Atunci când nişte guvernanți iresponsabili dau mâna (şi şpaga) cu partea bezmetică a ‘boborului’ iese de-o dictatură sau de-o democrație bananieră. Cam aceasta a fost guvernarea neocomunistă din România, fie că ea s-a numit PDSR+PUNR+PSM+PRM, PSD+UDMR sau USL. Chiar dacă există o lege care pedepseşte cruzimea la adresa animalelor, mafiotul Adrian Năstase, printr-o Ordonanță de Urgență (marile lovituri la adresa României din perioda 2001-2004 s-au dat prin ordonanțe de urgență), o permis uciderea cu cruzime a câinilor, unii din sistemul ticăloşit făcând bani frumoşi din această afacere. Povestea un pic mai la vale. Am remarcat pe net, în ultima perioadă, dorința unora de a trăi ca-n Germania. Păi, în Germnia animalele nu sunt ucise cu bestialitate, animalele nu sunt abandonate pe oriunde, oamenii de acolo chiar aplică normele europene. Mutați electoratul pesedist în Germania şi veți vedea cum Germania devine, încet dar sigur, o republică bananieră de care-ți vine să plângi sau să râzi. Noi am fi mulțumiți dacă, în următorii 20 de ani, am ajunge măcar la nivelul de trai al polonezilor, cehilor sau ungurilor şi la infrastructura lor. Aşa cum arată ‘boborul’ acum (otevizat şi manelizat) pe nemți n-o să-i ajungem niciodată.
Covrigii din cozile cîinilor vagabonzi fac milioane de euro
Armonizarea legilor nu a adus armonie cîinilor
O primă încercare de rezolvare a problemei cîinilor fără stăpîn a apărut în 2001. Atunci, prin Ordonanța de Urgență 155, s-a dat liber la măcelul tuturor cîinilor fără stăpîn, găsiți pe domeniul public și nerevendicați. Sau, mă rog, la eutanasierea lor, asta cînd timpul și condițiile o permiteau, pentru că banii erau alocați pentru numărul de cîini omorîți și nu pentru număul de doze ori seringi folosite la eutanasiere. În 2004 a apărut legea 205 privind protecția animalelor, modificată în 2008. Atunci, România a fost nevoită să se alinieze normelor UE. Unde, surprinzător pentru unii, cîinii au nu doar datoria să-și apere stăpînul, dar sînt și ei protejați prin lege. Chiar și cei fără stăpîn, care, odată cu armonizarea legii la standardele UE, nu mai pot fi eutanasiați decît în cazul în care, odată colectați de pe străzi și duși în centre special amenajate, se constată că suferă de o boală incurabilă. Altfel, în limita spațiilor din adăposturi, ei trebuie ținuți acolo, în vederea adopției, ori eliberați, nu înainte de a fi identificați, marcați și sterilizați. Astfel pot fi urmărite și cheltuielile pe care autoritățile publice le efectuează cu fiecare patruped în parte.
Autoritățile competente nu au nici o competență
Începînd cu 2007, odată cu intrarea în UE, în fiecare primărie trebuiau înființate o comisie și un serviciu care să se ocupe de activitatea de ecarisaj. Printre altele, serviciul are și obligația de a transmite lunar toate detale, de la număr de cîini fără stăpîn prinși, marcați, îngrijiți, deparazitați, vaccinați sau eutanasiați și pînă la numărul celor eliberați, către Direcțiile Sanitar Veterinare, Autoritatea Națională Sanitar Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA). Acesta din urmă are obligația de a monitoriza respectarea legii. ANSVSA nu știe, însă, în acest moment mai nimic despre serviciile municipale de ecarisaj. Ne-am prins de faza asta după ce un întreg "serviciu de specialitate" a muncit timp de mai bine de o lună pentru a răspunde la solicitarea noastră prin care am vrut să aflăm: cîte administrații locale au un astfel de serviciu de ecarisaj: cîte au făcut raportări către direcțiile sanitar veterinare; numărul de cîini prinși, marcați, eliberați sau eutanasiați. Iar tot ce a putut ANSVSA să ne răspundă e că de la începutul anului au făcut 21 de controale și au dat o amendă. Și, ca bonus, ne-au mai trimis și niște informații pe care nu le-m cerut și fără vreo relevanță cu întrebările noastre.
Din bucata mea de pîine, m-am făcut c-am prins un cîine
Pentru că, așa cum am arătat mai sus, nimeni nu verifică sau întreabă macar ce și dacă se face, primăriile sparg banul public pe activități de ecarisaj după cum vrea mușchiul lor. Spre exemplu, în ultimii cinci ani, în București s-au cheltuit vreo zece milioane de euroi pentru cîinii vagabonzi. Iar la modul în care s-au înmulțit și populează străzile, se pare că aceștia au fost chiar mulțumiți de modul în care autoritățile s-au ocupat de ei. Într-un alt oraș din țară, la Brăila, autoritățile locale au cheltuit pentru activitatea serviciului de ecarisaj 1.500.000 de lei, rezultatul fiind 15 cîini prinși și ținuți într-un adăpost. Adică 100.000 de lei pentru fiecare cîine, așa, cît un salariu anual de parlamentar. La Brașov, în 2008, au fost prinși 5.760 de cîini din care 5.672 au fost eutanasiați. Cum ar veni, toți cei eutanasiați aveau boli incurabile, altfel eutanasierea lor ar fi ilegală. Totul a costat peste 1,2 milioane lei. Iar exemplele pot continua. Și vor continua, pe site-ul www.catavencu.ro, unde vă vom prezenta săptămînal cazuri în care autoritățile nu doar au spart căruțe de bani, dar în care cîinii care au săcapt de eutanasiere sînt omorîți prin bătaie sau înfometare. (Academia Catavencu, nr.36/2009)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu