Va fi ‘mica reformă’ din Justiţie un fiasco?

Şi dacă tot am aflat, sau poate ştiam, că România este o ţară de mâna a doua, ne-am putea întreba daca justiţia de la noi nu-i de mâna a şaptea. Numai cu o asemenea ‘justiţie’ infractorii sunt liberi şi bine-mersi, iar legile sunt pentru fraieri. Şi aici nu este vorba numai de ‘pălmaşii’ din judecătorii şi tribunale, cei pentru care mafioţii locali sunt mai importanţi decât ‘populimea’ care le suportă ilegalităţle, ci şi de cei din minister, primii care ar trebui să respecte legea în România. Numai că lucrurile nu stau defel aşa. În ultima perioadă se face mare tam-tam pe tema ‘micii reforme’ din Justiţie şi despre ce ţară sigură va fi România după aplicarea ei, de-ţi vei lăsa portofelul în sectorul lui Vanghelie şi-l vei găsi intact la cea mai apropiată secţie de poliţie. “Academia Caţavencu” (nr.14/2009) scrie într-un articol despre cum au apărut Codul Civil şi Codul de Procedură civilă în ţara Felix-Voiculescu. Ministerul Justiţiei, condus de cumnatul lui Tăriceanu, parcă, a cerut ca cei din comisiile de lucru, pentru acele coduri, să aibă zece ani experienţă în drept civil, şapte ani de cercetare academică, doctorat şi activitate publicistică. Pentru grupul celor care vor lucra la Codul Penal s-au cerut reprezentanţi de renume ai mediului academic, cu experienţă vastă sau înaltă recunoaştere profesională. Dar, pe drum, toate aceste norme au fost uitate, iar acele coduri le-au croit cei din ‘famiglia PeCeRistă(pile-cunoştinţe-relaţii)”.

Să începem cu zâna codurilor, Katalin Kibedi, procuror, fost consilier şi secretar de stat în Ministerul Justiţiei, care a condus lucrările tuturor comisiilor, deci pentru toate codurile. Un Napoleon în variantă feminină, ce mai! Nu? Păi, să detaliem: conform CV-ului său din 2009, atunci când s-a lucrat la coduri, Kibedi nu are doctorat, iar la lucrări publicate găsim două disertaţii pe la seminarii şi un articol publicat într-o revistă juridică. Deci o somitate în drept.
Continuăm cu judecătorul Iulian Gâlcă, fost preşedinte al Curţii de Apel Alba Iulia şi fost preşedinte al CSM. Acesta nu e nici el doctor în drept, nici civilist şi nici nu a scris ceva remarcabil. Deşi nu îndeplinea condiţiile impuse de MJ, Gâlcă a ajuns în comisiile de lucru la coduri pe mâna CSM, care l-a recomandat. Un alt exemplu este Valentin Mitea , vicepreşedintele Curţii de Apel Cluj. Nici Mitea nu era în 2009 doctor în drept şi nici nu a scris ceva în domeniu.

Specialişti cu adevărat s-au regăsit doar în comisia de lucru la Codul Civil. Numai că aceştia au fost plătiţi regeşte: actualul ministru Cătălin Predoiu, Valeriu Stoica, avocatul Aladar Sebeni au încasat câte 112.000 USD. La facerea Codului de Procedură penală s-a spetit o comisie înfiinţată de ministrul Tudor Chiuariu (cel care ne dă azi lecţii despre justiţie la televizor). Comisia era condusă de aceeaşi omniprezentă şi polivalentă procuror Katalin Kibedi. Nici cu restul comisiei nu ne e ruşine: de o parte din marile somităţi în domeniu n-a auzit nici Google, darămite vreun for academic în drept. Veronica Găină, de exemplu, a promovat, în noiembrie 2005, judecător la Secţia I penală a Curţii de Apel Bucureşti. Ocazie cu care a obţinut la examenul de promovare nota 7,17 tocmai la drept penal, ceea ce o recomandă din plin pentru crearea unui nou cod de procedură penală. Ca să nu vă mai miraţi de nimic, trebuie spus că în comisie au fost şi stagiari în ale consiliatului juridic. Este vorba de Radu Florin Geamănu şi Alina Georgiana Ion, consilieri în MJ. Ca să vă daţi seama de valoarea lor, să dezvăluim ce notă a obţinut Geamănu la definitivat (adică la examenul de numire pe post în minister): 5,75. Şi nota asta e pentru proba de procedură penală. O altă consilieră este Oana-Patricia Mezanote, provenind de la Institutul Naţional de Criminologie, desfiinţat în ianuarie 2007. Aceasta a dat examenul de capacitate în iunie 2007, ocazie cu care, la proba de procedură penală, o obţinut imensa notă de 6,23.

Revenind la Comisia pentru elaborarea Codului de Procedură penală, instituită de Chiuariu în iulie 2007, aceasta s-a format fără nici un fel de criterii, condiţii sau alte mofturi precum vechimea în magistratură, numărul de lucrări scrise sau activităţi didactice. Dintre membrii acesteia, îi amintim pe Marius Iosif, judecător la Tribunalul Braşov, fostul director-dezastru al Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor, cel care dorea să ofere gratuit deţinuţilor seringi de unică folosinţă pentru a se droga în siguranţă, pe Bogdan Găurean, adus de Chiuariu de la PNL Bistriţa (proaspăt ieşit din facultate), pus director adjunct la Registrul Comerţului şi păstrat de Predoiu consilier, pe Ana Lăbuş, alt membru CSM fără nici un fel de titlu, cărţi, articole sau doctorat.

La noul Cod Penal, munca de creare şi redactare s-a desfăşurat fără incidente până la venirea lui Chiuariu în minister. În mandatul Monicăi Macovei, jumătate din muncă fusese deja făcută. Dupa schimbarea ministrului însă, comisia a fost schimbată şi a reunite nume ‘mari’ precum cele amintite mai sus. Ar trebui să-i mulţumim lui Tăriceanu, Orban şi toţi ceilalţi, adică PNL-ului pentru ce au făcut în MJ (2007-2008), anulând tot ce-a făcut bun cel mai bun ministru al Justiţiei din România ultimilor 20 de ani, singurul ministru pentru susţinerea căruia s-a ieşit în stradă în Bucureşti. Se numeşte Monica Macovei, cea care s-a luptat şi pentru o ANI care să-i verifice pe politicieni, chiar dacă în 2010 tovarăşii Prostănacului au trimis-o pe ANI în raportul Comisiei Europene, ca exemplu negativ la adresa României.

Pentru cei interesaţi, Tudor Chiuariu are cont pe Facebook, vizibil doar pentru prieteni. Dacă vă acceptă cererea de prietenie, veţi afla cu cine ardea gazul PeNaLul Chiuariu, în timp ce-n România justiţia mergea (şi merge) spre colaps.