Să presupunem că te afli în Moldova, acea regiune unde nu a fost nici o revoluţie în 1989, şi nici după aceea, o regiune unde, dacă se facea voia majorităţii celor care o populează, Ceauşescu era bine şi acum, trăiam în continuare în întuneric şi frig, ne alimentam cu raţia şi eram departe de lumea civilizată, fiind comparaţi cu tările africane cele mai slab dezvoltate. Poate cea mai mare crimă a dictaturii comuniste este înfometarea acestei ţări, cu mult pământ arabil, la care se adaugă, bineînţeles, cultivarea corupţiei, PCR-ul însemnând doar pentru fraieri Marx, Lenin, Engels, pentru ceilalţi doar pile-cunoştinţe-relaţii. Şi daca mă înclin în faţa utopicilor care chiar credeau într-o societate umană perfectă, în care totul funcţionează armonios, am cea mai mare repulsie faţă de cei care, pentru o butelie în plus, şi-au turnat prietenii sau alte cunoştinţe. Ca să nu mai spun de repulsia totală faţă de unii, deloc puţini, slujitori ai bisericii care au colaborat cu securitatea. Până la urmă dictatura comunistă era un sistem pervers şi ticăloşit, care nu-ţi lăsa multe opţiuni. Şi totuşi un popor, care se consideră creştin, s-a pliat ca nici un alt popor din lagărul sovietic, cu excepţia ruşilor, pe acest sistem al terorii. România a fost în ultimul deceniu al dictaturii comuniste cea mai stalinistă ţară din Gulagul sovietic, iar situaţia ei dramatică era amintită de dezidenţi din Ungaria, Polonia sau Cehoslovacia, îngroziţi de traiul românilor. Grupul 77, cea mai importantă mişcarea a dezidenţilor anticomunişti din Europa de est, în afară de Solidaritatea poloneză, a încercat de multe ori să trezească interesul lumii libere faţă de situaţia din România. La noi, în afara Doinei Cornea şi a celor care ajungeau în Occident, până în 1986, odată cu Mişcarea studenţilor din Iaşi, la care am participat, nu s-a întâmplat mai nimic semnificativ. Poate şi de aceea azi pupincurişti notorii ai dicataturii comuniste populează parmlamentul (României democratice ?), invadează ecranele tv sau dau lecţii de democraţie. Ce-ar fi fost dacă şi în Germania democrată de după 1945 adepţii lui Hitler ar fi apărut la tv proslăvind regimul nazist.
Şi dacă te afli în această regiune, realizezi iremediabil că eşti în plin comunism pervertit, adică cei de aici nu dau doi bani pe lege, iar Dumnezeu pare departe de înţelesul corect al noţiunii. Iar când nu ai lege şi Dumnezeu, vei culege firimiturile baronilor locali, ce ţi-au luat tot, avutul public furat de ei fiind şi al tău, şi nu-ţi oferă decât poate ceea ce-ţi doreşti: circul şi posibilitatea de a fura, nu pentru a te îmbogăţi ca ei, ci pentru a trăi de azi pe mâine, mafioţii prezentului având nevoie de votul tău, pentru a-şi legitima locul în ierarhia socială şi averea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu