 5 ani la varsta prietenei cele mai bune. (Marcel Achard)

Cea mai buna metoda de a tine minte ziua sotiei tale este sa o uiti odata.
1. Cel care se naste sarac si urat are mari sanse ca atunci cand o sa creasca.... sa isi dezvolte ambele calitati.
2. Nu te baga in lumea drogurilor.....suntem si asa destul de multi
3. A avea constiinta curata inseamna a avea memorie proasta.
4. Dragostea eterna dureaza 3 luni.
5. Cei cinstiti sunt inadaptatii societatii.
6. Pestele care lupta impotriva curentului....moare electrocutat.
7. Nu este important sa castigi...este important sa-l faci pe celalalt sa piarda.
8. Nu sunt complet inutil....cel putin servesc de exemplu negativ pentru altii.
9. A gresi este omeneste...totusi, a da vina pe altul este si mai omeneste.
10.Cel mai important nu este sa stii!Mai important este sa ai telefonul celui care stie.
11. Eu nu sufar de nebunie....ma bucur de ea in fiecare minut.
12. Este bine sa lasi bautura....insa rau este sa uiti unde ai lasat-o.
13. Banii nu fac fericirea....o cumpara gata facuta.
14. Inteligenta ma urmareste.....dar eu sunt mai rapid.
15. Fugi de tentatii.....dar incet sa te poata ajunge.
16. Exista o lume mai buna........ dar este foarte scumpa.
17. A studia insteamna a te indoiesti de inteligenta colegului de birou.
18. Daca o pasarica ti-a soptit ceva.....atunci inseamna ca ai inebunit pentru ca pasarelele nu vorbesc.
19. Munca nu a omorat niciodata pe nimeni......dar de ce sa risti?
20. Alcoolul omoara incet incet......nu conteaza, nu ma grabesc.
21. Exista doua cuvinte care iti deschid multe usi......trage si impinge.
22. De ce sa bei si sa conduci ....cand poti sa fumezi si si zbori?
24 ianuarie 2009

11 septembrie 2001 – faţa şi reversul monedei


Criza economică pe care o traversăm îşi are rădăcinile în acea zi de 11 septembrie 2001. După cele mai groaznice atentate teroriste din istorie, SUA a cheltuit miliarde de dolari într-o aşa-zisă “luptă antiteroristă”. Aceasta a vlăguit economia americană, care a început să aibă gripă. Drept consecinţă, mai toate ţările au intrat în criză, datorită globalizării. Fără acele atentate teroriste poate altfel arăta astăzi lumea.
Pentru noi reversul monedei a fost primirea în NATO. Americanii au nevoie de aliaţi, fie ei şi români. Pentru prima dată în istorie suntem protejaţi. Nici un imperiu nu ne mai poate cotropi. Şi tot pentru prima dată în istorie suntem la masă, parteneri, cu cei din Occident. Nu mai suntem acea ţară exotică unde se murea de foame. Nu mai avem capitala la Budapesta, cum ne tot încurcau trupele străine pe timpul tovarăşului Ilici Iliescu. Rămâne să dovedim că nu s-au înşelat în privinţa noastră. Că mai putem face şi altceva decât crime şi violuri. Că putem avea oraşe curate, poliţişti care aplică legea şi nu iau şpagă, politicieni corupţi după gratii, solidaritate cu cei cu probleme şi aşa mai departe. România nicicând n-a fost mai în lumină. De la o ţară izolată total de dictatura comunistă la civilizaţie şi progres. Putem reconstrui o ţară de care să fim mândri, precum spaniolii sau portughezii. O ţară în care să doreşti să ajungi. O ţară în care să ne simţim cu toţii bine.

P.S. Ce făcea România în timpul unei perioade de înflorire economică mondială (1990 – 1996) ? Privatiza frizerii şi dădea cupoane. Să-i mulţumim tovarăşului Ion Iliescu pentru cei 11 ani în care a blocat reformele în această ţară. Consecinţa: românii au cel mai mic salariu mediu din UE (fără Bulgaria).

Bilanţul guvernării liberalo-pesediste (IV)


• Prin ianuarie 2008, prin gura purtătorului său de cuvânt, PNL declara că dosarele trimise de preşedinte pentru deschiderea cercetării penale sunt politizate. Sub această acuzaţie de prost gust, s-au ascuns în timpul guvernării Tăriceanu miniştri penali, care au crezut că libertatea înseamnă să te ascunzi sub umbrela separaţiei puterilor. Aceşti miniştri penalişti au dovedit prin aceasta că nu sunt mai presus de spărgătorii de bănci, care o iau la sănătoasa la vederea poliţiştilor. Diferenţa este că miniştrii penalişti invadau ecranele tv pentru a se plânge de persecuţia la care sunt supuşi de “dictatorul” Băsescu. Până la urmă dosarele lor de urmărire penală erau instrumentate de procurori şi sentinţa era dată de un complet de judecată, cu drept de recurs. De ce atâta teamă? Din dispreţ faţă de legile acestei ţări.
• Mai mult decât atât, Teodor Meleşcanu, ajuns la un moment dat interimar la Justiţie, a trimis înapoi dosarele primite de la preşedinte, care cereau începerea urmăririi penale pentru o sumă de miniştri, oricum mai puţini pentru un act de dreptate adevărată. Prin aceasta Meleşcanu a intervenit în actul de justiţie. Din exterior, acest lucru arăta clar nivelul la care ajunsese politica din România: cea de gaşcă de penali, care se apără până la moarte, cu orice risc.

Preluare parţială din “Academia Caţavencu” nr.3/2008
23 ianuarie 2009

Viol în doi asupra legii din România: tenişmenarul Ion Ţiriac şi prietenul său Năstase Adrian


Pentru ca băieţii cu bani de pe meleagurile Mioriţei să se poată da mari în faţa băieţilor cu bani din restul lumii, la o partidă de vânătoare, s-a inventat un procedeu numit “recoltare prin împuşcare”. Care, oficial, nu este vânătoare, deşi, în practică, respectă aceleaşi caracteristici. “Recoltarea prin împuşcare” (care sigur nu ştiţi ce înseamnă) se întâmplă în fiecare an la Balc, unde tenişmenarul Ion Ţiriac, după ce şi-a pus racheta în cui şi carabina pe umăr, se dă şmecher în faţa străinezilor cu punga plină.

“Legea vânătorii şi a protecţiei fondului cinegetic” defineşte vânătoarea ca “acţiunea de pândire, căutare, stăruire, urmărire, hăituire sau orice altă activitate având ca finalitate capturarea vânatului ori uciderea acestuia, desfăşurate asupra asupra animalelor şi păsărilor pentru care vânătoarea nu este interzisă, aflate în stare de libertate pe fondurile de vânătoare”. Mai mult, legea prevede şi ce suprafaţă trebuie să aibă un fond de vânătoare, respectiv minim 5.000 de hectare, precum şi faptul că vânatul se face asupra unui număr limitat de animale, fiind stabilite anual cote de vânătoare pentru fiecare specie în parte. Cum asemenea condiţii nu pot fi acceptabile pentru un vânător adevărat, plin de bani şi care ţine morţiş să împuşte ceva, trebuia inventată o şmecherie care să-i creeze condiţiile desfăşurării unui măcel cu acte în regulă. Astfel a apărut Ordonanţa 81 din 2004, prin care s-au înfiinţat crescătoriile de vânat şi complexurile de vânătoare, act normativ eliberat de soţul nepoatei mătuşii Tamara, pe ultima sută de metri a guvernării Adrian Năstase. Prevederile ordonanţei încalcă grav legea vânătorii, oferind posibilitatea organizării de partide de vânătoare în cadrul crescătoriilor. Şi astfel, în fiecare lună ianuarie, tenişmenarul Ţiriac şi inculpatul Năstase Adrian organizează un adevărat măcel la Balc.

