1. Să-ţi urăşti aproapele în diverse forme (să-i negi calităţile, să-l bârfeşti, să-l pui într-o lumină proastă şi, în cazuri extreme, să-l loveşti, doar astfel vei deveni vedeta posturilor tv).
2. Să nu ai alţi dumnezei în afară de Ceauşescu şi Iliescu, cei care ţi-au dat voie să furi, unul de la colhoz, iar celălalt din rămăşiţele colhozului. Toţi ceilalţi trebuie urâţi, fie pentru că nu au lame să se radă (Emil Constantinescu), fie pentru că au ochii nesimetrici (Traian Băsescu).
3. Să te faci că munceşti, mai ales dacă eşti funcţionar public, aplicând principiul: “Doar fraierii muncesc!”. Pentru asta îţi vei crea o reţea de acoliţi care te vor sprijini la nevoie, chiar dacă eşti o nulitate în domeniul tău.
4. Să ocoleşti pe cât posibil legile ţării al cărei cetăţean eşti. Pentru asta, de exemplu, nu vei plăti impozit pe venitul realizat (dar vei cere drumuri bune, ajutoare pentru tine şi copii tăi, servicii publice de calitate), vei conduce fără permis (dar vei avea grijă ca oamenii legii să nu vadă, prin metoda “darul potrivit, la momentul potrivit”), plus altele asemenea, doar te doare-n cot de lege.
5. De orice ai nevoie, se rezolvă cu o şpagă. Tradiţia pur românească a datului şi primitului şpăgii nu trebuie s-o laşi să dispară. Doar în sondaje declari tot timpul că eşti un tip tradiţionalist, ce ai încredere în Biserică, chiar dacă învăţăturile lui Christos nu există pentru tine, necunoscându-le.
6. Să râvneşti la bunurile aproapelui tău cu orice ocazie. Să-i furi porumbul de pe câmp (“las’ că ăsta are”), chiar dacă acel porumb înseamnă bani şi muncă, să-i furi şi de prin curte diverse lucruri, mai ales dacă ai nevoie de ele.
7. Să ucizi spiritul şi sufletul oricărui ins care nu gândeşte ca tine sau nu se încolonează în turmă. Să nu uiţi ceea ce te-a învăţat regimul comunist ateu: oricine nu e cu noi, e împotriva noastră.
8. Să nu ajuţi oamenii legii în demersul lor, chiar dacă trebuie să marturiseşti strâmb. Vecinul care fură (şi te va fura şi pe tine la un moment dat) trebuie protejat de efectul nociv al aplicării legii.
9. Să minţi ori de câte ori situaţia o cere. Până la urmă nimeni nu va mai şti când minţi şi când spui adevărul, iar ceaţa în care trăieşti te va ajuta în acţiunile tale.
10. Să consideri domeniul public al nimanui. În consecinţa vei arunca resturile produse de tine oriunde: spaţiu verde, râuiri, drumuri, curţile altora. În felul acesta locurile pe unde treci vor semăna puţin cu urmele lăsate de turci sau tătari acum sute de ani. Dar nu dispera, e doar un început. Poţi continua tăind arborii din pădurile altora, furând din ajutoarele sinistraţilor, jefuind la drumul mare.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu