7 mai 2010

Câteva reflecţii despre învăţământul gimnazial din România


În foarte multe locuri, unii sau alţii îşi dau cu părerea despre învăţământul românesc. Recent, chiar un profesor universitar se exprima la modul: “Învăţământul românesc a decăzut datorită sistemului” (citat aproximativ). Dar cine a întreţinut ‘sistemul’? Marţienii? Germanii? În cele ce urmează mă voi referi doar la ciclul gimnazial, domeniu în care lucrez de un număr de ani. După 1989, timp de aproape zece ani, adică până în 1999, gaşca de bolşevici din jurul lui Ilici Iliescu a păstrat acelaşi sistem comunist de învăţământ, cu minore cosmetizări (până şi politrucii bolşevici dinainte de 1989 făceau periodic anumite cosmetizări). Mai precis, se făcea aceeaşi şcoală a ‘epocii de aur’, lucru firesc din moment ce PCR (Partidul Comunist Român) era la conducerea României sub altă denumire. În 1996, se schimbă garda la Cotroceni, iar la Educaţie ajunge omul care a încercat pentru prima dată în România democratică să schimbe modelul educaţional. Se numeşte Andrei Marga, ministrul Educaţiei în perioada 1997-2000. La ciclul gimnazial este indrodus Examenul de Capacitate, ca un posibil criteriu de admitere în liceu. Iar acesta s-a desfăşurat în anii 1999, 2000 şi 2001, în mod cât se poate de corect, tentativele de fraudă fiind rare. Andrei Marga a mai introdus obiectele opţionale la ciclul gimnazial, la început două la fiecare clasă, urmând ca numărul acestora să crească la aproximativ 25% dintre obiectele de studiu. Admiterea la liceu a fost înlocuită cu Examenul de Capacitate, mai exact 75% din nota de admitere la liceu era dată de media probelor la Capacitate, iar 25% de media anilor de studiu din gimnaziu. Ar fi fost o reţetă perfectă pentru o ţară formată din oameni corecţi, numai că, în România, deontologia profesională a unor cadre didactice este departe de orice normă morală sau legală, după cum vom vedea mai încolo.

În 2000, odată cu revenirea Kaghebistului la Cotroceni şi a lui ‘Adelu’ la Palatul Victoria, ajunge la Educaţie Athanasiu, un beţivan notoriu. Acesta schimbă denumirea academică de Examen de Capacitate în Testarea Naţională, schimbă şi ponderea mediei la acest examen, de la 75% la 50%, elimină o oră de opţional, cu alte cuvinte, anulează esenţa reformei lui Andrei Marga. Mai grav, la aceste Testări Naţionale de comit fraude inimaginabile, normale la bolşevicii care nu dau doi bani pe reguli şi legi. În anii 2002, 2003, 2004, 2005, 2006, elevii claselor a VIII-a susţin aceste testări naţionale. Din propria experienţă, de profesor care a avut în fiecare din aceşti ani copii la aceste examene sau de profesor membru în comisiile de examen, pot afirma,cu conştiinţa împăcată, modul din ce în ce mai defectuos al desfăşurării acestor probe, mai ales în nordul Moldovei, prin bileţele cu rezolvări trimise ‘anumitor elevi’, prin tolerarea ‘copierii de la coleg’ şi alte mijloace de acest fel. Rezultatul a fost, probabil, inducerea sentimentului de nedreptate la copii buni ai acestei ţări, cei care au văzut cum munca lor este depreciată de nişte ‘formatori’ care de dragul unei medii a clasei sau şcolii au uitat de lege, morală, deontologie profesională. Atunci când (i)Realitatea lui Vîntu se miră de ce sunt licitaţii trucate, ziariştii lu’ peşte uită (?) că începând din şcoală se începe, trucând notele celor care, nu-iaşa, ‘măcar de un cinci trebuie să facă’. Ca să fie clar: asemenea fapte nu erau comise de indivizi izolaţi sau de câţiva rătăciţi. Nu, fenomenul era general. Mai degrabă cel care era corect devenea oaia neagră a Centrului de examen sau a şcolii.

