Viaţa şi şcoala văzute prin ochii unei adolescente

Se numeşte Andreea Alexandra Vasilachi. O adolescentă inteligentă, drăguţă, ambiţioasă. Unul din miile de motive care ne fac să credem că România va fi pe mâini bune. A obţinut nota maximă (10.00) la Evaluarea Naţională, proba de matematică. În afară de bucuria ei şi mulţumirea sufletească a profesorilor, probabil nimeni altcineva n-a premiat-o. Într-o ţară unde a învăţa pare un verb tot mai demodat, Alexandra mai crede în puterea şi farmecul verbului ‘a cunoaşte’. Face parte dintr-o clasă şi o promoţie cu copii foarte buni ai Şcolii Mileanca, jud. Botoşani. I-am oferit prilejul de-a povesti despre ea, un copil de excepţie, dintr-o ţară care pare să se scufunde în mediocritate. Peste ani, dacă va face parte din elita acestei ţări, poate-şi va aminti de primele ei gânduri rostite pe la 14 ani.
Reporter(R): Alexandra, ai ocazia să dovedeşti cât de frumoasă şi sinceră este exprimarea în limba română la vârsta ta (legat şi de impasul de la proba de limba şi literatura română). Cum te-ai descrie într-o frază?
Alexandra (A): Sunt o persoană căreia îi place şcoala, îşi iubeşte colegii, familia şi profesorii bineînţeles, o fiinţă prietenoasă şi uneori colpilăroasă.
R: În medie, cât timp acorzi învăţatului într-o zi obişniută?
A: Cât de mult se poate.
R: Care crezi că este cea mai importantă calitate a ta?
A: Îmi place să ofer mereu o mână de ajutor.
R: Orice om are defecte. Care crezi că-i defectul tău cel mai deranjant?
A: Mă supăr repede.
R: Ce profesie ţi-ai dori să practici şi de ce această alegere?
A: Mi-ar plăcea să devin medic pediatru deoarece îmi place foarte mult biologia.
R: Peste mai puţin de lună termini ciclul gimnazial. Care-i cea mai plăcută amintire din această perioadă?
A: Ziua de 14 mai când am aflat nota la Examenul Naţional de la Matematică.
R: Dar cea mai neplăcută?
A: Ziua de 7 mai când am aflat nota la Examenul Naţional de la limba română.
R: Cum crezi că arată profesorul ideal?
A: Profesorul ideal ar trebui să fie o persoană corectă, înţelegătoare şi prietenoasă.
R: Care-i citatul tau preferat?
A: “Până şi cel mai lung drum începe cu primul pas!”
R: Ce crezi despre societatea în care trăim?
A: Se putea şi mai bine.
R: Ce-ţi place să faci în timpul liber?
A: Deoarece locuiesc la ţară îmi place să fac plimbări în aer liber cu surorile şi fratele meu.
R: Cum arată ţara în care ai vrea să trăieşti?
A: Un loc îngrijit, cu oameni primitori şi elevi cărora le place să înveţe.
R: Dacă ar fi posibil, care ar fi primul lucru pe care l-ai schimba în această lume?
A: Oamenii!
R: Ce crezi că are bun şi ce are mai puţin bun învăţământul din România?
A: Este bine pentru că încă se fac ore şi profesorii sunt mereu prezenţi. Nu este bine faptul că am intrat în criză, nu sunt acordate salariile profesorilor, iar aceştia fac grevă.
R: Alexandra, în final, imaginează-ţi că cineva care a avut răbdarea să citească până aici s-ar putea să uite gândurile tale în câteva ore. Ce i-ai spune pentru a nu uita aşa repede?
A: Poate nu am oferit răspunsurile cele mai potrivite, dar aşa gândesc eu, o elevă a clasei a VIII-a A. Sunt încă un copil şi îmi permit să visez.
R: Tu ştii că profesorii au întotdeauna ultimul cuvânt. De aceea, îţi doresc să parcurgi din acest drum greu, dar frumos, al cunoaşterii cât mai mult (drumul nu are capăt), în viaţă sănătatea, bucuria, fericirea să-ţi fie mereu alaturi, iar dincolo de toate să nu uiţi că, mai devreme sau mai târziu, efortul, talentul, ambiţia sunt răsplatite. Cred că toţi profesorii şi-ar dori să aibă o elevă model ca tine. Succes la liceu şi să-ţi fie bine oricând şi oriunde!