Ce mai înseamnă România în democraţia fondată de kaghebistul Ion Iliescu?

Răspunsul la întrebarea din titlu este relativ simplu, pentru majoritatea dintre români. Această ţară este locul unde poţi fura în voie din banii publici, fără să te deranjeze nimeni, este locul unde vei cere tot timpul ajutoare de la stat, fie că meriţi, fie că nu, doar ‘statul are’, este locul unde ţiganii au palate cu turnuleţe, construite fără autorizaţii, şi-n care utilităţile nu se plătesc, doar energia electrică se poate şi fura, este locul în care maneliştii nu plătesc impozit pe venit, doar nu fac parte din Republica România, ci din împărăţia lui Cioabă, este locul unde cerşetorii sunt peste tot, deşi cerşetoria este interzisă de lege, este locul în care contravenienţii nu plătesc amenzile, iar autorităţile locale responsabile cu colectarea banilor nu mişcă un deget pentru a fi un minim de dreptate în această ţară(cetăţean corect = contravenient în România ?), este locul unde un senator liberal se uită la fime porno în timpul dezbaterii Legii pensiilor, este locul unde istoria românilor, multilată de bolşevici, nu interesează pe nimeni etc. În afara câtorva mii de români care nu-şi uită rădăcinile şi fraţii, restul ‘boborului’ pare complet pe dinafară faţă de suferinţele basarabenilor, de exemplu. În aprilie 2009, atunci când tinerii mureau în Basarabia pentru libertate, ‘boborul’ antenelor securistului Voiculescu dădea din buric în ritm de manele. Iar pe aici, nici măcar ne era discutat subiectul sau era discutat la nivel de vânzătoare de aprozar. După ce ‘farul din Scorniceşti’, “antisovieticul” care n-a mişcat un deget pentru Basarabia, ei bine, după 25 de ani de dictatură a minciunii, pentru ‘românii’ care pretind că-şi iubesc ţara, Basarabia nu există. Pentru aceştia există doar ţiganii care colindă prin metrou, există doar paranoicul Vadim, agramatul Becali, ţiganul Vanghelie, plus banala lor existenţă de cetăţeni ai periferiei UE, locul unde se fură totul, de la destine frânte de mineri până la visul de a trăi într-o ţară civilizată şi prosperă. În toate ţările unde statul nu are forţa de a impune legea au aparut mişcări extremiste care au încercat să echilibreze balanţa. La noi, în afară de găinarii care mai fură 1.000 de lei de la nu ştiu ce casă de amanet, restul mândriei de a fi român se rezumă la înjurături pe net şi cam atât. Fără un stat în care legea funcţionează în favoarea celor care muncesc şi produc plusvaloare, nu avem nici o şansă să fim mai mult decât un grup de sărăntoci, fără asistenţă medicală de calitate, fără drumuri, fără siguranţa că mai trăim până mâine. În România, democraţia originală, introdusă de neocomunişti, este cel mai mare rău posibil. Mi-as dori o democraţie reală, în care procesele se termină, iar cei corupţi ajung după gratii, în care suntem întrebaţi de unde avem bani de cinci maşini, în care cei care încalcă legea răspund pentru aceasta. România este deocamdată ţara fărădelegilor şi a hoţilor. Sunt românii cinstiţi şi corecţi atât de puţini … sau atât de laşi?