Prin 2007, ajunge la Educaţie inginerul Adomniţei. Acest ‘rafinat intelectual’ (de exemplu, în 2008 pe un afiş electoral cu Adomniţei scria ‘Iaşul’, nu ‘Iaşiul’ cum ar fi fost corect, acesta a fost Adomniţei – stele verzi pe drapelul UE), argumentând că Testarea Naţională este ineficientă (cine o ‘ajuta’ să fie ineficientă?), elimină Testarea Naţională şi o înlocuieşte cu Tezele unice. Cu această ocazie, în fiecare şcoală se cheltuiesc o groază de bani pe aducerea subiectelor, ducerea lucrărilor la Centrul de corectare, ducerea contestaţiilor etc. La aceasta se adaugă brambureala totală din şcoli în zilele în care se susţin tezele unice (3 în primul semestru şi 3 în al doilea). Fraudele au rămas, fiind chiar amplificate. Circulau poveşti cu şcoli unde toate lucrările au fost notate cu note peste nouă. Nu s-a luat niciodată vreo măsură la acele şcoli unde notele mari s-au obţinut prin fraude. Pentru Adomniţei şi liberalii roşii respectarea legii în România nu era o prioritate, chiar dacă, în aceste condiţii, selecţia viitoarelor elite ale României devenea o mare păcăleală. Dacă tot au aruncat miliarde de lei pe geamul clientelei politice, echipa lui Tăriceanu nu se putea împiedica de nişte copii nevinovaţi care mai şi învaţă, dar obţin aceleaşi note ca şi cei care nu învaţă.

Mai trebuie înţeles un lucru: în ciclul gimnazial este o mică parte din răul imens care se face în învăţământul din România. În multe alte locuri, Bacalaureat, universităţi particulare care ‘produc’ pe bandă specialişti îndoielnici, Examene de titularizare etc. se întâmplă cam aceleaşi lucruri sau poate mult mai grave. Ei bine, dragii mei, o ţară unde cei care învaţă şi muncesc sunt aduşi la acelaşi nivel cu cei care nu muncesc sau nu învaţă nu merită respectul lumii civilizate şi nu se poate trăi bine într-un asemenea loc. Nu i-am auzit pe politicieni, lideri de sindicat sau alţi asemenea să se plângă de degradarea selecţiei din învăţământul românesc. Tovarăşul Ponta acuza ‘omul portocaliu’ care, ca să vezi, sugrumă economia. Oare acest tovarăş nu realizează nici o secundă că bolşevicii PSD-ului a sugrumat demult dreptatea şi legalitatea în această ţară? Şi datorită examenelor trucate din învăţământ, a corupţiei în general, avem personaje publice de tot rahatul precum Vanghelie, Becali etc. Şcoala şi cartea au devenit accesorii aproape inutile, în condiţiile în care o notă se poate lua mult mai simplu. Revenind la Andrei Marga, să-i apreciem îndrăzneala de a încerca să modernizeze un învăţământ folosit de bolşevici ca instrument de spălat creiere şi lăsat de izbelişte de neocomuniştii lui Ilici.


2 comentarii:

Neinfectat De Comunism spunea...

mai e mult de lucrat la reformarea invatamantului romanesc...eu as inclina spre mai putine materii de "umplutura" si mai mult pe stimularea capacitatii copiilor de invata practic..

te astept la mine pe blog unde discutam despre alegerile din perfidul albion...

Dumitru Caruntu spunea...

Invatamantul dintr-o tara reflecta, pana la urma, modelul educational propus de elitele acelei tari la un moment dat, privind, desigur, spre viitor. Un invatamant care a slujit scopurilor dictaturii comuniste nu poate sluji si unei democratii autentice. Nu uita ca vreme de 20 de ani, au (de)format generatii indivizi care aveau la capitolul 'lecturi' doar 'Scinteia' si cuvantarile 'Cirmaciului'. Cu nostalgia comunismului in suflet s-au format generatii intregi de viitori 'specialisti' ai practicarii valorilor comuniste: coruptia, nepotismul, clientelismul politic etc.