Ocaua mică a lui Tăriceanu

Se spune că ramân în istorie şi în amintirea contemporanilor oamenii consecvenţi, dispuşi să moară pentru a-şi apăra principiile. Într-o Românie unde “băieţii deştepţi” fac legea şi doar fraierii mai au principii şi idealuri înalte, este normal ca prim-ministrul ţării să nu dea doi bani pe moralitate şi consecvenţă. Cu acazia suspendării preşedintelui României, ales de fraierii care mai cred că votul lor contează, şi a eliminării unor miniştri gen Monica Macovei, singurul ministru pentru care oamenii au ieşit în stradă, Nuliceanu a afirmat că Parlamentul este singurul for democratic ale cărui decizii trebuie respectate, mai ales când te numeşti Guvernul Văcăroiu II. Numai că acelaşi parlament, plin de foşti bolşevici, pupincurişti, securişti, turnători, mafioţi şi alte specii, decide majorarea salariilor profesorilor cu 50 % (decizie populistă şi greu realizabilă). În acest moment Tăriceanu realizează că deciziile Parlamentului nu mai sunt corecte şi nu pot fi aplicate. Dar atunci câte ocale are acest Nuliceanu ? Cum să te mai miri că-n ţara asta nu se respectă nici o lege, când prim-ministrul ţării nu are o regulă unitară de apreciere a legalităţii. Pentru acest asistat de gaşca Fenechiu + Patriciu, regulile şi aprecierile se realizează după cum bate vântul. Sistemul ticăloşit psd a existat atât timp cât Tăriceanu era un neica nimeni ce dorea funcţia de prim-ministru. Odată cu ajutorul psd, se schimbă macazul şi justiţia are alte priorităţi (de exemplu îndepărtarea procurorilor incomozi). Parlamentul este forul suprem pâna la momentul în care se măresc salariile profesorilor (cei care l-au votat pe acest Nuliceanu), după aceea însă deciziile Parlamentului nu trebuie puse în aplicare deoarece, vezi doamne, nu sunt bani. Oare ce vede acest Tăriceanu când se uită în oglindă ? Cel mai bun politician dintre afacerişti sau cel mai bun afacerist dintre politicieni ? …