Preluare din “Academai Caţavencu”, nr.3/2008

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (ultimul episod)


AFACEREA COSTEA SI POLITCA FIRULUI ROSU CU KREMLINUL: AXA MOSCOVA - BUCURESTI IN OPERATIUNEA JIMBOLIA SI ZAVTRAGATE

FILIERA COSTEA: CONTRABANDA CU PETROL RUSESC, PE AXA RUSIA-ROMANAIA

Tragedia razboiului din fosta Iugoslavie si embargoul decretat de ONU au alimentat – ca in orice razboi, si perioada de embargo derularea unor mari afaceri de contrabanda ale Mafiei. in cazul Operatiunii Jimbolia - contrabanda cu petrol si produse petrolifere, importate din Rusia (in principal) pe filiera Costea si trecute clandestin prin Romania in Iugoslavia - asocierea Mafiei de stat cu pegra locala precum si cu structuri ale Maflei intenationale prezinta un asemenea grad de interoperabilitate, o minutiozitate in organizarea transfrontaliera a operatiunii de contrabanda (in care s-au implicat inalti functionari de stat, ofiteri ai serviciilor secrete, alaturi de capi ai Mafiei internationale), incat aceasta devine un adevarat simbol al fortei economiei subterane, patronata de Mafia rusa ("Komunitatea - K"), in spatiul Romaniei si al Europei de Sud-Est, cu ajutorul clientelei politice si afaceriste autohtone. Din aceasta perspectiva, filiera Costea si operatiunea Jimbolia nu trebuiesc privite doar ca o afacere in vreme de razboi si de embargo. Afacerea Costea-Jimbolia apare ca o operatiune speciala, de razboi economic, purtata (cu succes) de Rusia contra NATO, si in care regimul Iliescu a implicat Romania, in secret, de partea Moscovei. o confirmare a firului rosu cu Kremlinul, a axei Moscova-Bucuresti, care a functionat si dupa decembrie '89, sub regimul Iliescu.
Despre stalinistul Dej, printr-o abila operatiune de dezinformare, s-a afirmat ca devenise nationalist si ca se opunea, dupa 1958, lui Hrusciov. Dar 1958 este si anul cand devine activa la sediul NATO de la Paris, reteaua Caraman care actiona, in primul rand, la ordinele Moscovei.
Despre Ceausescu - adus la putere in Romania de Brejnev - s-a afirmat apoi ca ar fi un lider comunist nationalist. Mitul fondator al regimului Ceausescu a fost, cum bine se stie, asa-zisa sa independenta fata de URSS si de ursul de la Kremlin. cu toate acestea, dupa ce Ceausescu a preluat puterea in 1965, reteaua Caraman si-a continuat nestinglierita - ca pe vremea lui Dej - activitatea de spionaj anti-NATO, in favoarea KGB-ului si GRU-ului sovietic, de la Bruxelles, acolo unde se stabilise intre timp cartierul general al aliantei nord-atlantice.
Abia in 1969, dupa caderea gaullism-ului in Franta si reorientarea lui Georges Pompidou in politica extema, reteaua Caraman s-a autodizolvat. Capul retelei, gen. Mihai Caraman, a revenit la Bucuresti, unde a preluat pentru o vreme conducerea in cadrul centralei DIE (Directiei de Informatii Externe) a operatiunilor din spatiul Europei Occidentale.
Reteaua Caraman actionase, asadar, anti-NATO mai bine de un deceniu, atat sub regimul nationalistului Dej (1958-1965), cat si sub regimul nationalistului Ceausescu (1965-1969), reteaua dizolvanda-se de fapt singura si nu in urma vreunui ordin special venit de la Bucuresti.
Regimul Iliescu, dupa '89, a continuat traditia firului rosu cu Moscova, a axei secrete Rusia-Romania, iar operatiunea Jimbolia este relevanta pentru noi, in primul rand, din aceasta perspectiva.
In al doilea rand operatiunea Jimbolia dovedeste cs Romania - cum am mai aratat - ramane bresa strategica a Rusiei spre Balcani, chiar si dupa anul 2000. Pentru a redeveni influenta in Balcani, Rusia are nevoie de coridorul romanesc, asa cum odinioara avea nevoie de Polonia si coridorul polonez, pentru a-si exercita influenta in Europa Centrala. Pe scurt: operatiunea Jimbolia, din 1994-1995, a avut un caracter geostrategic, mai mult chiar decat unul geoeconomic. O demonstreaza factorii implicati, atat cei interni cat si cei extemi.

IMPLICAREA BANCOREX

"Incalcarea de catre Romania a embargoului impus fostei Iugoslavii a fost o decizie politica luata la nivel inalt, la care a concurat si acceptul organelor internationale de supraveghere", afirma in martie 1998 Virgil Magureanu, directorul SRI in perioada derulirii contrabandei cu petrol si produse petroliere rusesti de la Jimbolia.
Acceptul insa, s-a dovedit, de fapt, un document falsificat. Ca a fost o decizie politica luata la nivel inalt o demonstreaza implicarea Bancorex, cea care a finantat atat operatiunea Jimbolia, cat si alte contracte anterioare, care ascundeau operatiuni romanesti cu motorina in spatiul ex-iugoslav, ca de exemplu:
• Februarie, 1992: Ministerul Agriculturii a incheiat cu firma Comexrom din Paris, a lui Adrian Costea, un contract-cadru pentru importul a 600000 tone de motorina, la un pret cu 15 USD mai mare decat pretul international. Contract-cadru care a disparut in 1997 din arhiva ministerului, atunci cand s-au intreprins unele investigatii.
• Iunie, 1992: Comexrom-ul a lui Adrian Costea semneaza un prim contract de import, pentru 100000 tone de motorina, cu regia autonoma Romcereal, desi aceasta nu avea ca obiect al activitatii sale importurile de motorina, si nici valuta necesara importului. Garant: Ministerul Agriculturii, prin secretarul de stat Ovidiu Grasu, desi ministerul, ca institutie publica, nu se putea implica in derularea unor contracte comerciale.
• Primavara lui 1993: Un contract similar este semnat de Viorel Hrebenciuc, ca secretaral Guvernulul, de ministrul Agriculturii loan Oancea si de Florin Georgescu, reprezentant al ministerului Finantelor. (Viorel Hrebenciuc a negat ulterior, sustinand ca, in perioada incriminata, ar fi fost doar primar, contrazis insa de stenograme).
• Toamna lui 1993: 5,5 milioane USD sunt imprumutati de Bancorex, la cererea societatii Agroholding, pentru salvarea campaniei agricole si IAS-urilor, desi societatea Agroholding nu avea contracte cu IAS-urile.
In total, peste 5,5 milioane USD, al car or principal beneficiar a fost COMEXROM din Paris, o companie la care adresa mentionata oficial nu corespundea cu sediul firmei. Cu toate acestea, magistratii francezi care instrumenteaza afacerea Costea sustin ca suma derulata prin contractul de import semnat de Hrebenciuc in 1993, pe filiera Costea, se cifra in realitate la 130 milioane USD. Afacerile cu motorina au fost doar preludiul operatiunii Jimbolia, din perioada 1994-1995.

IMPLICAREA AUTORITATILOR DE STAT


In iulie 1994, directorul general al Regionalei ca Ferate Timisoara, Constantin Stroe, a anuntat telefonic sosirea in gara Jimbolia a doua personaje importante, care s-au dovedit a fi seful SRI Timis, Vasile Petrea, si ministrul Transporturilor, Aurel Novac.
Aceetia au anuntat conducerea garii de sosirea unor vagoane-cisterna in regim de transport-special.
Vagoanele-cisterna urmau sa figureze insa doar in registrul¬ veghetor al statiei. In caz de nevoie, la rubrica beneficiar al combustibilului, puteau fi trecute firme din Jimbolia: Pantera, Venus etc. Ideea era ca sa se dea impresia ca vagoanele-cisterna expediate in statia Jimbolia, nu trecusera, mai departe, in Iugoslavia. Astfel a inceput traficul clandestin cu combustibil pe traseul Timisoara - Jimbolia - Kikinda (Iugoslavia). Coordonatoni principali ai operatiunii Jim bolia: col. Vasile Petrea (seful SRI Timis), Constantin Mataragiu (sef serviciu zona SRI) si un anume domn Ionel, care vorbea la telefon in italiana si purta un diplomat plin de marci germane, dupa cum isi amintesc ceferistii din statia Jimbolia. Implicat a mai fost si colonelul SRI Dumitru Ogasanu.
O locomotiva prelua noaptea vagoanele-cisterna din statia Jimbolia si le tracta pana la Kikinda, in Iugoslavia. Timp de doi ani, intreaga Jimbolie putea auzi noaptea zgomotul manevrelor vagoanelor-cisterna din statie.
Pe langa ministerul Transporturilor Aurel Novac, au mai fost la curent cu transporturile de petrol catre Iugoslavia Doru Ioan Taricila, ministrul de Interne, Viorel Hrebenciuc, Virgil Magureanu, premierul Vacaroiu.

IMPLICAREA LUI ADRIAN COSTEA

In realitate, este vorba tot de o implicare romaneasca intr-o afacere ruseasca. Cum bine se stie, Adrian Costea si-a desfasurat afacerile in stransa legatura cu regimul Iliescu. Intr-un interviu de la Europa libera, Adrian Costea marturisea ca, in 1994-1995, el a adus petrol in Romania, in principal, din Rusia, dar si din Libia si Irak, pe baza contractelor incheiate cu regimul Iliescu. Ceca ce reprezinta alte doua incalcari de embargo international.
"0 parte din petrol era rusesc... de asemenea, a fost si petrol libian dar si irakian", sustine Costea. In fapt, Adrian Costea - suspectat la Paris pentru spalare de bani in banda organizata si excrocherie - se pare ca organiza, prin societatile sale, nu numai procurarea petrolului dar si emiterea facturilor. Un singur tren cu cisterne transporta intre 1200-1500 tone de combustibil. Incasarile, pentru o singura garnitura, atingeau 3 milioane de marci. Afacerea s-a dovedit extrem de rentabila.
Nu se livra insa numai petrol ori produse petrolifere. De cateva ori pe luna, in statia Jimbolia intrau garnituri combinate: vagoane-cisterna si vagoane cu marfra acoperita. Angajatilor CFR din statie li s-a spus ca era vorba de produse ceramice, de portelanuri, si de uree. Se stie insa ca transporturile speciale de ceramica si portelanuri ascund, de fapt, transporturi de arme. Iar ureea se utilizeaza si in industria de armament.
Importurile de petrol din Rusia, facute prin firma lui Adrian Costea, s-au achizitionat la un pret mai mare decat pe piata internationala, cu banii virati de Bancorex. In statia Jimbolia, insa, sarbii plateau, la randul lor, acelasi transport. Afacerea se dovedea, profitabila atat pentru firmele rusesti exportatoare, cat si pentru firmele romanesti importatoare (General Trading & Investment ori Star-Trade Invest - care au beneficiat de acreditive de zeci de milioane de la Bancorex, fara garantii bancare), ori pentru firmele intermediare (Tracia SA, Tracialmpex, Rompetrom SRL, Doss Corn SRL ori Addos Impex, Madicom, Romara, Luximex, Silvestra Mottek, Celini) - implicate, in dosarele politiei, in afacerile cu combustibil din gara Jimbolia.

