6 ianuarie 2009

Faptele de arme ale celui mai corupt dintre prim-miniştrii României de după ‘89 (I)


Scurtă introducere

Adrian Năstase are câteva momente “memorabile” ce merită amintite, înainte de a înşirui anchetele jurnaliştilor din presa vremii, cei care au trecut peste căluşul guvernării pesediste. Astfel Năstase Adrian este cel care:
• Odată cu a doua căsătorie a devenit ginerele unui fost ministru ceauşist al agriculturii.
• A dat numele socrului său unei săli de şedinţe din Ministerul Agriculturii (parcă Revoluţia din ’89 a fost anticomunistă ?!).
• A întrerupt o şedinţă a Guvernului României pentru a participa la lansarea (de către un pupincurist notoriu al dictaturii comuniste, adică Adrian Păunescu) unei cărţi de poezie (cei care au suferit în temniţele comuniste în timpul dictaturii, elogiată în cel mai deşănţat mod de Adrian Păunescu, sunt total neimportanţi pentru Năstase Adrian).
• A numit în funcţii cheie ale aparatului de stat foşti nomenclaturişti comunişti, precum Octav Cozmâncă, sau foşti ofiţeri de securitate, precum Ristea Priboi.
• A pus căluş presei libere, în special celei audio-vizuale, prin numirea în funcţii a unor lachei ai regimului şi persecutarea celor neînregimentaţi politic.
• A trimis după gratii pentru trei zile pe autorii Raportului Armaghedon, printre care şi Mugur Ciuvică, mai ceva ca-n-tr-o ţară bananieră.
• A intervenit în justiţie pentru mafiotul Tarău din Bihor (fiul prefectului pesedist din acea perioadă) printr-o afirmaţie celebră: “Nu cred în arestările de vineri după-amiază!”. Consecinţa: mafiotul Tarău a putut fugi în America, iar un procuror trimis să ancheteze alt procuror s-a sinucis (Năstase Adrian nu-l are pe conştiinţă?).
• Ne-a pus să-i numărăm ouăle.
• A făcut din România o ţară de asistaţi sociali, sugrumând libera iniţiativă, mai ales dacă respectivii nu cotizau la partidul-stat PSD.
• La referendumul din 2003 pentru modificarea Constituţiei a adus votanţi cu autobuzele, plus morţii de pe liste, pentru a obţine acel procent de jumătate plus unu necesar validării referendumului (ce n-a făcut Băsescu în toamna lui 2007, iar referendumul pentru votul uninominal n-a trecut).
• A încercat să fure şi alegerile din 2004, dar a renunţat la întervenţia ambasadorului SUA la Bucureşti, plus organizaţiile pentru apărarea drepturilor omului, care iau cerut să fie corecte alegerile, altfel consecinţele putând fi dezastroase pentru România.
• Este în spatele marilor tunuri financiare din acea perioadă, pe care le vom descrie pe larg în episoadele următoare.

Niciun comentariu: