În România nu va fi pace socială şi consens fără eliminarea foştilor securişti din viaţa publică

După 45 de ani de teroare bolşevică, au urmat alţi 20 de ani de furt neocomunist. Cum altfel pot fi interpretate fapte tragice din ţara lui Vanghelie: numeroşi posesori de certificate de revoluţionar sunt foşti ofiţeri de Securitate sau foşti colaboratori ai Securităţii comuniste. Este o culme a cinismului să pretinzi favoruri de la o societate pe care ai negat-o o jumătate de secol. Iar datorită găştii lui Ilici, care n-a făcut nici un fel de verificare a dosarelor în anii ’90, securiştii au ajuns să aibă aceleaşi drepturi ca şi cei mutilaţi sau urmaşii celor ucişi în decembrie 1989 de securiştii cizmarului. Pe lângă acestea, nume importante ale politicii româneşti din ultimii 20 de ani au făcut poliţie politică. Aceasta nu i-a împiedicat să apară la televizor, fără nici o jenă, pentru a ţine predici românilor. În ordinea cronologică a deconspirării avem aşa:
Ionescu-Quintus Mircea, fost preşedinte PNL, actual preşedinte de onoare al PNL, deconspirat la 29.11.2000, aflat pe o listă publicată în Monitorul Oficial al României, adică este o informaţie certă, nu luată de la Radio-şanţ (vezi link-ul).
Alexandru Paleologu , mare politician liberal din anii ’90, aflat pe aceeaşi listă. Iată care au fost liberalii care-i făceau opoziţie lui Ilici.
Dan Amedeo Lăzărescu, fost liberal şi el, tatăl vitreg al fostului premier Călin Popescu Tăriceanu. Pentru mai multe informaţii vezi articolul Conducerea PNL are rădăcini în Securitate.
Mona Muscă, caz foarte mediatizat (politician tot liberal).
Constantin Bălaceanu Stolnici, decorat cu ’Crucea Patriarhală’ si alte distincţii.
În final, haideţi să vedem ce făcea tovarăşa Bejinaru Florica, actualul preşedinte al CSM, în anii 1987-1988: dădea note informative la Securitatea bolşevică, pentru bani (vezi link-ul). Şi ne mai mirăm că avem o justiţie de rahat. Toate aceste nume sunt o mică parte din pleiada de foşti securişti sau turnători care au făcut din România ceea ce vedem azi: o societate fără perspective. Ei însă, adică fosta nomenclatură comunistă, cu mici excepţii, o duc bine.