Peneliştii lui Peşte

În toamna lui 2004 am participat la un Cerc pedagogic la Şcoala generală nr. 1 Darabani. Pe când noi, profesorii de matematică, serveam o cafea şi discutam despre tot soiul de probleme, în acea încăpere pătrund reprezentanţii PSD cruce PUR, care încep să ne prezinte doctrina alianţei lor politice, împărţindu-ne calendare şi alte nimicuri. În frunte cu Inspectorul general (din acea vreme) Manolache şi “intelectualul” Conţac (un lung şir de ani preşedintele Consiliului Judeţean), aceşti indivizi nu dădeau doi bani pe legea din ţara aceasta. Iar fraiera de lege preciza clar că “este interzisă propaganda politică în şcoală”. Şi eram prezenţi atunci pentru o activitate şcolară, nu pentru aberaţiile neocomuniste ale psd-ului.
Anii au trecut şi s-a constatat că liberalii nu sunt mai prejos de prietenii lor din psd. De exemplu, un fost viceprimar liberal al comunei Mileanca, căruia limba română îi este straină, deşi lucrează într-o şcoală – probabil matematica se predă în limba rusă - , acum un număr de ani considera postul pe care-l ocupa ocazional la Şcoala Codreni ca fiind proprietate personală, subsemnatul riscând să primească, dac-ar fi rămas la acea şcoală în 1997, cuvinte de genul “ vine şi … , în locul soţului meu”, cum se exprima educata lui soţie. Ce conta că Inspectoratul Şcolar a emis o decizie în acest sens sau că tu eşti inginer şi nu ai nici o treabă cu şcoala. Pentru liberalul lui peşte nu conta legea, cum nu contează nici pentru Tăriceanu. Aceşti aşa-zişi liberali nu dau doi lei pe doctrină, n-au citit o pagină despre doctrina liberală, dar se pretind reformatori. Să nu ştii să scrii în limba română, dar să obţii prin pcr (pile – cunoştinţe – relaţii) ceea ce nu ţi se cuvine sau să-ţi imaginezi că alţii trebuie săpaţi pentru ca tu, nulitate intelectuală, să-i aduci soţiei şi copiilor tăi o sumă de bani, în care se află şi amărăciunea celui pe care-l sapi, doar aşa te-a învăţat pnl-ul, mi se pare cam mult. Iar această hidoşenie se întâmplă zilnic într-un învăţământ tot mai hulit de unii şi pentru că este locul unde nulităţile îşi află adăpostul. Rezultatul: societatea pe care o vedem la televizor sau pe care-o suportăm pe propria piele. Aceşti indivizi n-ar rezista nici o lună într-un învătământ competitiv, unde valorile sunt apreciate şi respectate. Ei trăiesc din bârfa ieftină, gen otv, şi din prostia celor care le ascultă tâmpeniile. Devii un profesor bun prin studiu şi muncă. Din păcate tot ce clădeşti tu se demolează la prima adiere a “spiritului de mahala”, iar ei sunt prea mulţi şi tu eşti prea obosit să mai lupţi cu prostia şi ignoranţa lor. Şi atunci pleci în alt domeniu, iar cei care ştiu foarte puţin fac educaţie. Iar finalul îl simţim atunci când francezul sau englezul, privindu-ne paşaportul sau cartea de identitate, ne va privi ciudat, ca pe nişte potenţiali infractori.