31 ianuarie 2009

Faptele de arme ale celui mai corupt dintre prim-miniştrii României de după ’89 (IV)


Articol preluat din “Academia Caţavencu”, nr.4/2008, autor Mircea Toma

Joi, 24 ianuarie (2008-n.m.), secţia Procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a decis că procurorul suspendat Alexandru Lele îşi poate relua activitatea pentru că motivele suspendării nu au fost confirmate. În urmă cu şapte ani (2001-n.m.), la Oradea, procurorul Alexandru Lele a călcat pe coadă un balaur. Coada se numea Adrian Tarău, un mare maestru al contrabandei cu combustibili. Lele a îndrăznit să-l aresteze, neştiind că extremitatea cealaltă a balaurului, Adrian Năstase, naşul de partid şi crimă organizată al arestatului, se va supăra foarte tare. Şi într-adevăr, atât de tare s-a enervat Năstase, că a solicitat instantaneu excluderea din magistratură a nemernicului Lele. Asta, evident, după ce a invitat Parchetul să-l elibereze pe Tarău. Eliberarea a fost executată în 24 de ore, iar procurorul general de atunci, celebrul Tănase Joiţa, a ieşit public şi a anunţat că Lele a fost scos din magistratură.

Cum anunţul a precedat faptele,

iute a fost pus în mişcare un comando de cercetare a lui Lele. Ghinion, la conducerea commando-ului a fost uns greşit un procuror pe bune – Cristian Panait - , care a constat realitatea: nu există motive care să justifice declanşarea vreunei acţiuni împotriva lui Lele. Cu concluzia asta, Panait a aruncat în aer Parchetul General. Prinşi între barosul lui Năstase şi “obtuzitatea” lui Panait, Tănase Joiţa şi-a forţat subalternii – Ovidius Păun şi Ilie Picioruş – să producă ordonanţa de suspendare din magistratură a procurorului orădean. Documentul a fost semnat de Păun, care nici măcar nu avea dosarul lui Lele. Cam în aceeaşi zi cu Păun, Panait producea, în contra timp, ordonanţa de neîncepere a urmăririi penale faţă de acelaşi “zăbăuc” din Oradea. E clar că se impunea şi neutralizarea lui panait, ca nu cumva să iasă public cu vreo năstruşnicie, să-l mai supere o dată pe temutul Năstase. Drept care i-a fost pregătită o stare psihică specială. Se povesteşte că soţia lui Picioruş, fost psihiatru la Secu, i-a făcut câteva vizite lui Panait, i-a dat oarece medicamente şi l-a sfătuit să se interneze pentru că numai un nebun îşi poate permite să-l contrazică pe procurorul general. Panait s-a sinucis.

Scăpată de stress,

echipa de aranjare a lui Lele s-a dezlănţuit cu o energie care vorbeşte despre dragostea sa pentru marea crimă organizată şi căpetenia ei, Adrian Năstase. I-au confecţionat lui Lele cel mai mare dosar din istoria Parchetului: 50 de infracţiuni. Monstrul penal Lele era acuzat de încălcarea întregului Cod Penal: de la condus sub influenţa alcoolului şi ultraj asupra lui Panait – că tot era mort - , la mită şi favorizarea infractorului. Doasarele, peste o sută de volume, au fost plimbate de la un parchet la altul, timp de şase ani. Între timp s-a mimat cercetarea lui Tarău, atât cât să-i permită un confortabil transfer al afacerilor în SUA. Azi, Joiţa Tănase este procuror în Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie; Tarău şi-a mutat sediul afacerilor la Luxemburg şi mai face scurte vizite prin ţară; Adrian Năstase n-are nici un deranj din implicrea în favoarea lui Tarău, pentru că lui Lele i s-a refuzat înregistrarea plângerii penale împotriva prim-ministrului de atunci. Singurul success al Justiţiei este că s-a hotărât să nu-l mai hărţuiască pe cel care a incercat să o aplice.

P.S. Infractorul Năstase Adrian, cel ce a ucis indirect un tânăr procuror din România, se plânge de hărţuire politică. Oare chiar atât de proşti îi crede pe români?

Niciun comentariu: