Erori au fost, erori sunt încă

Prin Moldova, fostă roşie, atunci când zici ceva de Ilici, imediat eşti taxat ca ‘extremist’. Dacă lauzi dictatura comunistă sau îl faci albie de porci pe Băsescu, actualul preşedinte al României, nu-i nici o problemă, extremismul este departe de tine. Iar această caracterizare n-o face ultimul beţivan analfabet, ci oameni cu pretenţii de intelectuali, (de)formatori de opinii democratice, după cum vom vedea mai la vale. O altă prejudecată întâlnită, mai ales la o (fostă?) colegă de serviciu este următoarea: dacă scrii ceva despre unii din învăţământ, imediat eşti taxat că nu lauzi învăţământul românesc, în care lucrezi. Ca să pun lucrurile la punct, nu identific învăţământul din România cu cei câţiva rătăciţi în cătunele patriei, pentru care verbul ‘a cunoaşte’ se conjugă de Paşti şi de Crăciun. Sunt un produs al învăţământului din România, într-o anumită măsură, iar respectul şi consideraţia mea faţă de unii dintre profesorii mei din liceu şi facultate nu are limite. Adică, am tot respectul faţă de oamenii cu adevărat valoroşi, probabil majoritari, din învăţământ. De data aceasta este vorba de două persoane ce lucrează în învăţământul gimnazial din comuna ‘europeană’ Havîrna, a căror capacitate de a face rău este maximă, iar modul lor de gândire trădează lipsa totală de respect faţă de norme şi reguli. Mai grav este faptul că aceştia pot transmite asemenea tipare greşite de gândire generaţiilor tinere. Voi începe cu directorul şcolii Havîrna, sper că mai are această funcţie, prof. Stan Ioan. Numit pe criterii politice, în toamna anului 2009, Ioan Stan n-a dat niciodată prea mare importanţă legilor. Iată dovada, povestită chiar de el. În urmă cu câţiva ani, cineva îi distrugea porumbul cu nişte gâşte. Paguba era, probabil, semnificativă. Unde se duce un profesor în acest caz? La Poliţie, ar spune unii fraieri. Numai că respectivul nu-i fraier să apeleze la lege. Cum pe aici domneşte legea junglei, păgubitul îi prinde gâştele respectivului, beneficiind de ajutorul unui vecin, apoi îi cere daune. Simplu, nu!? Ce să ne încurcăm cu reclamaţii inutile. Altadată, acelaşi profesor era într-un conflict de interese cu o colegă, ambii vizând acelaşi post. Deşi doamna avea prioritate, iar el nici o şansă, mă roagă să-i spun doamnei profesoare că el oricum obţine postul. „Ce rost are?” îl întreb. “Păi, spune-i aşa, măcar să-i dăm subiect de gândire. Doamna oricum este o fire gânditoare, îşi va face ceva probleme!” mi-a apus. Să exploatezi slăbiciunea unui om, să-l faci să sufere, să nu doarmă noaptea, iată ce poate face un ‘intelectual’ de pe aici. De altfel, stimabilul nu cred c-a apelat vreodată la lege, probleme şi le-a rezolvat simplu prin ‘băieţii de cartier’ pe care-i cunoaşte, cei care pot pune la punct pe oricine. Ca fost primar şi veşnic prezent prin barurile comunei, a păstrat legătura cu ‘lumea bună’, la care poţi apela în caz de nevoie. Oricum, pe aici, poliţiştii sunt în plus, sau în minus. De exemplu, mie mi-a propus funcţia de director al unei şcoli de pe aici, pe care am refuzat-o, funcţia, nu şcoala, iar aceasta arată cam ce putere are personajul şi cât de coruptă este societatea românească. Al doilea personaj se numeşte Săcrieriu Adrian Petrică. Profesor de educaţie fizică, absolvent de Academie în Bucureşti. Nici acesta nu dă doi lei vechi pe legile ţării. Pentru el, a merge la tribunal este ceva ruşinos, dar a gândi în cel mai pur spirit mafiot nu-i nici o ruşine. La un moment dat am fost colegi de serviciu şi mai povesteam. Odată, mama domniei sale l-a înlocuit la nişte cursuri prin Şcoala Tătărăşeni (o şcoală de pe aici). Şuhan Valeriu, un alt profesor, i-a vorbit urât mamei respectivului. Ce face în acest caz un profesor din comuna ‘europeană’ Havîrna? Se gândeşte la următorul scenariu: “Ştii ce pot face?”, îmi spune. “Platesc nişte băieţi să-i spargă geamurile lui Şuhan.” Am înlemnit. Nu se poate să cobori atât de jos, oricât de supărat ai fi. Nu poţi gândi în aceşti termeni, dacă ai o minimă cultură democratică, nu mafiotă. Dar, se pare, capacitatea acestui individ de te săpa pe la spate este evidentă. Altădată îmi spune, legat de un alt colg de serviciu al respectivului, profesor de limba engleză: “Dacă voiam, îl desfiinţam. Cunosc multă lume în Havîrna şi puteam să-i pun să nu discute cu el. Îl izolam total.” Şi de data aceasta am rămas lemn. Răul pe care-l poate produce acest individ, mai ales apelând la slăbiciunile sufleteşti ale oamenilor, m-a îngrozit. Iată, dragii mei, cam ce fel de ‘creştini’ sunt pe aici (respectivii se declară creştini), cam cum se gândeşte în această comună din România profundă. De exemplu, acelaşi Săcrieriu Adrian Petrică a încercat mereu să ajungă director prin trafic de influenţă, adică, dacă tot a făcut reclamă politică nu ştiu cărui partid, de ce nu l-ar pune director. Doar concursurile şi legalitatea sunt pentru fraieri. Într-o societate bolnavă, aceşti indivizi o duc bine. Cei care au în spate ‘gaşca’, gloata ignorantă care nu ştie cu ce se mănâncă o funcţie şi care-i linge tălpile primului ‘valoros’ ajuns într-o funcţie. Să nu ne facem iluzii în privinţa generaţiilor care trec prin mâna unor oameni fără norme, reguli, morală. Vor fi după chipul şi asemănarea lor.

Ce nu se vede în filmuleţul de mai jos sunt: gropile din drum, copii de 5 ani pe biciclete pe drumul public, beţivii cu căruţe, cai bătuţi în ultimul hal de tinerii băuţi la anumite sărbători, mizeria de pe marginea drumului, oi care ocupă drumul public, pasările de pe acelaşi drum public, maşini de mâna a şaptea care poluează fonic, gură-cască ce-ţi numără paşii etc. Muzica filmuleţului este din ceea ce se aude pe aici: MANELE.