Unde se duc o parte din banii bugetarilor

România se află într-o situaţie critică şi datorită guvernării liberale iresponsabile, cea care, fără să ţină cont de productivitatea muncii, adică fără nici o justificare economică a mărit arbitrar pensiile şi a creat pensionarii de lux, plus alte sume aruncate pentru voturi. O altă cauză a acestei stări de lucruri este (ne)restituirea proprietăţilor în România. Mari sume de bani s-au dus spre proprietarii despăgubiţi de stat, în condiţiile în care neocomuniştii din PSD au favorizat chiriaşii. De unde a luat bani statul să-i despăgubească pe proprietarii defavorizaţi de pesedişti? Din Bugetul României. De ce acum aceste sume nu le sunt imputate tovarăşilor pesedişti, cei care ne-au obligat pe toţi să suportăm cheful de 45 de ani ai bolşevicilor, prin casele altora? La aceasta se adaugă sumele, imense uneori, plătite de stat celor care câştigau la CEDO procese legate de restituirea proprietăţilor. De unde erau plătite aceste sume? Din Bugetul României. De ce respectivele sume nu erau imputate judecătorilor care dădeau sentinţe arbitrare, obligându-ne pe toţi să plătim greşelile unei justiţii de cacao? Şi pentru ca imaginea să fie completă, iată mai jos câteva extrase dintr-un articol apărut în “Academia Caţavencu” (nr.3/2009).

Parlamentul, în cârdăşie cu Curtea Constituţională, dă o gaură la buget de 15 miliarde de euro

Acte de dreptate de pe la 1950

“În anii ’50, cine avea o casă mai acătării şi nu era comunist, deja comisese un grav delict. Ca pedeapsă, statul îi confisca necomunistului casa şi îi dădea la schimb un loc într-o celulă (varianta optimistă) sau îl muta direct pe lumea cealaltă (varianta cea mai pe plac comuniştilor). Pe de altă parte, familia necomunistului avea la discreţie locuinţă vastă, pe imensă suprafaţă, mai exact sub cerul liber. O feerie! În special copiii care au avut ocazia să fie scoşi din casă forţat, la miezul nopţii şi în toiul iernii, pot spune că au văzut cum stelele sticlesc infinit mai puternic la minus 30 de grade, când ţie, luat din pat în pijămăluţe şi aruncat în stradă, îţi pocnesc ochii în cap de frig.
În casele frumoase confiscate de la necomunişti s-au instalat, bineînţeles, cei mai de nădejde membri de partid. Vă daţi seama că în casele naţionalizate, în majoritatea vile somptuoase cu curţi largi, au fost repartizaţi comuniştii de prim rang, recomandaţi de experienţa şi talentul lor în comiterea de ticăloşii. Oamenii de rând, care nu prea aveau de-a face cu partidul, se puteau înghesui în cuştile-blocuri puse la dispoziţie de stat.

Acte de dreptate de pe la 1995

După 45 de ani de la naţionalizarea forţată, a venit momentul dreptăţii. Momentul a picat prost de tot. O dată că era an electoral şi, în al doilea rând, că era preşedinte nomenclaturistul Ion Iliescu. Sub tutela lui s-a dat prima lege de după ’89 de restituire a caselor naţionalizate. Şto reparaţia? Legea 112 din 1995 este o capodoperă de încălcare a drepturilor omului:
1) Încă din titlul ei miroase a ceva dubios. Se numeşte “Lege privind reglementarea situaţiei juridice a unor immobile cu destinaţia de locuinţe, trecute în proprietatea statului”. Deci se referă doar la “unele” imobile naţionalizate, nu la toate.
2) Care sunt alea? Numai imobilele “trecute în proprietatea statului cu titlu” (articolul 1 din lege). Adică numai imobilele la care statul şi-a făcut, legal, act de proprietate. Or, în majoritatea cazurilor, comuniştii nu-şi băteau capul să facă acte pe casele din care îi scoteau pe proprietari în şuturi. Bătaia ţinea loc de act de proprietate. Din start, de la articolul 1, s-a restrâns enorm numărul cazurilor la care făcea referire legea. Implicit, reparaţia faţă de foştii proprietari urma să fie minoră.
3) Sfera retrocedărilor s-a restrâns şi mai mult la articolul 2. Unde se spune că au dreptul să reintre în posesia caselor naţionalizate numai foştii proprietari care locuiesc cu chirie fix în casele lor naţionalizate. Vă daţi seama că au fost rarisime cazurile în care o casă a fost confiscată unui “chiabur”, dar el a fost lăsat în continuare să locuiască acolo, cu chirie.
4) Articolul 9 este cel mai hoţ. În el se spune că “chiriaşii titulari de contract ai apartamentelor ce nu se restituie în natură foştilor proprietari sau moştenitorilor acestora pot opta pentru cumpărarea apartamentelor”. Tradus, toate casele naţionalizate în care foştii proprietari n-au fost lăsaţi să locuiască cu chirie, dar şi toate casele confiscate fără nici un act de către statul comunist se pot vinde chiriaşilor. Aşa cum spuneam, cine putea fi chiriaş în case naţionalizate? Cine se avea bine cu partidul. Deci li s-a dat liber comuniştilor să devină proprietari pe locuinţele confiscate abuziv de gaşca tovarăşilor lor. Chiriaşii au primit dreptul să plătească în rate întinse pe 15 ani respectivele case.