IMPLICAREA MAFIEI INTERNATIONALE

Contrabanda de stat de la Jimbolia a avut si o dimensiune mafiota internationala. Doi falsi cavaleri de Malta, Angelo Lonardoni si Cainmi Serafino, impreuna cu priorul oradean Ionel Bara (membru al "Ordinului Arnaldo Petrucci") - in realitate, membri ai fostei organizatii Propaganda Due (P.2), de sub conducerea faimosului Licio Gelli au fost implicati, la randul lor, in traficul cu petrol si produse petroliere rusesti de la Jimbolia catre Iugoslavia. Inscrierea lojei P.2 pe axa Moscova-Bucuresti nu este catusi de putin surprinzatoare. Fost membru al guvernului Republicii de la Salo (ultimul guvern mussolinian), Lucio Gelli a emigrat dupa razboi in Argentina, unde s-a bucurat de protectia dictatorului Juan Peron si a sotici sale, Evita. Acolo a fost descoperit de serviciile secrete sovietice, care l-au santajat cu denuntarea in calitate de criminal de razboi. Gelli a acceptat sa lucreze pentru Moscova, doar ca sa-si salveze pielea. A revenit in Italia, unde o vreme a patronat o mica librarie care, dupa parerea serviciilor secrete italiene, functiona mai mult ca un fel de cutie de scrisori pentru agcntii KGB-ului. Desi Gelli isi declara convingeri de dreapta, in anii '60-'70 el a facut numeroase afaceri profitabile in domeniul textilelor cu majoritatea statelor membre ale Tratatului de la Varsovia. Dupa 1966, cand a preluat conducerea lojii Propaganda Due, Gelli a reusit sa atraga in organita sa numerosi lideri politici straini, alaturi de cei italieni. Din Romania, pe langa Ceausescu, alti 16 membri ai conducerli PCR faceau parte din P.2, inca din anii '70. Lista acestora a fost oferita Securitatii romane de S.I.S.M.I. (serviciul secret militar italian), contra sumei de 160000 de dolari. Dupa '90, Lucio Gelli a continuat afacerile in Romania, venind cam de zece ori pe an; ceea ce da o idee asupra amplitudimi cifrei de afaceri derulate de italian la Bucuresti, Timisoara sau Oradea. Prin intermediul lui Arnaldo Petrucii, Gelli a propus chiar SRI, sa-l ajute ca sa spele 300000 de dolari la Oradea. Atat Iliescu, cat si Magureanu fiind, se pare, la curent cu afacerile lui Gelli. Principalul pion al lui Gelli in relatia cu Virgil Magureanu era priorul Ionel Bara, fost capitan in armata romana, ulterior trecut in rezerva. Un rol important de partea iugoslava in operatiunea Jimbolia a avut alt membru P.2, dr. Caiumi Serafino, care se prezenta drept cancelar pentru Europa deEst al Ordinulul Cavalerilor de Malta. Potrivit dezvaluirilor facute ulterior de Caiumi Serafino, (vezi Anexa 13), de transporturile cu petrol rusesc se mai ocupau colonelul Dumitru Ogasanu, Luciano Lanardoni si Ionel Bara. Combustibilul rusesc pornea din rafmariile prahovene, transportat in garnituri de tren, care aveau drept destinatie firme-fantoma din straina tate. La Timisoara, garniturile erau insa preluate de Ogasanu, Bara si autoritatile locale mentionate anterior. Pe documente se trecea ca petrolul avea drept destinatie proxima Jimbolia, unde ar fi trebuit depozitat. (Desi Jimbolia nu dispune de depozite pentru petrol). Noaptea, o locomotiva iugoslava tracta garniturile la Kikinda, peste granita. Italienii negociau cu sarbii la Kikinda, apoi se intorceau in Romania si imparteau profitul cu restul retelei. Cand afacerea a fost dezvaluita in mass-media, Serafino sustine ca ar fi apelat la protectia lui Ioan Talpes, directorul SIE, despre care italianul spune ca era "pe contre cu Magureanu dar eu credeam ca era prieten cu Gelli".
Faptul ca Gelli, Serafino, Lonardoni si loja P.2., controlata de serviciile secrete ruse, s-au implicat in operatiunea Jimbolia dovedeste ca intreaga afacere era dirijata, de fapt, de Moscova, via Romania. Ea nu se deosebea cu nimic de alte operatiuni ale serviciilor secrete ruse, dirijate tot prin organizatia asa-zisa de dreapta P.2. a lui Lucio Gelli, cum ar fi atentatul din gara Balogna ori atentatul contra Papei loan Paul al II-lea din 1981. Contele Alexandre de Marenche, directorul SDECE-francez (Service de Documentation Exterieure et de Contre Espionnage) a afirmat, intr-un interviu, ca el era la curent cu atentatul contra Papei, si aceasta cu sase luni inainte. (Atunci cand turcul atentator, Ali Agca, mai bantuia prin Europa). Sursa contelui de Marenche: Nicolae Ceausescu, care aflase de intentia atentatului de la unul din oamenii lui Gelli. Cu toate ca de Marenche avertizase Vaticanul, nu se luase nici o mdsura de protectie a Papel. (in 1981, atat Presedintele Ronald Reagan, cat si Papa loan Paul al II-lea au fost trecuti pe lista neagra a KGB-ului, in urma pactulul anticomunist incheiat de cei doi. Nici atentatul contra lul Reagan, nici cel contra Papei nu au reusit, insa, decat partial).
Axa Moscova-Bucuresti, care a functionat perfect in cazul operatiunii Jimbolia, reusind sa sparga embargoul ONU, a fost pusa in evidenta cel mai bine de afacerea firului rosu, poreclit de mass-media si Zavtragate.

FIRUL ROSU CU KREMLINUL, UN ADEVARAT SIMBOL AL "EREI ILIESCU"

