Cum a murit Marin Preda

Înainte de 1989, Marin Preda era unul din scriitorii de succes, mai ales pentru micile ‘şopârle’ strecurate în cărţile sale, tolerate se pare de cenzura comunistă. Despre moartea lui Marin Preda s-a discutat mult în anii ’80 ai secolului trecut, mulţi afirmând că a fost ucis de Securitate sau de alte forţe oculte. Scriitorul Ştefan Agopian povesteşte în “Academia Caţavencu” (nr.8/2009) cum a murit Marin Preda.

“Despre moartea lui Marin Preda s-a speculat enorm şi nu puţini au fost cei care erau siguri că fusese omorât. Publicase romanul “Cel mai iubit dintre pământeni” în februarie 1980 şi în mai era mort. Romanul avea un succes nebun şi, cum ataca regimul comunist (perioada Dej, desigur), mulţi s-au gândit că Securitatea îi venise de hac. Alţii, mai subtili, au insinuat că mai mulţi scriitori, invidioşi, desigur, l-au împins să bea mai mult decât ar fi fost cazul, ceea ce i-a provocat moartea. În realitate, lucrurile stau în mare cam aşa: pe 15 mai, Marin Preda a mâncat în oraş, probabil cu Mircea Dinescu, cu care era prieten. Au mâncat şi au băut moderat. După aceea, Marin Preda s-a despărţit de Dinescu şi s-a întors la editură să-şi ia nişte lucruri. Se pare că la editură a băut ceva tărie, whisky probabil. Pe urmă a plecat la Mogoşoaia, cu un taxi. La Mogoşoaia era o casă de creaţie a scriitorilor, unde Preda obişnuia să scrie şi avea o cameră închiriată permanent. Adevărul e că scriitorii megeau la Mogoşoaia nu neapărat ca să scrie, ci mai mult ca să bea şi să trăncănească. Erau şi dintre aceia care scriau, acolo îşi scrisese Marin Preda ultimul roman, dar în seara aceea s-a dus mai mult ca sigur ca să bea. Mogoşoaia mai era şi un loc de refugiu pentru scriitorii fugiţi de acasă cu amantele (iubitele) lor. Nu era cazul lui Marin Preda. Mai mult ca sigur a mers la Mogoşoaia ca să bea, ceea ce a şi făcut. S-a dus întins la restaurant şi acolo a dat peste criticul Lucian Raicu, care sărbătorea ziua de naştere a soţiei sale, prozatoarea Sonia Larian. La masă mai erau şi alţi invitaţi. Preda a fost poftit la masă şi s-a apucat de băut. După o vreme a zis că se duce la culcare. Nimeni nu ştie ce-o fi făcut în cameră, probabil c-a dormit. Noaptea târziu a reapărut în restaurant şi a dat din nou peste petrecăreţii cu care băuse mai devreme. A cerut vodcă şi a băut dintr-o răsuflare un pahar de 200 de grame. S-a îmbătat instantaneu şi a fost cărat în cameră. A fost găsit mort a doua zi dimineaţa. Vărsase în somn şi se sufocase în propria lui vărsătură. În august ar fi împlinit 58 de ani. Ştiu povestea de la poetul Virgil Mazilescu, care fusese în noaptea aia acolo, la masa cu pricina.”