După ce au izolat România de lumea civilizată, gorilele bolşevice se pregătesc de o nouă mineriadă

Pentru cei care nu ştiu sau cei care au uitat, trebuie repetat un fapt foarte clar: Revoluţia oamenilor simpli din decembrie 1989 (nu puciul lui Ilici desfăşurat în paralel) a generat un val imens de simpatie în Occident. Eram iubiţi şi apreciaţi, de lumea bună a Terrei. Această simpatie nu era pe placul nomenclaturii comuniste şi al securiştilor, fiii adoptivi ai Dictatorului. Şi atunci s-au gândit respectivii securişti şi comunişti, antrenaţi în manipulări, să producă probleme noi orânduiri, doar cum se putea regreta comunismul altfel decât sabotând capitalismul. Atunci au apărut mineriadele, evenimentele de la Tg. Mureş, plus partide naţional-comuniste, care aveau să producă un imens rău integrării noastre în familia europeană. Cu PRM şi PUNR, creaţii ale bolşevicului-păpuşar Iliescu, România intra în ianuarie 1990 în perioada de 10 ani de decădere economică, de inflaţie galopantă, de izolare şi mizerie morală cruntă. În timp ce în celelalte ţări foste comuniste capitalul occidental investea masiv, în România lui Ilici, subordonată Moscovei, toată avuţia naţională, lăsată în paragină, trecea în mâna foştilor bolşevici, care ajungeau stăpânii României, pe partea economică. În cei 10 ani (ian.1990 – decembrie 1999) au existat şapte mineriade, puse la cale de securiştii din PRM şi neocomuniştii din PSD. Aceste mineriade au adus României mari deservicii, de la o izolare externă maximă, până la neîncrederea investitorilor în economia românească. Şi dacă tot admirăm Germania, trebuie spus că, după 1945, nici un investitor american nu era gonit din Germania de gaşca naziştilor transformaţi brusc în social-democraţi sau mineri de ocazie. România întunericului acelei perioade este pe cale să revină. Cu acelaşi partid de corupţi, adică penali, şi comunişti vopsiţi în social-democraţi, care îndeamnă electoratul roşu la violenţă, România poate ajunge la excluderea din UE şi întoarcerea la maica Rusie, steaua călăuzitoare a găştii bolşevice din PSD. Unde-i Prostănacul, ce invoca în campania electorală din decembrie 2009 modelul grecesc, să ne spună unde sunt grecii acum? O fi România doar ţara vulgului care dictează mersul lucrurilor? Dacă există soluţii economice viabile, ele se pot propune, se pot discuta la nivel de specialişti. Juristul Pontilescu ştie economie? Călin Motocicleanu este as în studii economice? De când femeile de serviciu, mame şi alte specii au devenit specialiste în economie? În această ţară toţi au drepturi, dar nimeni obligaţii. Această ţară a devenit o ţară de asistaţi sociali. Mi-aş dori să fie măcar o lună în România fără discuţii puerile şi inutile la tembelizor despre sărmana categorie profesională x, care are un venit mai mic decât categoria profesională y. Ce ar fi să stăm toţi să pichetăm sedii de ministere? Oare cine lucrează în locul celor care pichetează tot soiul de sedii? Probabil nimeni, doar noi începem reducerea timpului de muncă din luna mai, ce să mai aşteptăm luna iunie, doar nu suntem fraieri. Tovarăşul Ponta, pe când o integrare a României în Uniunea Rusia-Belarus?

Realitatea lui Vîntu atinge noi culmi de jeg şi ridicol. Este invitat în fiecare seară aproape numitul Bogdan Chirieac, cel care îl şantaja în noiembrie 2009 pe şeful ANI. Acest şantajist ordinar, îmbogăţit prin afaceri dubioase cu statul, ne dă nouă la (i)Realitatea lecţii de democraţie. Chiar suntem noi, românii, blestemaţi să avem, drept formatori, josnici şantajişti şi alte specii de lichele?