Cum gândeşte un bolşevic, şi ‘intelectual’, din România profundă

Pentru a înţelege mai bine ce s-a întâmplat în România după 1989, trebuie spus că educaţia în această ţară a fost făcută vreme de 20 de ani, într-un procent de peste 50% (astăzi procentul este mai mic), de indivizi cu creierul spălat de dictatura comunistă. Pentru cei care nu ştiu, înainte de 1989, periodic (suficient de des), erau prelucrate cadrelor didactice indicaţiile ‘preţioase’ ale partidului bolşevic şi ‘ideile geniale’ ale ‘cârmaciului’ Ceaşcă. Era o metodă de spălare a creierelor, inclusiv pentru profesorii de ştiinţe reale. Cei mai afectaţi au fost, însă, profesorii de ştiinţe sociale (istorie, …), asupra cărora s-a exercitat o presiune constantă, de a contribui, prin intermediul şcolii, la ‘formarea omului nou, pregătit pentru societatea comunistă’. Este unul din motivele pentru care se poate afirma că, în România, au fost executaţi doi ceuşeşti în 1989, dar au rămas un milion care au făcut legea în această ţară. Poate şi de aceea, România a intrat ultima (alături de Bulgaria) în UE, iar în NATO mult timp după Ungaria. Un exemplu, din această zonă, de bolşevic cu creierul spălat. Se numeşte Zvîncă Petru, unul din miile de motive pentru care Moldova a fost (şi va fi ?) roşie. În perioada dictaturii comuniste, când era ‘ordine’, vorba unora, tovarăşul Zvîncă răspundea de UTC (Uniunea Tineretului Comunist) prin această zonă. Şi cum în acea perioadă elevii de liceu făceau, obligatoriu, două săptămâni de muncă în folosul ţării (ce ar mai fi furat după 1989 gaşca lui Ilici dacă elevii, studenţii, militarii n-ar fi muncit înainte de 1990?), tovarăşul Zvîncă a luat nişte elevi, printre care şi subsemnatul, la muncă la propria casă, aflată atunci în construcţie. După cum se vede, încă de atunci comuniştii au confundat ţara cu propria lor moşie. Şi dacă tot se afirmă pe la tembeliziunile mogulilor că înainte de 1989 aveai probleme dacă încălcai legea, ei bine, aşa-i, cu o completare: aveai probleme dacă nu făceai parte din nomenclatura comunistă. N-a fost cazul tovarăşului Zvîncă, cel care n-a avut nici un fel de probleme în a lua copii să-i muncească precum nişte sclavi, cărora nu le-a dat nimic, doar sunt foarte ‘omenoşi’ bolşevicii, nici măcar un pachet de biscuiţi. Timpul a trecut, tovarăşul profesor a devenit “dom’ profesor, lider de sindicat”, cu avantajele de rigoare. Mai grav este la acest bolşevic modul de gândire. Odată am fost vecini la o masă, cu prilejul unui cerc pedagogic. La un moment dat, înconjurat fiind de nostalgici ai ciumei roşii, îmi permit o remarcă mai acidă la adresa dictaturii comuniste. Tovarăşul Zvîncă îmi reproşează ceva de genul: “Ar trebui să-i mulţumeşti lui Ceuşescu, nu să-l critici, deoarece dacă nu era el, nu terminai o facultate!”. Am rămas fără grai, îmi era jenă de penibilul în care plutea mintea acestui om. Pentru bolşevici, Ceaşcă era stăpânul, România era a lui, i-a lăsat-o maică-sa moştenire, iar noi, supuşi umili ai Cârmaciului, trebuie să-i lingem tălpile că ne-a dat voie să respirăm. Acesta este, dragii mei, modul de gândire a (de)formatorilor de generaţii din învăţământul rural, şi nu numai, aşa sunt pregătite noile generaţii pentru o societate liberă, democratică, civilizată, concurenţială. Indivizi care n-au ieşit intelectual din comuna primitivă dau ‘lumină’ electoratului roşu rural. Având drept singure lecturi cuvântările ‘geniului Carpaţilor’, considerând metodele pedagogice moderne drept pierdere de timp, făcând în continuare apologia educaţiei prin violenţă, indivizi precum cel din exemplul de mai sus continuă să ţină România în lanţurile subdezvoltării, dacă admitem faptul că o ţară se dezvoltă întâi la nivel de morală publică şi apoi face şi pasul economic. Noi trăim prost pentru că indivizii care fură, poluează, nu-şi fac bine treaba, deformează conştiinţe, sunt ineficienţi, gândesc prost etc sunt foarte mulţi (majoritari?) în România. Mulţumită PSD-ului şi, mai nou, PNL-ului, aceste ‘valori’ nu vor muri foarte repede în această ţară. Ca noi să fim europeni autentici, trebuie să moară componenta bolşevică moştenită din dictatură. Altfel vom trăi într-o lungă şi dureroasă agonie.