Ca si operatiunea Jimbolia, si Zavtragate a monopolizat atentia intregii mass-media, zile la rand, asa incat nu vom reveni asupra ei decat pentru a-i dezvalui dimensiunea geopolitica.
Cum am aratat, linia telefonica secreta intre statele membre ale Tratatulul de la Varsovia a fost utilizata intens de Iliescu, Militaru si ceilalti pucisti din decembrie '89, cand s-a tinut o permanenta legatura de la sediul M.Ap.N. cu generalul sovietic Piotr Lusev.
Problema firului rosu cu Moscova nu este, desigur, aceea a unei legaturi telefonice interguvernamentale, oficiale, intre Romania si Rusia, ci cea a unei legaturi telefonice directe, secrete, intre Cotroceni si Kremlin.
Potrivit gen. Vasile Ionel, fost consilier al presedintelui Iliescu pentru problema de aparare si siguranta nationala, propunerea a venit din partea rusa, prin intermediul ambasadorulul Evgheni Ostrovenko, iar Iliescu a acceptat, in 1994, demararea discutulor, la nivel de specialisti, privind firul rosu Kremlin-Cotroceni.
Prima remarca: in 1994, Rusia alimenta intens cu petrol si armament conflictul din fosta Iugoslavie. Cum am vazut si din derularea operatiunii Jimbolia, regimul Iliescu era considerat de Kremlin o piesa-cheie a angrenajului Moscova-Belgrad.
De regula, un telefon rosu exista doar intre aliati. Astfel, in al doilea razboi mondial, o linie telefonica radio asigura legatura intre Roosevelt si Churchill.
Firma americana Bell Telephone crease sistemul A-3, introdus la Casa Alba inca din 1939, si perfectionat ulterior. Dar pe care germanii reusisera insa sa-l intercepteze inca din 1942, dupa ce un inginer de la Deutsche Reichpost, un anume Veterline, a reusit sa realizeze o copie similara telefonului american. Astfel, Hitler avea in doua ore, pe birou, transcrierea oricarei convorbiri telefonice Roosevelt-Churchill.
Intre statele membre ale NATO exista, la nivel guvernamental si militar, legaturi pe baza de telefon rosu. Chestiunea insa a unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni ridica o intrebare: daca Romania nu mai facea parte din nici un sistem de aliante cu Rusia (asa cum se intamplase pe timpul Tratatului de la Varsovia, autodizolvat in 1990), daca Romania nu mai avea nici o granita comuna cu Rusia si nici, cel putin un tratat bilateral - atunci ce gen de colaborare, atat de importanta, avea regimul Iliescu cu Moscova, dupa decembrie '89, incat sa-i determine pe rusi sa solicite instalarea unui telefon direct Cotroceni-Kremlin?
Potrivit unor informatii care au circulat in mass-media, inca din 1996, ar exista doua note ale MAE (Ministerul de Externe), respectiv nota 14896/4 mai 1995 si nota 4492/8 noiembrie 1995, care dovedesc ca dupa dizolvarea Tratatului de la Varsovia - asadar a incetarii oricaror obligatii militare ale Romaniei fata de Moscova, regimul Iliescu ar fi mentinut in vigoare protocoalele, incheiate inca din 1958, care puneau la dispozitia fortelor militare sovietice - in caz de conflict - porturile Romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare. Aceasta, in ciuda staruintelor expertilor MAE, care i-au soucitat, cu insistenta, lui Iliescu anularea protocoalelor.
In caz contrar, fortele militare ruse se puteau desfasura in Romania, pe baze legale, fiindca intrarea lor in tara sa mai poata fi asimilata, din punct de vedere al dreptului international, cu o invazie.
Or, situatiie conflictuale nu sunt singurele caracteristice razboiului propriu-zis.
O situatie de tensiune internationala, ca aceea din fosta Iugoslavie a anilor '94-'95, ar fi putut foarte bine determina Kremlinul sa intervina direct, militar, in zona, caz in care, cel putin pana in noiembrie 1995, rusii ar fi putut ocupa porturile romanesti de la Marea Neagra si de pe Dunare, conform protocoalelor din 1958, oricand si perfect legal.
Cu rusii in porturile Marii Negre si de la Dunare, orice degenerare militara posibila a raporturilor dintre Rusia si fortele NATO, in zona ex-Iugoslaviei si Balcanilor, ar fi condus - inca de la primele schimburi de focuri - la posibile atacuri aeriene si cu rachete in porturile romanesti ale Marii Negre si de pe Dunare.
lata un motiv, foarte plauzibil, ca Moscova sa staruie, in '94-'95, asupra instalarii unui telefon rosu, direct, intre Kremlin si Cotroceni. Cordonul ombilical care a legat dintotdeauna, ca un fir rosu, pe Ion Iliescu si familia sa de Moscova, explica nu numai de ce axa secreta Rusia-Romania a continuat sa functioneze si dupa '89, sub regimul lul Iliescu, dar - mai ales - lasa sa se intrevada, cat se poate de limpede, in ce directie ar evolua aceasta in cazul revenirii la putere in Romania a lui Ion Iliescu. Acest etern, inflexibil, indestructibil "Horno Sovieticus". "Candidatul manciurian" al alegerilor din anul 2000.
22 ianuarie 2009

Un posibil decalog al patriotismului


Pe lângă multe alte rele aduse de ciuma roşie instaurată în România odată cu tancurile Imperiului sovietic, desfiinţarea noţiunii de “patriotism real” s-a produs ireversibil. Chiar dacă parada bolşevică folosea foarte des noţiunea de “patrie”, până la urmă, prin minciună, hoţie, frică, întuneric, foame, turnătorie, aceasta a rămas goală de conţinut. Patria era ceva abstract, un fel de dumnezeu al ateilor regimului bolşevic. Abia după Revoluţie, când ţara a devenit ceva palpabil, care ne aparţine, românii şi-au dat măsura educaţiei bolşevice: devastarea clădirilor fostelor CAP-uri, IAS-uri, întreprinderi, furtul a orice ieşea în cale, aruncatul gunoaielor pe oriunde şi altele. Acesta a fost rezultatul unei politici sistematice de înstrăinare a românilor de propria ţară duse de regimul bolşevic. Şi cum să-ţi iubeşti ţara care te ţine la cozi imense, în întuneric, în cele mai mizere condiţii. Românii trebuie să-şi regăsească identitatea pierdută. Ce ar fi definitoriu pentru o relaţie normală cu ţara căreia îi aparţii ?
• Să te exprimi corect în limba română. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu devii persoană publică.
• Să nu furi din avutul public. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu apari în presă şi să dai lecţii de corectitudine şi patriotism.
• Să nu dai şi să nu primeşti şpagă. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu apari la tv şi să te plângi de persecuţiile la care eşti supus de autorităţi.
• Să-ţi plăteşti impozitele. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu te plângi că nu ai drumuri şi autostrăzi.
• Să mergi la vot. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu-i înjuri pe cei care câştigă alegerile.
• Să protejezi mediul. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu te plângi că apa pe care o bei e poluată.
• Să ai un comportament civilizat. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu te plângi că eşti discriminat.
• Să-ţi cunoşti trecutul. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu te plângi că nici străinii nu-l cunosc.
• Să fii tolerant. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu-i acuzi pe alţii de intoleranţă.
• Să nu iubeşti dictatura. Dacă totuşi nu reuşeşti, să nu te plângi când vei fi pus în lanţuri.

De ce (încă) ne monitorizează UE pe domeniul Justiţiei (II)


Extras dintr-un interviu acordat, în ianuarie 2008, unui redactor al “Academiei Caţavencu” de către Cristian Danileţ, un tânăr judacător din Cluj.

Rep.: De ce vă hărţuieşte CSM-ul?
C.D.: În 2005, am mers la şedinţele CSM. Uimit de nivelul scăzut al discuţiilor, am început să notez dialogurile şi să le pun pe site-ul SoJust (asociaţia reformistă din care fac parte) şi forumurile de magistraţi. Era prima comunicare către exteriorul CSM şi asta i-a deranjat. Apoi am luat public poziţii contra CSM cu privire la neregulile acestuia: au întocmit regulamente contra legilor, şi-au constituit o bază de date cu informaţii secrete despre magistraţii neetici, au pus oameni ilegal în comisiile de organizare a concursurilor. Ultima găselniţă a fost să trimită trei inspectori la Cluj să mă cerceteze dacă e adevărat ce a scris un jurnalist, cum că la un anumit seminar despre drepturile omului am discutat despre corupţia din sistemul juridic. Inspectorii mi-au spus din prima: “Dovediţi că nu aţi spus ce a scris ziaristul”. Am crezut că visez!
Rep.: Care-s preţurile pieţei din magistratură ?
C.D.: După comunicatele DNA, s-au derulat anchete pentru mită în cazul unor poliţişti, avocaţi, judecători, procurori, experţi, lichidatori. Valoarea folosului variază, în aceste cazuri, de la 20 de euro la spray-uri, viţei, mobilă şi autoturisme, depinde de nivelul anchetei şi miza cazului. E dureros, dar sunt astfel de situaţii. Iar magistraţii corecţi trebuie să realizeze că de tăcerea lor depind perpetuarea şi multiplicarea acestor cazuri. Fără reacţii immediate şi radicale, fără sancţiuni exemplare, nu vom putea lupta contra corupţiei din România, care este calificată drept endemică deja. Am văzut că e la modă dictonul “Reforma nu se face contra magistraţilor”. Greşit: reforma trebuie să se facă contra magistraţilor incorecţi, altfel, magistraţii corecţi şi populaţia va avea de suferit.
Rep.: Care-i preţul plătit dacă vorbeşti cu presa?
C.D.: Cine dă interviuri sau merge la emisiuni TV este ridiculizat şi acuzat fie că nu este reprezentativ, fie că are anumite interese. Zilele trecute, o colegă grefier a îndrăznit să dea un interviu unui cotidian central; imediat i s-a cerut o notă explicativă. (…) În alte state se vorbeşte de obligaţia judecătorului de a vorbi de neregulile din sistem. Judecătorul e prima persoană care ar trebui să reacţioneze la încălcările legii, începând cu cele din preajma lui. Mă întreb cum poate un om să aibă pretenţia că face dreptate în sala de judecată când îi sunt indiferente încălcările legii sau abuzurile la locul său de muncă.
21 ianuarie 2009

Tudor Chiuariu (fost ministru al Justiţiei) – unul din “competenţii” guvernului Nuliceanu


Urmează un extras dintr-un interviu acordat de Cristi Danileţ, un tânăr judacător din Cluj, unui redactor al “Academiei Caţavencu”, în ianuarie 2008.

Rep.: E rău să fii consilier de ministru? Când colaborezi cu un anume ministru eşti un om mort, eşti luat la ochi, ţi se pune ştampila ?
C.D.: În 2003 puţini aveam curajul să ţipăm contra ministrului. Macovei m-a remarcat din documentele critice pe care le-am scris în numele asociaţiei magistraţilor, iar când a devenit ea ministru, mi-a propus să vin la minister. Şefa de la tribunal mi-a avizat cererea, iar CSM a dispus detaşarea mea la MJ. Mă distrează să văd acum cum mi se reproşează că am fost numit politic! E greu pentru destui să înţeleagă că azi poţi ajunge într-o funcţie înaltă pe alte criterii decât sprijinul politic. Acolo am dobândit o viziune sistemică. Am văzut cum funcţionează Justiţia şi în alte ţări. Când am văzut că noul ministru (Tudor Chiuariu – n.r.) începe demolarea reformelor pentru care România a fost primită în UE, am demisionat.

P.S. În afară de demolarea actului de justiţie, guvernul Tăriceanu a atras (în 2008) mai puţini bani din fondurile europene chiar decât suma cu care România a contribuit la bugetul Uniunii. Şi să mai spună cineva că n-a fost performant.
20 ianuarie 2009

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XXIV)


AFACEREA AEROFINA:
SISTEME DE OCHIRE PENTRU RACHETELE LUI SADDAM


PROGRAMUL SECRET WMD AL LUI SADDAM

Un raport din octombrie 1999 al Camerei Reprezentantilor din Statele Unite, alcatuit de Comisia pentru Activitati Teroriste si Razboi Neconventional (Task Force For Terrorism & Unconventional Warefare) - document bazat pe rapoarte ale serviclilor secrete americane (CIA, NSA, ONI) - dezvaluia, pentru prima data, amploarea programului secret al lui Saddam privind mijloacele de distrugere in masa ("Weapons of mass destruction" W.M.D.). In acelasi timp, raportul confirma achizitiile secrete de sisteme sofisticate pentru cresterea eficacitatii rachetelor balistice irakiene, program reluat de Saddam de la sfarsitul lui 1994. Datele si informatiile din acest raport, inca inedit, demonstreaza pregatirile intense, cu caracter ofensiv, pe care Saddam le-a intreprins in ultimli cinci ani in directia Arabiei Saudite (via Kuweit) si Israelului. Raportul exprima totodata, ingrijorarea profunda a Washingtonului fata de capacitatile balistice - cu incacrcaturi nucleare, chimice si bacteriologice - de care dispune Saddam, capacitati pe care Irakul a reusit sa le eludeze controalelor internationale, transferandu-le in mare parte in Libia si Sudan. Totodata, raportul arunca indirect o lumina noua asuspra relatiior regimului Iliescu cu Saddam, initiate inca din februarie 1993, prin mijiocirea unui important lider de partid si de Parlament din Roman.
In ciuda numeroaselor controale intemationale, Saddam Hussein a reusit, dupa Razboiul din Golf, sa-si conserve importante capacitati tip WMD ("Weapons of mass destruction", capacitati de distrugere in masa, atat din clasa NW (Nuclear Weapons), cat si BW (Bacteriological Weapons). In ianuarie 1996, serviciul secret israelian a apreciat ca in urmatorii patru ani, regimul Saddam va dispune de 10 lansatoare SCUD, cu 150 de rachete, operationale in orice moment, echipate cu capete WMD nucleare, chimice si biologice. La inceputul lui 1998, Irakul dispunea deja de 48 rachete SCUD, cu raza de actiune de 600 de km, precum si de 6 lansatoare. Un indiciu important al amplorii programului balistic irakian, de tip WMD, l-a constituit numirea, la sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, a gen. Abd-Al-Rizzaq, din fortele terestre, si a gen. Muzahm Tassab Al-Hassan, din fortele aeriene, in fruntea industriei militare irakiene si a programelor speciale. Ambii generali au detinut pozitii cheie in cadrul sistemului de rachete al Irakului in cursul Razboiului din Golf. Cei doi sunt considerati experti in domeniul rachetelor balistice. In decembrie 1996, serviciul secret german a raportat ca tehnicienii irakieni realizeaza un tip de avion-transportor cu o raza de 700 de km, capabil sa transporte la bord circa 3040 kg de agenti chimici si biologici. Avion realizat din fibra de plastic, nedetectabil de radar. Se apreciaza ca circa 45 de capete cu incarcatura biologici (BW) si bombe chimice, realizate la sfarsitul anilor '80, au fost conservate dupi Rizboiul din Golf si au ramas nedetectate de inspectorii ONU. Potrivit guvernului britanic, Saddam dispune de 30 de capete cu incarcaturi chimice si biologice, operationale in acest moment, 8.400 litrii de antrax, putand produce si 200 de tone de gaz VX, din care o singuri picituri poate fi fatala.

NOUA GENERAŢIE "WMD" A FOST TRANSFERATA DE SADDAM IN LIBIA SI SUDAN

Conform raportului "Task Force", "centrul programului irakian de tip WMD, din generatia a doua, a fost transferat in siguranta, in Libia si Sudan". La sfarsitul lui 1997 si inceputul lui 1998, rachetele irakiene SCUD "au fost stocate in silozuri bine protejate in Port Sudan". In vara lui 1997, Saddam si-a construit o noua si sofisticata fabrica de arme chimice (CW) in regiunea Kaflifi, la nord de Khartuin (Sudan). Alt centru pentru arme chimice a fost construit de irakieni in apropierea "Centrului Islamic" de la Soba (la sud-vest de Khartum). Acest centru este pus, totodata, si la dispozitia lui Ben Laden. Surse ale opozitiei sudaneze afirma ca instalatiile de la Kafliri, precum si cele de la Mayu (la sud de Khartum), construite de irakieni in Sudan, vor produce arme chimice, la nivelul maximal productiei, injurul anului 2000.
Si mai importante, sunt transferurile de mijloace WMD ale lui Saddam in Libia. In ianuarie 1995, Irakul si Libia au semnat o intelegere secreta, prin care expertii irakieni urmau si realizeze, sub acoperirea data de Gaddafi, rachete balistice cu raza lunga de actiune (100 de km), tip "AL-HUSSEIN" si "BADR". o delegatie irakiana la nivel inalt, condusi de dr. Jafar Diya Jafar - unul din cei mai importanti savanti atomisti ai lui Saddam - a fost in Libia, in octombrie 1995, pentru a investiga posibilitatea instalirii unui mic reactor nuclear. La sfirsitul lui 1997, Irakul si Libia au semnat o noui intelegere secreta. Conform acestei intelegeri, irakienii au initiat un amplu program de dezvoltare de arme chimice (CW) pentru Libia, expediind specialisti atit la centrul de la Rabta, cat si la fabrica (ascunsa in munti) de la Tarhunah (60 km sud-vest de Tripoli). Se estimeaza ca fabrica de la Tarhunah va deveni operationala inainte de anul 2000. Pe baza aceleiasi intelegeri, irakienii au realizat un nou centru pentru arme biologice (BW) chiar la Tripoli, ascuns in cadrul lui "General Health Laboratories" (Laboratoarele de Sanatate Publica). Libia s-a aratat interesata, in acest context, mai ales de bombe si capete de rachete incarcate cu agent,ii antraxului si botulismulul.

REGIMUL ILIESCU A PURTAT NEGOCIERI CU SADDAM DIN 1993, PRIN MIJLOCIREA UNUI
LIDER PARLAMENTAR ROMAN


Raportul "Task Force" al Camerei Reprezentantilor mentioneaza ca "la sfarsitul lui 1994 sistemul irakian de achizitii secrete a fost complet reorganizat". Astfel, sub diverse acoperiri, irakienii au inceput sa cumpere din straina toate sistemele sofisticate, de dirijare si ochire pentru a perfectiona eficacitatea rachetelor WMD. Telmologia de varf, uneori cu dubla folosinta (civila si militara, a fost achizitionata de Saddam din Germania, Austria si Elvetia. Conform raportului american, cel mai adesea tara de tranzit aleasa a fost Bulgaria. Romania avut, in epoca Ceausescu, ample programe si intelegeri secrete in domeniul annamentulul atat cu Irakul (Saddam), cat si cu Libia (Gaddafi). Dupa 1990, regimul Iliescu a refacut, treptat, aceste punti. Astfel, in februarie 1993, sub acoperirea unei vizite in Romania a Partidul Baas Arab Socialist, au inceput primele tatonari intre regimul Iliescu si Saddam, in chestiuni sensibile de achizitii militare. Tatonarile au fost mijlocite de un parlamentar roman si de ambasadorul Irakului la Bucuresti, dl. Ibrahim S. Sultan. Trebuie sa precizam insa aici doua aspecte. Parlamentarul roman avea un frate in M.Ap.N. care, in ultimii ani ai regimului Ceausescu, fusese mutat la o unitate militara specializata de langa Bucuresti, in cadrul careia se ocupa, de fapt, cu comertul de arme. Unitatea, condusa de gen. Andreescu (numele real era altul), indeplinea operat,iuni de tip A.V.E. (Aport Valutar Extem) pentru Ceausescu. Acest profil a fost dezvaluit de gen. Andreescu fostului Rabin Sef al Romaniei, dl. Moses Rosen. In al doilea rand, tatonarile regimului Iliescu cu Saddam la Bucuresti, din februarie 1993, au fost posibile si datorita relatiilor foarte stranse ale parlamentarului roman cu ambasadorul de atunci al Irakului, dl. Ibrahim S. Sultan: vizite reciproce de familie, cadouri, sustinere polifica etc. Parlamentarul roman era binecunoscut si pentru relatiile intretinute cu organizatia libiana Mathaba, in spatele careia se ascunde, de fapt, serviciul secret libian, unul din cele mai numeroase si eficace din lume. Anterior, Mathaba intretinuse stranse legaturi cu regimul Ceausescu, membrii acestei organizatii lucrand in obiective industriale romanesti ori instruindu-se, ca ziaristi, la Academia "Stefan Gheorghiu", in timp ce vara acestia isi perfectionau pregatrea ziaristica intr-o unitate militara de la Fagaras. In aprilie 1997, parlamentarul roman a luat parte, ca invitat, la Congresul Mathabei in Libia, iar in anul urmator a vizitat Irakul. Despre toate aceste pertractari, care au continuat - implicand personaje din conducerea acelor ani a Regiei Grupului Industrial al Armatei -, au avut cunostinta atat SRI, cat si SIE, prin directorii lor din acea perioada.
Conform unul reportaj CNN, in martie 1995, Irak a comandat societatii romane Aerofina sisteme avansate de ghidare pentru rachetele balistice AL-HUSSEIN si BADR iar Aerofina s-a oferit sa vanda chiar tehnologia de productie a unor asemenea sisteme. Tatonarile devenisera, asadar, negocieri. Dupa o ancheta, M.Ap.N. a emis un comunicat din care reiesea ca un reprezentant al societatii Aerofina semnase un contract privind "o posibila livrare de echipamente pentru rachete" printr-o firma intermediara iordaniana. Ideea era ca nu regimul Iliescu incalca in acel moment embargoul ONU contra livrarilor de arme catre Irak, ci doar cativa inalti oficiali ai armatei. S-a sugerat chiar ca nu Aerofina fabrica asemenea sisteme, ci le importa, la randul sau, dintr-o alta tara est-europeana. In felul acesta se incerca, voalat, sa se explice si modul in care au fost eludate licentele de export pe care Agentia Nationala pentru Controlul Exporturilor (cum se numea la acea data) ar fi trebuit sale emita, in cazul unni export romanesc. Afacerea Aerofina, care scotea periculos de mult la iveala duplicitatea internationala a regimulul Iliescu a fost, la randul ei, rapid inmormantata.
Recent, tratativele au fost recunoscute atat de fostul ministru roman al Apararii, dl. Gh. Tinca, cat si de fostul director al SRI, dl. Magureanu. In ceea ce-l priveste pe fostul director al SIE, dl. Talpes, este interesant faptul ca domnia sa si-a anuntat demisia din postul de ambasador la Sofia, imediat dupa ce afacerea telemetrelor a devenit publica, prin dezvaluirile din SUA ale lui Scoff Ridder si ale ambasadorului roman de la Washington, dl. Geoana, facute la CNN. Sistemul telemetric permite rachetelor cu raza Iunga de actiune, de tipul AL-HUSSEIN si BADR, sa loveasca cu maxima precizie obiective situate pe o raza de 1000 km. Cea mai interesanta recunoastere a afacerii telemetrelor apartine insa fostului prim-ministru Nicolae Vacaroiu. Domnia sa a explicat ca, in afacerea telemetrelor, Romania nu ar fi incalcat de fapt nici un embargo, deoarece livrarile ar fi fost facute, intr-o prima etapa, catre o tara de tranzit, Iordania, care nu era supusa embargoului, de unde ulterior acestea au ajuns in Irak. Asadar, utilizand clasicul sistem al falsului end user (ultim beneficiar). Un aspect important, ramas insa in umbra, il constituie si achizitionarea de catre regimul Iliescu, in urma cu cativa ani, a unor echipamente sofisticate de dirijare a rachetelor de la ofirma din Florenta.
O dovada in plus ca pertractarile din februarie 1993, care au continuat in anii urmatori, ale regimului Iliescu cu Saddam au fost fructuoase, in ciuda embargoulul, este si faptul ca unul dintre mijiocitorii lor, dl. ambasador Ibrahim S. Sultan, a fost felicitat personal si decorat de Saddam.
19 ianuarie 2009

Faptele de arme ale celui mai corupt dintre prim-miniştrii României de după ‘89(III)


Deşi printre capetele de acuzare aduse guvernării din perioada 1996 – 2000 a fost şi emiterea ordonanţelor de urgenţă, guvernul Năstase îşi începe în forţă mandatul (cel vizibil, şpăgile luate încă nu le-au făcut publice cei de la DNA). Astfel, numirea securistului de Ristea Priboi la cancelaria primului ministru şi arestarea lui Mugur Ciuvică pentru Raportul Armaghedon a fost începutul sfârşitului pentru libertatea din România. Au urmat patru ani în care cu greu găseai 5 % articole negative la adresa partidului-stat PSD, apariţia baronilor locali, teama asemănătoare cu cea din dictatura comunistă, cumpărarea conştiinţelor. Clientela pesedistă a fost marea beneficiară a acelei perioade. Chiar şi posturile de televiziune erau păsuite de la anumite dări către stat în funcţie de numărul de limbi bine postate în fundul celui care a uitat că pe acest popor cu greu îl mai pui în lanţuri. “Dacă nu poţi să-i convingi, zăpăceşte-i!” şi-a spus la un moment dat, probabil, cel pentru care comunismul a însemnat o frumoasă perioadă în care totul era bine, mai ales dacă erai ginere de ministru ceauşist. Aşa a apărut Ordonanţa 2/2001 emisă de infractori, pentru infractori. În mare, legea prevede plata amenzii. Mai exact, dacă ai lovit din iubire creştin-ortodoxă pe unul din apropiaţi, eşti amendat de poliţie. Iar amenda n-o plăteşti, doar nu eşti fraier. Ce se poate întâmpla ? Păi, mai nimic. Organele fiscale, din primării sau de la circumscripţiile financiare, sunt puţin interesate de încasarea amenzilor. Aşa încât, mulţumită celui cu n dosare penale aflate în lucru la DNA, contravenientul încalcă în continuare legea şi amenzile nu şi le plăteşte niciodată. Ceea ce nu a înţeles acest Năstase – 10 case (plus alte vile construite sau cumpărate din şpăgi grase) este faptul că într-o ţară legea aplicată îi protejează pe cei care muncesc şi produc mult visata creştere economică, nu pe infractorii care încalcă legea şi nu produc decât suferinţă celor apropiaţi. La răcoarea unei celule aceste adevăruri s-ar înţelege. Având în spate însă un partid urmaş al PCR-ului, un partid pentru care România este doar un teritoriu ce trebuie furat şi lăsat în voia soartei, un partid care a produs mineriade ce au distrus vieţi şi au dus la izolarea României, un partid numit impropriu PSD (social-democraţia este altceva decât propun şi fac aceşti tovarăşi), un partid care nu-şi poate elimina puroiul numit Ion Iliescu, un partid care a făcut din România o ţară de asistaţi sociali, un partid care, prin firmele căpuşă, a falimentat tot ce mai mişca prin România, un partid care a propus agramati în functii de conducere, dând dovadă de un dispreţ profund faţă de limba română, un partid ce a refuzat constant să recunoască crimele dictaturii comuniste, un partid care s-a opus întotdeauna aflării adevărului despre turnătorii la securitate şi despre revoluţie, un partid datorită căruia cei mai de seamă tineri ai acestei ţări au emigrat, psd-ul fiind preocupat de pensionari, aceştia aducându-i voturi, ei bine, un asemenea partid nu putea să ridice imunitatea parlamentară lui Năstase Adrian, pentru a afla, în justiţie, adevărul: cât de corupt este un fost prim-ministru al României.

Bilanţul guvernării liberalo-pesediste (III)


“Specialiştii” guvernului Tăriceanu

În 2007 PNL a dat şefia Gărzii Naţionale de Mediu pe mâna unui absolvent de istorie la patruj’ de ani, Octavian Popa. Acesta a avut şi un adjunct pe măsură, Ioan Lazăr, fost electrician, absolvent de drept la privată. Marea calitate a acestuia din urmă nu avea legătură cu studiile, ci cu pasiunea pentru maşini pe care o împărtăşea cu prietenul său premier de atunci, Tăriceanu, şi cu cea pentru femei, pe care o împărtăşea cu alt prieten important, Teodor Atanasiu, pe atunci la AVAS. Acesta împărţea doar pasiunile, nu şi obiectul acestor pasiuni (adică maşinile şi femeile), cu premierul şi şeful de la AVAS ? Niciodată nu se ştie …

N-avem bani de autostrăzi, dar avem bani pentru clientelă

Consilierii şi directorii din Ministerul Justiţiei au dus-o regeşte pe vremea ministeriatului lui Chiuariu. Acesta le lipea la salariu premii lunare substanţiale, de aproximativ 50 de milioane de lei vechi de căciulă. În noiembrie 2007 acestea au atins un record istoric care a dat peste cap toţi indicii bursei salariilor bugetare din România: consilierii săi s-au trezit în cont cu încă 90 de milioane de lei vechi pe lângă salariu. Aşa, ca să aibă şi ei ce pune pe masă de Crăciun. Doar fraierii plătesc în continuare impozite.

Preluare din “Academia Caţavencu”, nr. 3/2008
18 ianuarie 2009

Grigore Vieru - pios omagiu

Biografia secreta a lui Ion Iliescu (XXIII)


FILIERA HAMAS: ILIESCU SPONSORIZAT DE TERORISM

REGIMUL ILIESCU - PARADIS AL TERORISMULUI INTERNATIONAL

Una dintre mostenirile notorii ale regimului Ceausescu - pe langa cea a traficului de arme si de droguri - a constituit-o sustinerea organizatiilor teroriste si a asa-ziselor miscari de eliberare nationala - manipulate de Moscova - angajate in preluarea puterii in diverse ori ori zone geostrategice, importante pentru Uniunea Sovietica.
In 1996, la Havana, s-a desfasurat primul Congres al Tricontinentalei - organizatie internationala instrumentata de sovietici, care reunea majoritatea miscarilor de eliberare si teroriste din lumea intreaga. Tricontinentala se subordona direct Sectiei "Relatii Internationale" a Biroului Politic al PCUS, mai exact tovarasului Boris Ponomariov. In urmatorii doua zeci si icinci de ani, organizatiile afiliate la Tricontinentala au stat la originea a zeci de atentate san geroase, asasinate sau luari de ostateci.
Romania comunista, prin serviciile sale secrete - ca si celelalte state membre ale Tratatului de la Varsovia - avea in cadrul Tricontinentalei o zona specifica de sustinere politico-militara a terorismului international. Anume, lui Ceausescu ii revenea sustinerea terorismului arab, mai ales cel palestinian, ca si a unei serii de asa-zise miscari de eliberare din Africa. A ramas notorie, astfel, pretenia lui Ceausescu cu o serie de lideri, cei mai multi formati in URSS, ca Yasser Arafat, Carlos Sacalul, Abu Nidal, Samora Machel etc. Sustinerea de catre regimul Ceausescu a luptatorilor palestinieni, gazduiti si antrenati in diverse centre din Romania ori a grupului lui Carlos Sacalul, "Olaabrat", a ajuns de mai multe ori pe prima pagina a presei internationale.
Caderea regimului Ceausescu, prabusirea comunismulni, dezmembrarea Uniunii Sovietice, dizolvarea Tratatului de la Varsovia, dintre anii 1989-1991, ar fi trebuit sa rupa si puntile dintre unele state, ca Romania, si organizatiile teroriste arabe.
Din nefericire, dupa decembrie 1989, regimul Iliescu a continuat, in secret, colaborarea cu cateva organizatii teroriste arabe, ca si cu organizatia kurda PKK. Ultima instalandu-si, intre anii '90-'96, sediul la Bucuresti, impreuna cu liderul PKK, Ocalan, dat in urmarire internationala prin Interpol.
In septembrie 1997, in prima zi a conferintei internationale "Cooperarea europeana in lupta impotriva criminalitatii organizate, terorismului si coruptiei in Balcani si zona Marii Negre", colonelul Ion Stefanut, comandantul Brigazii Antiteroriste a SRI - recunostea ca membrii organizatiilor teroriste arabe isi continuasera dupa '89 activitatea in Romania, sub acoperiri legale, ca societati comerciale, societati non-profit, fundatii etc. Nucleele din Romania ale organizatlilor extremist-teroriste, de tipul Hamas, Hezbollah, Fratii Musulmani ori PKK foloseau societatile comerciale pentru sustinerea logistica a grupurilor lor, contribuind astfel si la cresterea criminalitatii organizate din Romania.
Toate aceste organizatii dispuneau pe teritoriul roman de servicii secrete proprii, care actionau impotriva celor romanesti. In iulie 1998, fostul comandant al Jandarmeriei, generalul Stan Stangaciu, inventaria la randul sau organizatiile teroriste care isi desfisurau nestingherite activitatea in Romania dupa 1989: Frontul de Vest, Abu-Nidal, Hezbollah, Fratii Musulmani, Hamas, PKK, SIIKH, precum si altele, occidentale, ca IRA, Ordine Nuova, Brigdzile Rosii.
Intr-un cuvant, continuand traditia mostenita de la regimul Ceausescu, regimul Iliescu transformase Romania intr-un fel de paradis al terorismului international.

UN MILIARD SI JUMATATE DE LA BUGET PENTRU ANTRENAREA TERORISTILOR HAMAS, SUB REGIMUL ILIESCU

In martie 1996, saptamanalul "Academia Catavencu facea senzationale privind complicitatea regimului Iliescu si aunor inalti demnitari ai acestuia, cu structurile luptatorilor palestinieni Hamas din Romania.
Astfel, "Catavencu" dezvaluia ca regimul Iliescu organizase, in secret, antrenarea unor luptatori palestinieni, cu fonduri sustrase din bugetul national.
In perioada iunie 1994-noiembrie 1995, SPP (Serviciul de Paza si Protectie) cheltuise pentru scolirea luptatorilor palestinieni in cadrul Centrului de Pregatire al Cadrelor de la Branesti, suma de 599 675 000 lei din buget. Pentru aplicatiile de la Saftica, ale acelorasi luptatori palestinieni, se alocase de catre SRI 336 000 000 lei, iar Ministerul de Interne, prin Academia de Politie "A. I. Cuza", cheltuise alti 552 331 000 lei din banii contribuabililor romani, pentru ca luptatorii Hamas sa dea maximum de randament in viitoarele atentate internationale. In total, 1 412 706 000 lei dupa cum afirma cu ironie "Catavencu" - pe apa Iordanului. Bani sustrasi de la buget, adics din impozitele plaite de cetateni Romani. Implicat in scandal era un anume Kamel Ahmed Mohammed Habed El Kader care - nici mai mult, nici mai putin - fusese numit de Viorel Hrebenciuc drept "consilier pentru problemele palestiniene" al Guvernului Vacaroiu, ca si cum Guvernul Vacaroiu si-ar fi tinut sedintele la Tel-Aviv, nu la Bucuresti. Un terorist Hamas, consilier al Guvernulul Romaniei!

KADER SI PRINTUL BANATULUI AU SPONSORIZAT, CU UN MILION DE DOLARI, CAMPANIA ELECTORALA A LUI ILIESCU DIN '92

Dar asta nu era totul. Potrivit lui "Catavencu", Kader finantase campania prezidentiala a lui Iliescu din '92 cu un milion de dolari, bani proveniti din contrabanda cu tigari, practicata la Timisoara de Zaher Iskandarani, cel supranumit "Printul Banatului". Desi atat Traian Chebeleu, cat si Viorel Hrebenciuc au negat relatiile regimului Iliescu cu Kader, o fotografie de la Forumul "Crans Montana", organizat la Bucuresti in aprilie 1994, il prezenta pe Presedintele Iliescu in compania lui Kamel El Kader, varul fratilor Iskandarani. Mai mult, Zaher Iskandarani se numara printre sponsorii oficiali ai Forumului, organizat de Iliescu in scop vadit de publicitate politica. intre timp, Kader solicitase (si primise) cetatenie romana.
Dezvaluiri la fel de interesante, privind relatiile lui Kader cu autoritatile regimului Iliescu, a facut si dl. Adrian Severin, care scria in cotidianul "Ziua" din martie 1996, urmatoarele:
"Un cetatean roman de origine palestiniana, pe numele sau Abdel Kamel Kader, este suspectat de implicare in operatiuni financiare ilicite si in actiuni teroriste. El trece insa nestingherit prin culoarele rezervate autoritatilor, in aeroporturile din tara si se plimba pe holurile Palatului Cotroceni. Daca vreo santinela il opreste (asa cum s-a intamplat, prin august 1994, pe aeroportul din Timisoara), el o brutalizeaza si, nepedepsit, o da la oparte. Tot el ameninta parlamentani romani, indignati in fata atitudinii sale arogante si agresive, ca o sa le (manance capul). Acelasi personaj prezinta celor care i se opun o legitimatie eliberata fie de Presedintia Romaniei, fle de Secretariatul General al Guvernului, atestana calitatea sa de consilier la respectivele institutii, legitimatie in fata careia toate autoritatile publice amutesc. Acest cetatean roman, si nu altul, primeste de la organizatoni (tot Romani) ai Forumului Crans-Montana (intalnire ce a avut loc la Bucuresti in 1994) un ecuson de libera trecere, pe care este metionata calitatea de membru al delegatiei pentru eliberarea Palestinei (!!?), ceea ce ii permite sa patrunda in locurile cele mai bine pazite, unde se discuta secrete mari. Cand cineva da pe fata asemenea imprejurari si cere explicatii, purtatorul de cuvdnt al Presedenpei Traian Chebeleu, n.n) reactioneaza indignat si consternat, afirmand in gura mare ca nici un cetatean arab nu a lucrat vreodata in structurile din apropierea sefului statului. Presedintia este, evident, preocupata sa dezminta dar nu intreprinde nimic spre a vedea cum se face ca legitimatii si documente de acces oficial ajung in posesia unor persoane dubioase. (Existenta uneia din legitimatiile in cauza a fost recunoscuta chiar de dl. Dan Poenaru, prefect de Timis si presedinte al organizatiei PDSR din acelasi judet). Explicatia nu poate consta decat infaptul ca nu cei care afirma ca domnul Kamel Kader functioneaza ca un consilier de stat mint, ci aceia care neaga o asemenea realitate".
Ceea ce nu stia dl. Adrian Severin era ca insusi Forumul "Crans Montana" de la Bucuresti numara, printre sponsorii oficiali, pe Zaher Iskandarani, varul lui Kader. Firesc, asadar, ca romanul Kamel Kader sa apara, umar la umar, in fotografii alaturi de presedintele tuturor romanilor, Ion Iliescu. Dl. Adrian Severin nu cunostea mici detalii, plin in semmficatii, ca insusi Ion Iliescu i-a dat lui Zaher, varul lul Kader, certificat de luptator in Revolutia Romana, ca si altor arabi.

NUCLEELE TERORISTE CU FATA COMERCIALA AU IMPULSIONAT ECONOMIA SUBTERANA ROMANEASCA SI MAFIA AUTOHTONA

Nueleele specializate in tranactii economice ale organizatiilor teroriste din Romania au avut, inca din 1990, tendinta sa se orienteze catre formele clasice ale economiei subterane, implicand in acest soi de activitati comerciale si pegra lumii interlope autohtone. Prietesugul regimului Iliescu, toleranta acestuia fata de nucleele extremist-teroriste internationale - instalate bine mersi in Romania – cu permise si legitimatii in regula, a constituit o sursa principala de expansiune rapida a economiei subterane si a infloririi maflei locale.
Sapte ani gratii au facut din economia si societatea romaneasca o anexa a economiei subterane si crimei organizate.
Dupa 1990, Romania nu a trecut printr-o asa-numita tranzitie catre mult trambitata economie de piata, ci catre economia subterana de piata. Un domenia al rivalitatii dintre clanuri mafiote. o serie de date demonstreaza toate acestea. Intre 1991 si 1997, in Romania au fost depistati 588 de narcotraficanti (398 strani si 191 Romani), de la care au fost confiscate 20,5 tone de droguri (19 tone canabis, 635 kg heroina, 934 kg cocaina 18 kg opium). Incepand din 1992 au fost descoperite 9 505 cazuri de incercare de plasare a valutei false, confiscandu-se 2 186 655 USD, 1 399 700 marci germane, precum si alte valute (166 350 franci francezi, 27 830 lire sterline si 12 210 600 lire italiene).
Alt domeniu de aur: furtul autoturismelor de lux, sustrase din Occident si plasate in alte tari, pe diverse filiere. Pana in 1997, in Rorrnnia au fost identifleate 34 de retele intemationale, cuprinzahd 264 de traficanti.
Pline de prosperitate s-au dovedit si trecerile ilegale de frontiera, traficul cu copii, prostitutia si proxenetismul. Or, tocmai traficul ilegal de droguri, arme, munitii, explozivi, substante radioactive, valuta falsa, spalarea unor fonduri murdare si traficul ilegal de persoane constituie sursele primare, prin care nucleele teroriste, cu fata comerciala asigura logistica aripilor militare ale oiganizatiilor lor. Foarte interesanta, din acest punct de vedere, este colaborarea unor asemenea nuclee teroriste, actionand sub acopenre comerciala cu mafia autohtona. Asa cum vom vedea in capitolul dedicat serialului ‘tigaretelor'.

HAMAS SI OEP SUNT CA ARIPILE ACELEIASI PASARI

Aceasta diviziune a muncii din cadrul organizatiilor teroriste - intre aripa asa-zis politica si aripa militara - o regasim si in cadrul "Organizatiei pentru Eliberarea Palestinet", condusa de Yasser Arafat, coleg de studii cu Iliescu la Moscova.
In presa americana este adeseori citat generalul Ion Mihai Pacepa, cel care in "Red Horizons" (Orizonturi Rosii) dezvaluia ca Arafat, un preten al lui Ceausescu, detinea conturi secrete in Elvetia si practica relatiile homosexuale, incepand din scoala primara, cu invatatorul sau, pana in prezent, cu seful garzii personale. "Am simtit nevoia sa fac un dus de cate ori eram silit sa-i strang mana individului", isi amintea generalul Pacepa despre intalnirile cu Arafat, in Romania regimului Ceausescu. In cursul unei vizite la Bucuresti din 1978, Ceausescu l-a statuit pe Arafat: "In umbra guvernului tau din exil poti sa intrebi cate grupuri teroriste vrei, atat timp cat nimeni nu face vreo legatura intre ele si numele tau. Ele pot pune la cale operatiuni in lumea intreaga, atat timp cat numele tau si al guvernului tau vor ramane nepatate si se vor prezenta lumiii gata pentru negocieri si o viitoare recunoastere oficiala."
Arafat a urmat sfatul lui Ceausescu. Aceasta esenta duplicitara a politicii lui Arafat nu s-a schimbat cu nimic in ultimile doua decenii. Dupa cum scria Christopher Story, analist american pentru problemele serviciilor secrete, "Hamas si unitatile sale au fost si sunt, dintotdeauna, o componenta aflata sub umbrela organizatiei cunoscute sub numele de Organizafia pentru Eliberarea Palestinei". Analistul american a fost recent confirmat chiar de lidenil Hamas, Seicul Mahmud Zaher care, discutand despre relatiile OEP-ului cu Hamas, a afirmat: "Ca aripile aceleiasi pasari, ele bat simultan". Cu diferenta ca, in timp ce OEP joaca rolul "ramurii de maslin", Hamas-ul ii joaca pe cel al "aripii razboinice". Cand Hamas organizeaza un atentat, rolul lui Arafat este sa deplanga soarta victimelor si sa sublinieze in gura mare ca organizatia sa, OEP, respinge terorismul cu arma politica, si nu are nicio legatura cu actiunile criminale ale Hamas-ului.
Dubla structurare a OEP a fost, de fapt, impusa de KGB, care a controlat, inca de la infiintare, organizatia lui Arafat. Liderul palestinian si-a facut in anii '50 studule de inginerie la Moscova, alaturi de un Iliescu san un Mandela. Aflat in Romania, in aprilie 1994, cu ocazia Forumului "Crans-Montana" de la Bucuresti, Yasser Arafat si-a amintit cu nostalgie de serile moscovite si de colegul sau roman de studentie, Ion Iliescu. "Am fost colegi la Moscova, numai ca Iliescu, spre deosebire de mine, era sef mare", a precizat amuzat Arafat.
Dubla structurare - politica si terorista - a unei organizatii subversive a fost teoretizata de anarhistii rusi, inca de la mijlocul secolului al XIX-lea. La suprafata exista "Organizatia”, o grupare care isi atribuia exclusiv un rol politic, respingea violenta si practica discursul ideologizat. Conspirat insa, actiona "infernul" - cum ii spuneau anarhistii rusi grupului militar secret al "Organizatiei" - cel insarcinat cu asasinatele, rapirile, jefuirea bancilor, traficul de arme. Toate structurile teroriste pastorite de Moscova au avut aceasta dubla structurare, de la partidele comuniste aflate in lupta clandestina pentru acapararea puterii, pana la organizatii teroriste ca "Brigazile rosii", "Potere Operaio" ori "Septembrie Negru".
OEP-ul lui Arafat nu face nici el exceptie de la aceasta regula. Analistul Steven Emerson remarca, intr-un articol din "Wall Street Journal", ca 'fortele de securitate’ ale lui Arafat, sub pretextul cooperarii pe linie de securitate in tinuturile ocupate, au "ucis, torturat, rapit ori terorizat mii de palestinieni". Paradoxal, constata Emerson, dar au fost mai multi israelieni masacrati dupa acordurile de la Oslo, din 1993, cu OEP si Arafat, decat in once alta perioada de la fondarea statului Israel. Un alt analist american declara: "Fortele militare si de securitate ale lui Arafat sunt strans legate de serviciul secret sirian si primesc toate tipurile de armament greu de la Assad. Cele mai recente atacuri teroriste palestiniene au fost planificate ori facilitate, intr-un fel sau altul, de serviciul secret militar sirian". Nu intamplator Siria reprezinta cel mai important client in achizitiile de arme al Rusiei si Chinei, "partenerul strategic" din zona al acestor puteri. Dar influenta malefica a lui Assad (intre timp decedat) o exceda pe cea a lui Arafat. Siria acorda asistenta militara si furniza mari cantitati de armament principalelor carteluri ale drogului din lume. Potrivit unui raport al Comisiei pentru Terorism a Camerei Reprezentantilor din SUA, Siria constitula o componenta majora a retelei intemationale a terorismului si crimei organizate, printre ale carei arme se numara - mai recent - si cele de distrugere in masa. Potrivit raportului din 1993 "peste 100 de miliarde de dolari falsificati si cei provenind din traficul de droguri, derulat de Iran, Siria ori Liban, au devenit moneda pentru sustinerea comertului cu arme nucleare al statelor radicale din Orientul Mijlociu (...) Acest urias flux de droguri si dolari falsificati servesc la sustinerea retelelor teroriste islamiste din Mexic si America Latina, care vizeaza operatiunile teritoriul SUA." o reglementare (HR 748 din 1997) a Camerei Reprezentantilor, intitulata "Interdictia tranzactiilor financiare cu statele care sustin actele de terorism, punea Siria pe lista neagra a regimurilor care sustin retelele teroriste. Alaturi de Cuba, Coreea de Nord, Iran, Irak si Libia, tari cu care cetatenilor americani le sunt interzise, prin lege, orice legaturi comerciale sau financiare.
Iata insa ca, intre 1990 si 1996, regimul Iliescu a facut din Romania, in secret, o sustinatoare a terorismului palestmian, gazduind si antrenand luptatorii Hamas, si aceasta, cu "bani de la buget", pe buzunarul ceteanului roman.