Ce mai înseamnă democraţia pentru cei care apar la tembelizor şi nu numai

Dacă aş scrie un jurnal (doar hârtia suportă totul), aş începe prin a mulţumi Cerului că lucrez în învăţământ. Nu ai un salariu mare, dar poţi auzi atâtea gugumănii, încât realizezi de ce democraţia n-are nici o valoare în această ţară. Dacă îşi imaginează cineva, că pe aici, prin nordul sărac cu duhul al Moldovei, democraţia face măcar doi lei, se înşală amarnic. Vorbiţi-le copiilor din mediul rural pesedist de democraţie, jertfa tinerilor din 1989, dictatura comunistă etc. şi vă vor privi ciudat. De ce asta? Răspunsul este relativ simplu. La orele de istorie sau cultură civică li se spune prea puţin despre aşa ceva. În formarea lor de viitori cetăţeni ai României democratice, normele democraţiei sunt simple poveşti. Pe aici, se plânge dupa marele ‘Cîrmaci”. Inclusiv la şcoală, generaţii întregi au fost (de)formate de nostalgici ai comunismului, aşa explicându-se de ce neocomuniştii din PSD au beneficiat de voturi masive în mediul rural. Toate acestea mi-au revenit în aceste zile, cu ocazia întâlnirii a două afirmaţii oarecum asemănătoare. La TV şi în ‘mediul academic’ de pe aici am auzit următoarea monstruozitate de afirmaţie: “Dacă Ceauşescu a fost împuşcat în 1989 pentru ce a făcut, de ce n-ar fi şi Băsescu”. Pentru aceşti indivizi între democraţie şi dictatură nu este nici o diferenţă. Faptul că Ceaşcă a venit odată cu tancurile sovietice, că Partidul Comunist Român a distrus tradiţiile acestui popor, a falsificat istoria românilor, a demolat satele româneşti, a înfometat acest popor, l-a ţinut în întuneric, mai rău ca animalele, a transformat România în Etiopia Europei, un lagăr unde nu ajungea nici o revistă din Occident etc, ei bine, toate acestea nu contează. Atunci când tu, formator de opinie sau pedagog (?), pui semnul egalităţii între un cizmar analfabet care a ţinut în teroare acest popor, cu ajutorul Securităţii comuniste, care a spălat creiere, obligând oamenii să-i asculte elucubraţiile, care a introdus corupţia generalizată în societate (nu găseai nimic la vedere, totul se dădea ‘pe sub mână’, de la cafea la orice alt produs) şi un preşedinte care a convins milioane de oameni să-l voteze, în condiţiile în care televiziunile mogulilor au dus o campanie murdară împotriva sa, ei bine, în aceste condiţii, în ochii mei asemenea inşi sunt nişte rataţi intelectual, moral şi civic. Dacă pentru asemenea specimene, totul se rezumă la mălai, şi nimic mai mult (ce libertate, acces la informaţii, acces neîngrădit la cultură, pentru aceştia nimic din acestea nu contează), atunci şi Iuda avea o scuză: dacă nu există decât stomacul, vorba ateului şi evreului Marx, de ce s-ar face vinovat Iuda? Şi-a urmat, până la urmă, instinctele, aşa după cum pentru o mare parte a (de)formatorilor de azi, democraţia este doar o vorbă goală, dar pentru care şi-au dat viaţa nişte copii puri şi inocenţi, în 1989. Aceşti trepăduşi care i-ar linge tălpile primului dictator care le-ar oferi mai mult mălai nu fac decât să arunce cu noroi în cei care au arătat lumii că şi la români mămăliga explodează, iar memoria lor nu trebuie murdărită, indiferent din ce motiv.