3G-ul nostru cel de toate oaraşele mari

În ultimii trei ani, publicitatea de la televiziuni prezintă multe modele de telefoane mobile, cu opţiuni dintre cele mai variate. Astfel, pe lângă faptul că respectivele telefoane mobile gătesc, şterg praful şi restul, ele asigură şi tot soiul de conexiuni video, adică ne dau şi lapte, carne, ouă. Probabil că aşa stau lucrurile în marile oraşe, deoarece în localităţile mai mici, unde înfloresc trandafirii, totul moare, înainte de a se naşte. Pentru a înţelege mai precis fenomenul, am să reiau, cu mici modificări, un articol interesant găsit pe http://www.scientia.ro/ legat de serviciile de internet mobil, disponibile în România. Sunt descrise protocoalele de transmisie a datelor 3G, EDGE, GPRS, HSDPA spre ştiinţa noastră, a muritorilor de rând, cei care nu trebuie să ne blocăm atunci când cel care ne vinde telefonul ne va explica ceva cu 3G, … .
GPRS (General Packet Radio Service) este un serviciu transfer date (protocol) în comunicarea celulară de generaţie 2G, la viteze de până la 60 kbps (kilobiţi pe secundă) si fără consum mare al bateriei. Viteza de transfer date prin acest protocol este mică după standardele prezentului, chiar şi dacă vă limitaţi la browsing sau e-mail.
EDGE (Exchanged Data Rates for GSM Evolution) are la bază standardul GPRS şi a fost clasificat (fals, după unii) de generaţie 3G, deoarece permite viteze de transfer de până la 473.6 kbps. Dacă un telefon este compatibil EDGE poate fi folosit pentru a transmite/recepţiona mesaje email cu ataşamente de mari dimensiuni, ori navigare pe pagini de internet care necesită viteze mari de transfer. Celulele reţelelor GSM trebuie modificate pentru a fi compatibile cu acest protocol şi de aceea acoperirea poate lăsa de dorit în unele zone.
3G era echivalentă la început cu capabilitatea de apeluri video în reţelele mobile de telefonie. Între timp a devenit o metodă de navigare şi mesagerie instant foarte eficientă. Poate consuma repede bateria telefonului, mai ales pentru că, în zonele fără acoperire (aproape toată România), aparatul încearcă detectarea semnalului 3G. În România, acoperirea 3G a marilor furnizori de servicii de telefonie mobilă este limitată la marile oraşe.
HSDPA (High Speed Downlink Packet Access) are la bază tot tehnologia 3G. Este, de fapt, un upgrade de viteză a 3G-ului iniţial, vitezele putând fi până la 7.2 mbps (teoretic, dar numai 3 mbps în practică, dar totuşi suficient pentru a vedea stream video live pe mobil). Celulele GSM ale furnizorului trebuie să fie upgrade-ate pentru a suporta protocolul, iar în România acoperirea lasă de dorit (doar marile oraşe).