Actul de dreptate din 2009

Legea 112/1995 a generat sute de mii de procese şi a atras plata de la bugetul de stat a milioane de euro, impuse de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, ca despăgubiri pentru foştii proprietari, care şi-au văzut casele vândute către chiriaşi. A fost o lege neeuropeană, care a costat scump. La paisprezece ani de la iniţierea ei, Parlamentul României a dat, în 2008, o nouă lege, care consfinţeşte că imobilele vândute în baza Legii112 din 1995 rămân în proprietatea chiriaşilor care le-au cumpărat, urmând ca foştii proprietari să primească despăgubiri de la stat. Deci vânzarea nu a fost corectă, de vreme ce alţii sunt proprietarii, dar rămâne în vigoare. Noua lege este aberantă din cel puţin două mari motive:
- Este un cadou făcut tocmai comuniştilor care au avut dreptul să stea în case naţionalizate. Pentru că statul va plăti de aici încolo plăcerea lor de a fi proprietar pe casele confiscate abuziv.
- Este neconstituţională şe neeuropeană fiindcă, deşi recunoaşte dreptul unui proprietar asupra unui imobil, îl obligă să accepte o vânzare pe care el nu şi-a dorit-o. Sau, mai ilogic, cineva redevine proprietar pe o casă pe care a vândut-o deja. Şi n-are voie să vrea casa înapoi, de vreme ce a vândut-o chiar inainte de a redeveni proprietar (statul a vândut-o în numele proprietarului).

Securistoidul Dan Voiculescu propune legi aberante în România

După ce legea (propusă de Dan Voiculescu) a trecut de Parlamentul României în iunie 2008, Băsescu a refuzat să o promulge , considerând-o în răspăr cu Constituţia. De două ori a trimis-o spre analiză Curţii Costituţionale, care, pe 13 ianuarie 2009, după dublă deliberare, a decis că legea e pefect constituţională. Deci faptul că statul a vândut imobile ce nu-i aparţineau e foarte în acord cu drepturile omului şi, implicit, cu Constituţia României. Dacă Boc, în ciuda înălţimii lui, ar avea nişte c…ie mari, ar trebui să dea imediat o ordonanţă de urgenţă în care să impună ca toate penalităţile dictate pe viitor de UE României din cauza noii legi a caselor naţionalizate să fie imputate membrilor Curţii Constituţionale. Ei să plătească cadoul făcut chiriaşilor comunişti.

Câteva nume de beneficiari de case naţionalizate

Iată câteva nume de beneficiari de case naţionalizate, care au apărut în instanţe, în presă, în coşmarul foştilor proprietari:
- Raul Doicescu, patronul firmei de construcţii Bog’Art. Are o avere estimată la peste 30.000.000 de euro, dar nu şi-a permis să-şi facă şi lui o casă, a preferat să ia una naţionalizată;
- Viorel Hrebenciuc, care a cumpărat de la Miron Mitrea un apartament nationalizat;
- Gheorghe Uglean, fost preşedinte al Curţii Supreme de Justiţie. A cumpărat un imens apartament naţionalizat, din centrul Capitalei. Ca să-l poată lua, Uglean s-a mutat în el ca chiriaş în 1995, deci chiar în anul în care s-a dat Legea 112. L-am întrebat dacă ştia că urma să se dea legea care permitea chiriaşilor să cumpere case naţionalizate şi a recunoscut că auzise despre ea dinainte de promulgare. La întrebarea dacă se simte stânjenit că e proprietar pe o casă luată abuziv de comunişti şi vândută abuziv în regimul Iliescu, Uglean răspunde senin că nu, fiindcă “nu s-a luat abuziv, s-a chemat naţionalizare”;
- Gheorghe Tinca, fost ministru PSD;
- Aurelia (Aura) Vasile, deputat PSD;
- Liviu Harbuz, fost consilier al lui Adrian Năstase;
- Radu Vasile, fost prim-ministru;
- Dudu Ionescu, fost ministru de Interne;
- Corneliu Gogoneaţă, procuror la Procuratura Generală;
- Ilie Ceauşescu, fratele dictatorului;
- Marin Rădoi (fost membru al Comitetului Central (CC) al Partidului Comunist Român (PCR));
- Petre Enache (fost membru CC al PCR);
- Radu Constantin (fost secretar CC al PCR);
- Vasile Muşat (fost secretar CC al PCR);
- Radu Abageriu (fost ministru pe vremea lu’ Ceaşcă);
- Puiu Popoviciu (ginerele lui Ion Dincă, una din mâinile stângi ale dictatorului);
- Viorica Lungeanu (judecător CSM);
- Vasile Secăreş, fost consilier al lui Ion Iliescu;
- Nicolae Pleşiţă, securist-terorist, implicat în atentate dictate de Ceauşescu;
- Poliana Cristescu, fosta soţie a lui Nicu Ceauşescu;
- Lica Gheorghiu, fiica lui Gheorghiu-Dej.

Lista ar putea continua pe multe pagini. Pentru ca aceştia să nu fie deranjaţi, statul român, adică noi cei care plătim taxe şi impozite, va avea de plătit foştilor proprietar în jur de 15 miliarde de euro.”

Păi, cum să nu aibă dreptate fosta purtătoare de mapă a lui Ilici, Corina Creţu, care, pe 9 mai 2010, afirma la (i)Realitatea: “…altele sunt problemele ţării, nu prostiile cu care a tot venit Băsescu în ultimii ani: lustraţia, proprietatea, modernizarea statului …”. Aşa-i, tovarăşa Creţu, problemele României nu trebuie să deranjeze nomenclatura PSD=PCR. Furtul României de către bolşevici şi urmaşii acestora trebuie legalizat. Doar în România voastră totul se rezumă la firimiturile lăsate de baronii roşii ai PSD-ului unor amărâţi pe care tot voi i-aţi sărăcit, ţinând această ţară în zona gri a Europei libere şi prospere.