19 ianuarie 2009

Faptele de arme ale celui mai corupt dintre prim-miniştrii României de după ‘89(III)


Deşi printre capetele de acuzare aduse guvernării din perioada 1996 – 2000 a fost şi emiterea ordonanţelor de urgenţă, guvernul Năstase îşi începe în forţă mandatul (cel vizibil, şpăgile luate încă nu le-au făcut publice cei de la DNA). Astfel, numirea securistului de Ristea Priboi la cancelaria primului ministru şi arestarea lui Mugur Ciuvică pentru Raportul Armaghedon a fost începutul sfârşitului pentru libertatea din România. Au urmat patru ani în care cu greu găseai 5 % articole negative la adresa partidului-stat PSD, apariţia baronilor locali, teama asemănătoare cu cea din dictatura comunistă, cumpărarea conştiinţelor. Clientela pesedistă a fost marea beneficiară a acelei perioade. Chiar şi posturile de televiziune erau păsuite de la anumite dări către stat în funcţie de numărul de limbi bine postate în fundul celui care a uitat că pe acest popor cu greu îl mai pui în lanţuri. “Dacă nu poţi să-i convingi, zăpăceşte-i!” şi-a spus la un moment dat, probabil, cel pentru care comunismul a însemnat o frumoasă perioadă în care totul era bine, mai ales dacă erai ginere de ministru ceauşist. Aşa a apărut Ordonanţa 2/2001 emisă de infractori, pentru infractori. În mare, legea prevede plata amenzii. Mai exact, dacă ai lovit din iubire creştin-ortodoxă pe unul din apropiaţi, eşti amendat de poliţie. Iar amenda n-o plăteşti, doar nu eşti fraier. Ce se poate întâmpla ? Păi, mai nimic. Organele fiscale, din primării sau de la circumscripţiile financiare, sunt puţin interesate de încasarea amenzilor. Aşa încât, mulţumită celui cu n dosare penale aflate în lucru la DNA, contravenientul încalcă în continuare legea şi amenzile nu şi le plăteşte niciodată. Ceea ce nu a înţeles acest Năstase – 10 case (plus alte vile construite sau cumpărate din şpăgi grase) este faptul că într-o ţară legea aplicată îi protejează pe cei care muncesc şi produc mult visata creştere economică, nu pe infractorii care încalcă legea şi nu produc decât suferinţă celor apropiaţi. La răcoarea unei celule aceste adevăruri s-ar înţelege. Având în spate însă un partid urmaş al PCR-ului, un partid pentru care România este doar un teritoriu ce trebuie furat şi lăsat în voia soartei, un partid care a produs mineriade ce au distrus vieţi şi au dus la izolarea României, un partid numit impropriu PSD (social-democraţia este altceva decât propun şi fac aceşti tovarăşi), un partid care nu-şi poate elimina puroiul numit Ion Iliescu, un partid care a făcut din România o ţară de asistaţi sociali, un partid care, prin firmele căpuşă, a falimentat tot ce mai mişca prin România, un partid care a propus agramati în functii de conducere, dând dovadă de un dispreţ profund faţă de limba română, un partid ce a refuzat constant să recunoască crimele dictaturii comuniste, un partid care s-a opus întotdeauna aflării adevărului despre turnătorii la securitate şi despre revoluţie, un partid datorită căruia cei mai de seamă tineri ai acestei ţări au emigrat, psd-ul fiind preocupat de pensionari, aceştia aducându-i voturi, ei bine, un asemenea partid nu putea să ridice imunitatea parlamentară lui Năstase Adrian, pentru a afla, în justiţie, adevărul: cât de corupt este un fost prim-ministru al României.

Niciun comentariu: