2 ianuarie 2009

Din ciclul “Cauzele traiului prost din România”, astăzi prejudecăţile


Nivelul de trai dintr-o ţară este dat nu numai de salariul mediu sau PIB-ul pe cap de locuitor (oricum stăm foarte prost şi la aceste capitole), dar şi de alţi factori precum: infrastructura (suntem la pământ), siguranţa cetaţeanului (priviţi ştirile ProTV de la ora 17), corupţia, injustiţia socială şi aşa mai departe. De ce s-a trăit prost în România şi încă este la fel ? Din foarte multe motive, dar astăzi ne vom ocupa de prejudecăţi. (Interesant este că muncitorii străini care lucrau la centrala atomică de la Cernavodă aveau spor de lumea a treia atât înainte cât şi după 1989.) Fiecare dintre noi are prejudecăţi, doar că unele dăunează grav stării de sănătate a unei societăţi. Pe multe dintre acestea le-am trăit în “toată splendoarea lor”.
• Într-o discuţie mai aprinsă cu un preot (slujitorul Domnului şi păstorul turmei ?!), acesta mi-a spus la un moment dat “Tu eşti un biet profesoraş de la ţară, iar fiul meu este profesor la oraş!”. În mintea acestui om exista clar prejudecata că la ţară sunt cei mai proşti, iar la oraş deştepţii din învăţământ. Aceasta lăsând la o parte faptul că respectivul a spus-o la mânie (parcă este păcat). Iar această atitudine nu este singulară, foarte mulţi probabil gândesc la fel. Nu contează câte şpăgi ai dat tu ca preot in scopul ajungerii fiului tau la oraş, important este c-a ajuns.
• O altă situaţie des întâlnită constă în anlizarea arborelui genealogic, rostirea “Hai că ştiu a cui eşti, nu te mai da mare!” fiind des întâlnită. Deşi omenirea a ieşit de mult din Evul mediu întunecat (România ceva mai târziu, totuşi), pe aceste locuri funcţionează rădăcinile. Nu contează cât ai muncit să ajungi undeva, important este de unde te tragi. “Voi acolo în Moldova sunteţi toţi nişte rataţi!” îmi spunea dulce o duduie din Bucureşti. Pentru ea moldovenii (chiar toţi ?) merită tot dispreţul. Ce contează că-n Bucale ţi se fură portofelul în tramvai (mi s-a întâmplat), că-n Ferentari nu intri de frică, că eşti terorizat de limba română a lui Vanghelie ? Astea n-au nici o valoare în ochii acestei fiinţe, care te priveşte de la înălţimea argumentului “Am apărut şi pe sticlă!” (mi-a spus la un moment dat). Parcă şi Becali apare pe sticlă, plus violatorul de pe nu ştiu unde.
• În sfârşit, avem şi o prejudecată specifică bolşevicilor, care slavă PSD-ului, încă mai sunt,si sunt bine, cu pensii frumuşele (mai ales foştii generali de securitate). Un activist de pe aici mi-a spus odată: “Dacă nu era Ceauşescu, tu nu făceai o facultate!”. În mintea acestor oameni (or fi având raţiune ?), România a fost moşia lui Ceaşcă, iar prin bunăvoinţa acestui zeu, umilului slujitor al cuplului dictatorial i s-a permis să studieze în ţara al cărei cetăţean este. Poate, tovarăşi, ar fi trebiut să studiez în altă ţară, nicidecum în ţara pe care aţi călărit-o voi timp de 45 de ani şi, prin grija eşalonului II al pcr, nu v-a întrebat nimeni de sănătate. Faptul c-aţi spălat creiere, c-aţi furat (e drept din avutul public, dar acel avut era şi al meu, iar eu n-am furat), c-aţi minţit (nu făceaţi raportări mincinoase superiorilor pentru o felie de pâine în plus), c-aţi turnat la securitate şi aţi distrus destine nu înseamnă nimic pentru voi ? Puteţi dormi liniştiţi ? Au şi o replică stimabilii la aceste adevăruri: “Aşa erau vremurile!”. E ca şi cum, după ce îi rupi şira spinării unui individ, paralizându-l, după aceea îi spui “Ştii aşa a fost să fie în ziua aceea!”. Încă n-am auzit un fost bolşevic să-şi ceară scuze pentru răul făcut acestui popor. Nici nu au cum, din moment ce tot ei au guvernat România după ’89 şi o guvernează şi astăzi. Acceptând că au făcut rău, pasul următor ar fi neimplicarea în viaţa publică. Şi e prea dulce ciolanul, mai ales că au copii, nepoţi pe care trebuie să şi-i aranjeze, cu ajutorul pcr-ului (pile, cunoştinţe, relaţii), bineînţeles.

Niciun comentariu: